Acesta este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIA Nr. 904/A/2015

Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C______ F______

Judecător: B_____ M_____ B___

Grefier: M_____ R___

Pe rol se află apelul formulat de petentul apelant P___ M_____ C_______ împotriva sentinței civile nr. 1225/2015, pronunțată de Judecătoria A___ I____, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat G____ I___ pentru apelant, în substituirea avocatului G_____ O_____, lipsind intimatul.

Procedura nu este legal îndeplinită cu apelantul.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocatul apelantului depune la dosar împuternicirea avocațială a avocatului G_____ O_____ și delegația de substituire.

Instanța constată că, deși procedura de citare cu apelantul este viciată, aceasta se acoperă prin prezența, în sala de judecată, a reprezentantului său.

La interpelarea instanței, avocatul apelantului precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.

Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocatul apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.

Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 24.09.2014 sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul P___ M_____ C_______ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, ca prin hotărâre judecătorească:

- să se constate nelegalitatea și netemeinicia și să se dispună anularea procesului - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 10.09.2014;

- să se dispună anularea sancțiunilor dispuse prin procesul - verbal atacat, constând în exonerarea petentului de plata amenzii dispuse, anularea punctelor amendă și respectiv restituirea permisului de conducere reținut și a dreptului de conducere pe drumurile publice suspendat, ca efect al anulării procesului verbal de contravenție.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, prin procesul - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 10.09.2014 i-a fost aplicată o sancțiune contravențională în valoare de 360 de lei și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, începând din data de 26.09.2014, sens în care a formulat prezenta contestație, întrucât prin procesul verbal întocmit se reține o stare de fapt care nu corespunde realității în modalitatea indicată de organele de politie.

De asemenea, a arătat că la data de 10.09.2014, în jurul orelor 17:30, conducea autoturismul marca BMW X 6, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, din direcția A___ I____ si se îndrepta împreună cu prietena sa, P______ P____ D____, de pe DN 1 către localitatea Ighiu, când a fost oprit în localitatea Ighiu, spunându-i-se de către agentul constatator că la ieșirea din localitatea Oiejdea a efectuat o manevră de depășire a unui tir.

Petentul a apreciat că s-a reținut o stare de fapt eronată deoarece nu a efectuat nici o manevră de depășire și nici nu a semnat procesul – verbal, întrucât nu a săvârșit nici o faptă contravenționala.

În drept au fost invocate prev. art. 111 Cod proc.civ, art.16,31 și urm. din OG 2/2001.

În probațiune s-a depus la dosarul cauzei procesul - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx (f.5), CI (f.6), dovada ________ nr. xxxxxxx (f.7).

Prin întâmpinarea depusă la dosar (f.19), intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, întrucât prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art.120 alin.1, lit.h și i din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de palicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: ,,se interzice depășirea autovehiculelor în zona de acțiune a indicatorului ,,depășirea interzisă”, când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.

În fapt, a arătat că la data de 10.09.2014, petentul a fost surprins în timp ce conducea autoturismul marca BMW X6, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, km 392+300, pe sensul de mers A___ I____ - Teiuș, efectuând manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, sector de drum cu indicator ,,Depășirea interzisă” și marcaj longitudinal continuu.

De asemenea, a arătat că din procesul-verbal de constatare a contravenției și din raportul încheiat de către agentul constatator, rezultă că fapta s-a comis așa după cum a fost descrisă în procesul-verbal de contravenție. În ceea ce privește actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat, s-a arătat că această contravenție a fost constatată direct de către agentul aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

De asemenea, intimatul a precizat că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de către petentul care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Totodată, a apreciat că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menționată în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzut de lege.

În drept au fost invocate prevederile O.G.2/2001 și ale OUG 195/2002, republicată și art. 242 C.pr.civ. solicitând judecarea cauzei în lipsă.

În probațiune, intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator ( f. 20), proces - verbal ________ nr. xxxxxxx (f.21), cazierul auto al petentului (f.21,22), confirmare de primire (f.23).

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei (f.27), petentul învederează faptul că prin întâmpinarea depusă de către intimat s-a consemnat faptul că ar fi săvârșit o contravenție la data de 10.09.2014, constând în depășirea unui auto pe linie continuă, fapt nedovedit. Afirmația agentului constatator nu este însoțită de nici o probă clară, echivocă, reală, ci doar de un simplu raport.

De asemenea, petentul a arătat că agentul a depus fișa personală de cazier auto a sa, unde nu este sancționat niciodată pentru depășire interzisă, ci doar amenzi pentru viteză și nefolosirea centurii de siguranță, nefiind nici o probă video ori un martor ocular care să afirme faptul că a depășit auto pe linie continuă, cum se face vorbire în procesul verbal de contravenție.

Prin sentința civilă nr. 227/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei A___ I____.

Prin sentința civilă nr. 1225/2015, Judecătoria A___ I____ a respins plângerea formulată de petentul P___ M_____ C_______, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.09.2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.09.2014 (fila 4), petentul P___ M_____ C_______ a fost sancționat contravențional cu 8 puncte amendă în cuantum total de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile de către intimatul I____________ Județean de Poliție A___, în cuprinsul procesului verbal reținându-se că a condus auto marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 1, km 392+300 pe sensul de mers A___ I____ – Teiuș și a efectuat manevra de depășire în zona interzisă a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula regulamentar în fața sa. De asemenea, nu avea în dotare triunghiuri reflectorizante și stingător.

Faptele, astfel cum a fost ele descrise în procesul verbal contestat întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1, lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată, rap. la art. 100 alin. 3. lit. 2 din OUG nr. 195/2002, art. 8 din OUG nr. 195/2002 rap. la art. 100 alin. 1 pct. 13 din OUG nr. 195/2002.

Examinând cu precădere procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.09.2014 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța a apreciat că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.

Astfel, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 4).

Procedând la cercetarea temeiniciei procesului verbal nr. ________ nr. xxxxxxx/10.09.2014, instanța a reținut următoarele:

Actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat.

Totodată, instanța își va circumscrie analiza prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aplicabil prin prisma art. 11 și 20 din Constituție, sens în care, pentru a califica dacă sancțiunea amenzii intră în câmpul de aplicare al noțiunii autonome de „acuzație în materie penală”, instanța va avea în vedere, dincolo de calificarea din dreptul intern, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei) și natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).

Așadar, atâta timp cât norma juridică a cărei încălcare îi este imputată petentului are un caracter general și urmărește un scop represiv, în pofida cuantumului relativ scăzut al amenzii, instanța concluzionează că aceasta are atât caracter de constrângere a petentului, dar și punitiv, astfel că sancționarea cu amendă echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală, în accepțiunea autonomă uzitată în jurisprudența Curții EDO.

Stabilit fiind acest fapt, instanța va avea în vedere jurisprudența Curții EDO, mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.

Analizând probatoriul administrat în cauză, în acord cu principiile statuate în cauza N____ c. României, instanța a reținut următoarele:

În data de 10 septembrie 2014 petentul a circulat pe direcția A___ I____ – Teiuș, cu autoturismul marca BMW având nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 1, km 392+300, efectuând manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe sector de drum cu indicator „depășire interzisă” și marcaj longitudinal continuu. De asemenea, nu avea în dotare triunghiuri reflectorizante și stingător.

Instanța a reținut din depoziția martorei P______ P____ D____ (fila 52) că aceasta se afla împreună cu petentul în mașină, când a fost oprit de agentul constatator, însă nu poate preciza cu exactitate dacă acesta a încălcat marcajul longitudinal continuu, întrucât veneau de la București, iar petentul a efectuat numeroase depășiri pe parcursul drumului. Mai mult, din cuprinsul procesului verbal de contravenție rezultă că petentul a recunoscut că a depășit pe linie continuă, deși a refuzat ulterior semnarea procesului verbal de contravenție.

În lipsa unui suport probator, apt să inducă un dubiu cu privire la situația de fapt reținută în actul încheiat de agentul constatator ca urmare a constatărilor ex propriis sensibus (faptul de a depăși pe linie continuă și fără a avea în dotare triunghiuri reflectorizante și stingător), instanța a apreciat că a da crezare depoziției martorei P______ P____ D____ – care de altfel nici nu atestă cu certitudine faptul că petentul nu a depășit pe linie continuă – ar echivala cu suprimarea oricărei autorități cu care însăși legea îi învestește pe agenții constatatori ai intimatului.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor, instanța a apreciat că acestea sunt în mod corespunzător dozate din perspectiva art. 21 din OG nr. 2/2001, față de nerespectarea concomitentă a mai multor dispoziții legale.

În consecință, instanța a respins plângerea formulată de petent și a menținut procesul verbal de contravenție ca legal și temeinic.

În baza art. 453 C.proc.civ., a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel P___ M_____ C_______, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și procedând la rejudecare admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și pe cale de consecință:

- în principal anularea procesului verbal de contravenție ________, nr xxxxxxx, încheiat de Politia A___, la data de 10.09.2014 cu consecința exonerării sale de la plata amenzii și anularea măsurii reținerii permisului de conducere.

- în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul conform art 7 din OG 2/2001 anularea măsurii reținerii permisului de conducere. în drept: art 466 si urm cod proc civ.

În fapt, arată că, prin sentința atacată, s-a făcut o greșită aplicare a legii în sensul că nu s-a avut în vedere și nu s-a dat o corectă eficiență art 19 din OG 2/2001 în sensul netemeiniciei procesului verbal de contravenției datorită unei greșite rețineri a stării de fapt.

În același sens este de remarcat faptul că deși s-a statuat că procesul verbal de contravenție nu face dovada a stării pretins constatate fără alte mijloace de probă legale, instanța de fond a acordat credibilitate acestuia peste cuprinsul dispozițiilor legale așa cum au fost acestea interpretate în lumina jurisprudenței CEDO obligatorie și pentru România.

Susține că, din depoziția martorei P______ P____ D____ rezulta faptul ca petentul a efectuat mai multe depășiri, toate efectuate pe marcaj longitudinal discontinuu.

Arată că nu a fost oprit de echipajul de politie care a făcut referire despre pretinsa contravenție, ci de un alt echipaj.

Susține că nu au fost prezentate probe foto, video, sau audio ale acelui pretins eveniment și nici nu a fost prezent acel martor asistent despre care se face referire in procesul verbal, conducătorul auto pretins depășite.

Față de considerentele de mai sus, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și procedând la rejudecare admiterea plângerii contravenționale asa cum a fost formulată.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită:

- a fi respins apelul formulat;

- a se menține ca temeinică și legală sentința civilă nr. 1225/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud;

Apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate din următoarele considerente:

Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei, învederează că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.

Totodată, se opune administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respecta principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.

Susține că, prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, ,încheiat la data de 10.09.2014, de către agent constatator C______ A_____, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A___ - Serviciul Rutier, apelantul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile pentru faptul că a condus autoturismul marca BMW X6 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 1, km 392+300m, pe sensul de mers A___ I____ - Teiuș, efectuând manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe un sector de drum cu indicator "Depășirea Interzisă" și marcaj longitudinal continuu.

Această faptă contravențională este prevăzută de art. 120, alin.l, lit.h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, și este sancționată de art. 100, alin.3, lit. e din OUG 195/2002 republicată potrivit căruia "Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea."

Starea de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este confirmată de probatoriul administrat în cauză, rezultând totodată că pe porțiunea de drum indicată de agentul constatator ca fiind locul săvârșirii contravenției, depășirea este interzisă.

Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, hotărârea din 22 iulie 2002).

Arată că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

In drept, dispozițiile art. 456 și următoarele din C. Pr. Civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea 136/1995, OUG 195/2002 .

In temeiul art. 223 alin. (3) din C. Pr. Civ. solicită judecarea în lipsă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.09.2014, petentul P___ M_____ C_______ a fost sancționat contravențional cu 8 puncte amendă în cuantum total de 720 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile de către intimatul I____________ Județean de Poliție A___, în cuprinsul procesului verbal reținându-se că a condus auto marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 1, km 392+300 pe sensul de mers A___ I____ – Teiuș și a efectuat manevra de depășire în zona interzisă a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula regulamentar în fața sa. De asemenea, nu avea în dotare triunghiuri reflectorizante și stingător.

Faptele, astfel cum a fost ele descrise în procesul verbal contestat întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1, lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată, rap. la art. 100 alin. 3. lit. 2 din OUG nr. 195/2002, art. 8 din OUG nr. 195/2002 rap. la art. 100 alin. 1 pct. 13 din OUG nr. 195/2002.

Examinând cu precădere procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.09.2014 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța de apel reține că prima instanță în mod corect a apreciat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de apel reține că actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat.

În aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.

Analizând probatoriul administrat în cauză, în acord cu principiile statuate în cauzele N____ c. României și N_______ G_______ c. României, instanța de apel reține că în data de 10 septembrie 2014 petentul a circulat pe direcția A___ I____ – Teiuș, cu autoturismul marca BMW având nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 1, km 392+300, efectuând manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe sector de drum cu indicator „depășire interzisă” și marcaj longitudinal continuu. De asemenea, nu avea în dotare triunghiuri reflectorizante și stingător.

Din depoziția martorei P______ P____ D____ rezultă că aceasta se afla împreună cu petentul în mașină, când a fost oprit de agentul constatator, însă nu poate preciza cu exactitate dacă acesta a încălcat marcajul longitudinal continuu, întrucât veneau de la București, iar petentul a efectuat numeroase depășiri pe parcursul drumului.

Mai mult, din cuprinsul procesului verbal de contravenție rezultă că petentul a recunoscut că a depășit pe linie continuă, deși a refuzat ulterior semnarea procesului verbal de contravenție.

În lipsa unui suport probator, apt să inducă un dubiu cu privire la situația de fapt reținută în actul încheiat de agentul constatator ca urmare a constatărilor ex propriis sensibus (faptul de a depăși pe linie continuă și fără a avea în dotare triunghiuri reflectorizante și stingător), instanța de apel constată că prima instanță în mod corect a apreciat că a da crezare depoziției martorei P______ P____ D____ – care de altfel nici nu atestă cu certitudine faptul că petentul nu a depășit pe linie continuă – ar echivala cu suprimarea oricărei autorități cu care însăși legea îi învestește pe agenții constatatori ai intimatului.

În aceste condiții, instanța de apel reține că este temeinică sancționarea contravențională a petentului din prezenta cauză.

Instanța de apel reține că potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Raportat la împrejurarea că petentul a efectuat o depășire neregulamentară, la împrejurarea că o astfel de contravenție reprezintă una din principale cauze ale accidentelor rutiere cu consecințe deosebit de grave, la gradul de pericol ridicat al unei astfel de fapte, instanța de apel reține că în prezenta cauză nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului cu sancțiunea avertismentului.

Față de cele de mai sus, instanța de apel va respinge apelul declarat de apelantul P___ M_____ C_______ împotriva Sentinței civile nr. 1225/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul P___ M_____ C_______ împotriva Sentinței civile nr. 1225/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 19.11.2015.

Președinte, Judecător,

C______ F______ B_____ M_____ B___

Grefier,

M_____ R___

Red. BB

Tehnored. BB

4 ex. /17.12.2015

Jud. fond: D. F. M______