Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - recurs – plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 455

Ședința publică din 04 iunie 2014.

Președinte P_____ C_______

Judecător N______ D_____ C_______

Judecător O_________ G_______

Grefier V_________ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul I____________ Județean de Poliție Suceava, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2417 din 04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petentul G_____ O_____ cu domiciliul în com. Cacica, __________________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic Talpalariu G______ pentru recurent și avocat S________ A____ pentru intimat.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul legal al recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile și respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit iar în subsidiar, reindividualizarea sancțiunii aplicate petentului.

Apărătoarea petentului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, cu precizarea că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 2417 din 04.04.2013 Judecătoria Suceava a admis plângerea contravențională formulată de petentul G_____ O_____ domiciliat în ____________________, nr. 235 A, ______________________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava și a anulat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 21.11.2012 întocmit de către I____________ de Poliție Județean Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 21.11.2012 încheiat de către I____________ de Poliție Județean Suceava, petentul G_____ O_____ fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și cu sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, constatându-se că în data de 21.11.2012, ora 15.56, pe DN2, la km 443, a condus a autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, dinspre Dărmănești către Suceava, și a depășit autocamionul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului “Depășire interzisă”, încălcând astfel marcajul longitudinal continuu, simplu, de separare a sensurilor de mers.

S-a stabilit că fapta constituie o încălcare a obligațiilor prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h și i din H.G. nr. 1391/2006, fiind sancționată potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica specială privind obiecțiuni s-a inserat: am depășit linia continuă și am revenit pe banda de circulație.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 21.11.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

Raportat la aceste principii, instanța constată că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 21.11.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, astfel cum rezultă din raportul depus la dosar de către intimat.

În drept, instanța reține că fapta descrisă a fost încadrată juridic potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. i și h din H.G. nr. 1391/2006, care arată că se interzice depășirea când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere, sau în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă".

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea.

În exercitarea dreptului său la apărare, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și adminstrarea probei testimoniale.

În urma administrării probelor solicitate, instanța constată că petentul a răsturnat prezumția de temeinicie a actului contestat, pentru următoarele considerente:

Petentul a fost sancționat pentru că ar fi efectuat o depășire pe sectorul de drum de pe DN2, la km 443.

Petentul a recunoscut că a efectuat manevra de depășire a autocamionului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX arătând însă că marcajul de pe carosabil indica linie întreruptă, iar pe marginea șoselei nu exista indicator cu „Depășirea interzisă” atunci când a început manevra de depășire.

De asemenea, a mai susținut că pe parcursul efectuării manevrei de depășire conducătorul autocamionului a mărit viteza de deplasare, motiv pentru care a revenit pe banda sa de mers în jurul km 443-200 m, când marcajul era continuu.

Instanța constată că afirmațiile petentului sunt susținute de declarația martorului N_______ D______ (f. 38).

Astfel, acesta a arătat că se afla în mașinna petentului și a văzut că petentul a început manevra de depășire a unui camion sau tir pe o porțiune de drum pe care era linie discontinuă și că nu exist nici un indicator care să interzică manevra de depășire în acel loc.

Martorul a mai afirmat că petentul a încheiat manevra pe o porțiune de drum cu marcaj longitudinal continuu din cauza faptului că șoferul tirului a accelerat, nefiind posibil ca petentul să revină pe banda sa de mers în condiții de siguranță deoarece se formase o coloană de vehicule în spate.

Având în vedere susținerea martorului în sensul că nu exista niciun indicator ”Depășirea interzisă”, iar marcajul longitudinal era discontinuu la începutul manevrei de depășire, instanța apreciază că în momentul începerii depășirii petentul nu putea considera în mod rezonabil că manevra efectuată era interzisă.

Față de aspectele constatate și având în vedere împrejurarea că petentul a fost nevoit să continue depășirea pentru a se integra pe banda sa de mers din cauza autocamionului, instanța constată că vinovăția petentului este înlăturată, astfel încât acesta nu poate fi sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Constatând netemeinicia procesului-verbal instanța nu va mai analiza modul în care intimatul a individualizat sancțiunile contravenționale aplicate petentului.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de G_____ O_____ este întemeiată astfel încât a admis-o și a anulat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 21.11.2012 emis de către intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs IPJ Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond a reținut că petentul a fost nevoit să continue depășirea pentru a se încadra pe banda sa de mers din cauza autocamionului din față, astfel încălcând linia continuă, întrucât petentul trebuia să se asigure înainte de a efectua depășirea, că această manevră se poate desfășura fără încălcarea marcajelor și cu nerespectarea indicatoarelor rutiere.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare însă prin apărătorul său prezent în instanță a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, cu precizarea că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.

Analizând cauza sub aspectul criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art.304¹C.p.c. tribunalul consideră că recursul este neîntemeiat.

Petentul a fost sancționat contravențional cu amenda și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru încălcarea dispozițiilor art. 120 al.1 lit. h, i din HG 1391/2006, reținându-se în sarcina acestuia că a efectuat o depășire în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă", și pentru efectuarea manevrei a încălcat marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulat, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție s-a constatat că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv art.16, 17 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Fapta a fost descrisă suficient pentru a putea permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare. Sub aspectul temeiniciei, actul de constatare face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Partea sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate. Așa fiind procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție de relativă de veridicitate și autenticitate permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp cât petentului i se asigură condiții specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că petentul a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina acesteia, fiind dovedit fără dubiu că petentul a efectuat manevra de depășire pe o porțiune de drum cu marcaj longitudinal discontinuu, iar potrivit declarației testimoniale nu exista indicator „Depășire interzisă”, astfel că nu se poate considera încălcarea dispozițiilor legale invocate de organul constatator. Față de aceste considerente, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus anularea procesului verbal contestat, motiv pentru car în baza art.312 al.1 C.p.c. se va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I____________ Județean de Poliție Suceava, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2417 din 04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petentul G_____ O_____ cu domiciliul în com. Cacica, __________________________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04 iunie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

P_____ C_______ N______ D_____ C_______ O_________ G_______ V_________ O___

Red. P.C.

Judecător fond: C____ M.

Tehnored. V.O. 2 ex./30.06.xxxxx.