R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1122/A DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 25.09.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: B_______ D______- judecător

JUDECĂTOR: Vârgoloci A_____ T______

GREFIER: N____ M______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-petentă ___________________________ SRL împotriva Sentinței civile nr.1719/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier, având ca obiect „ anulare proces-verbal de contravenție”.

Se constată că dezbaterile au avut loc la data de 4.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea data de 11.09.2015, 18.09.2015 iar apoi, pentru termenul de față, hotărând următoarele:

TRIBUNALUL,

Constată că prin sentința civila nr. 1719/18.02.2015 a Judecătoriei Brasov s-a respins plângerea formulată de petenta ____________________________ SRL, cu sediul în sat Tâncăbești, _____________________________. 172, parte, ____________________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, ______________________. 38, sector 1, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune în acest mod instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ___________ nr. xxxxxxxx din 10.07.2014 întocmit de intimat, petenta a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 61 din HG 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. 1 din HG 69/2012.

S-a reținut astfel că la data de 08.07.2014, ora 17.35, pe DN 13 km 17, pe raza localității Feldioara, jud. B_____, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorcă cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, utilizat de către ____________________________ SRL, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. S-a constatat că nu a fost respectată de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier obligația de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora. S-a mai consemnat că autoutilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX are inspecția tehnică periodică efectuată la data de 11.03.2014 și nu este echipată cu plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise, așa cum este prevăzut la art. 134 din OMTI 980/2011.

În drept, articolul 4 pct. 61 din HG 69/2012 prevede că următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.

Potrivit art. 7 alin 1 din HG 69/2012, contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1 - 12, 14, 19 - 22, 25 - 61 și 77 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.

De asemenea, conform art. 134¹ din OMTI 980/2011 prevede: (1) în scopul facilitării controlului autovehiculelor, precum și al remorcilor și semiremorcilor tractate de acestea utilizate la efectuarea transporturilor rutiere, întreprinderile de transport în cont propriu sau operatorii de transport rutier au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului, după cum urmează: a) plăcuța producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului; b) plăcuța în care sunt menționate dimensiunile vehiculului; (4) în cazul în care plăcuțele aplicate de producători sau autorități competente nu conțin toate valorile dimensiunilor și maselor vehiculului, în conformitate cu anexa nr. 46, Regia Autonomă "Registrul Auto Român" aplică pe vehicul o singură plăcuță, care le va conține în totalitate; (7) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, termenul-limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a zecea zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2.133/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință conform destinației, prin inspecția tehnică periodică - RNTR1, cu modificările și completările ulterioare.

Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere probele administrate în cauză, instanța a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, neexistând nici un motiv de nulitate absolută a acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Totodată, instanța a mai reținut că procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ întocmit de către un reprezentant al statului, bucurându-se astfel de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

De asemenea, instanța a reținut că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce în sarcina statelor obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală sarcina probei să revină organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.

Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N_______ G_______ împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.

În plus, în decizia H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

De altfel, prin decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.

Totodată, prin Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauza de față, instanța a considerat că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.

Instanța a apreciat că faptele săvârșite de petentă se circumscriu elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 4 pct. 61 din HG 69/2012.

Cu privire la nerespectarea de către petentă a obligației de a asigura echiparea autovehicului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, instanța a reținut că petenta nu a contestat că cele reținute nu sunt conforme cu realitatea. Astfel, petenta nu a susținut că ar fi avut montate plăcuțele. În plus, această împrejurare este confirmată de planșele foto depuse de către intimată din care se observă că pe autoutilitară nu erau aplicate efectiv plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise.

Instanța nu a reținut susținerea petentei referitoare la supremația normelor comunitare. În acest sens, instanța a reținut că Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier a abrogat Directiva 96/26/CE a Consiliului, astfel încât nu se pune problema analizei raportului dintre normele interne prevăzute de H.G 69/2012 și dispozițiile Directivei 96/26/CE.

Pe de altă parte, Hotărârea nr. 69 din 1 februarie 2012 are ca obiect tocmai stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului.

Orice dispoziție legală internă fie că a fost edictată pentru a transpune o directivă europeană sau pentru a stabili cadrul normativ în vederea aplicării unui regulament european, fie că a fost edictată fără a avea la bază un izvor de sorginte europeană, trebuie respectat de către toate subiectele de drept vizate.

Prin urmare, instanța a constatat că petenta avea obligația de a respecta normele articolului 4 pct. 61 din HG 69/2012, dar, prin fapta sa, a nesocotit aceste dispoziții.

Așa fiind, instanța a reținut că, din mijloacele de probă administrate în cauză, reiese faptul că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

Instanța a mai avut în vedere și faptul că abaterea contravențională a fost constatată de către agentul constatator.

Pentru aceste considerente, instanța a conchis că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța a apreciat drept justificat cuantumul amenzii aplicate și a constatat că pentru cea de-a doua faptă a fost aplicată sancțiunea avertismentului.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța a constatat că nivelul amenzii, minimul prevăzut de lege, corespunde pericolului social al faptei și conduitei petente. Instanța consideră că faptele petentei denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a reglementa siguranța în trafic.

Instanța a considerat că acest gen de fapte contravenționale trebuie sancționate cât mai adecvat pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.

Totodată, instanța a reținut că pentru a se putea dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, este necesară dovedirea unei situații aparte, pornindu-se de la elementele stipulate în art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001.

Având în vedere cele menționate, instanța a considerat că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.

Față de cele expuse instanța a respins acțiunea formulată de către petentă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta ____________________________ SRL prin care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe având in vedere ca prima instanța nu a soluționat cauza prin prisma reglementarilor europene.

In dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat ca prin Tratatul de Aderare România s-a obligat a respecta prevederile Directivei nr. 96/53/CE. Aceasta directiva a fost transpusa prin OG 45/2007 pentru completarea si modificarea OUG 109/2005 privind transporturile rutiere care la art. 71 alin 1 prevedea:” Prezenta ordonanța de urgenta transpune prevederile…art. 6 alin 1 lit. c, alin 2,3,4 din Directiva Consiliului 96/53/CE din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circula in interiorul comunității, a dimensiunilor maxime autorizate in traficul național si internațional si a greutății maxime autorizate in traficul internațional, publicata in Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. 235 din 17 septembrie 1996”. După abrogarea OUG 109/2005 prin OG 27/2011 aceasta prevedere a fost preluata in noul act normativ ce este încă in vigoare prin partea a doua a art. 93 din OG 27/2011 privind transporturile rutiere. Ori, in aceste condiții instanța de fond era in primul rând datoare sa tina cont de aceste prevederi ce i-au fost prezentate si in cursul procesului civil si sa constate ca societatea petenta nu a săvârșit nicio fapta contravenționala ci respecta întrutotul prevederile art. 6 alin 1 lit. c din Directiva prevederi pe care de altfel art. 93 partea a doua din OG 27/2011 le transpune. Mai mult, autovehiculul marca DAF cu număr de înmatriculare IF-82_TCS avea montată și plăcuța producătorului cu masele maxim admise/autorizate ale autovehiculului care sunt trecute si la rubrica 7 si 20 din Cartea de Identitate a autovehiculului _______ nr. xxxxxx emisa de autoritatea competenta din statul in care vehiculul a fost înregistrat care este in cazul tarii noastre RAR, deci in totala concordanta cu prevederile art. 6 alin 1 din Directiva. Reprezentanții RAR au eliberat o plăcuta in care sunt trecute doar dimensiunile autovehiculului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pentru ca au constatat ca autovehiculul are montata si plăcuța producătorului cu masele maxim admise/autorizate ale autovehiculului.

In drept , s-a invocat art. 34 alin 2 din OG 2/2001, art. 148 alin 2 din Constituție.

Cererea de apel a fost legal timbrata.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

In probațiune s-au depus înscrisuri.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate,Tribunalul va respinge in primul rând solicitarea de trimiterea a cauzei spre rejudecare nefiind întrunita ipoteza 480 alin 3 , 4 ori 6 Cod procedură civilă, care sa determine trimiterea spre rejudecare a cauzei, iar in al doilea rând îl va respinge pentru următoarele considerente:

Prin cererea de apel apelanta a arătat corect ca Directiva 96/53/CE a fost transpusa prin OUG 27/2011. Art. 6 alin 1 lit. c din Directiva prevede : ”Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura ca vehiculele menționate la art. 1 care respecta prezenta directiva dețin unul dintre certificatele prevăzute la literele a,b, si c:

a) o combinație a următoarelor doua plăcuțe:

-plăcuța fabricantului stabilita si fixata in conformitate cu Directiva 76/114/CEE

-plăcuța privind dimensiunile in conformitate cu anexa III stabilita si fixata in conformitate cu Directiva 76/114/CEE

c) un document unic emis de către autoritățile competente ale statului membru in care vehiculul este înregistrat sau pus in circulație. Acest document are aceleași rubrici si informații ca plăcutele menționate la litera a).Acesta se păstrează ________________ accesibil pentru inspecție si este protejat in mod adecvat.”

Conform art. . 73 (1) din actul de transpunere (OG27/2011) :” În scopul facilitării controlului vehiculelor care fac obiectul prezentei ordonanțe utilizate de către operatorii de transport/întreprinderi, aceștia au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului. (2) Modelul și locul de aplicare a plăcuțelor se stabilesc de autoritatea competentă prin norme. (3) Plăcuțele prevăzute la alin. (1) fac dovada conformității vehiculului respectiv cu prevederile legislației comunitare referitoare la dimensiunile maxime admise și masele maxime autorizate. (4) În cazul în care caracteristicile vehiculului nu mai corespund cu cele indicate în plăcuță, operatorul de transport/întreprinderea are obligația de a solicita modificarea datelor înscrise pe plăcuță în mod corespunzător. (5) Vehiculele care sunt dotate cu plăcuțe sunt verificate: a) prin sondaj, în privința respectării maselor maxime autorizate; și b) ori de câte ori există suspiciuni că nu sunt respectate, în privința dimensiunilor maxime autorizate.”

Prin urmare, apelanta susține ca deținea documentul unic la care se refera litera c a art. 6 din Directiva ceea ce face inutila si montarea plăcuțelor pentru care a căror lipsa a primit amenda.

Conform procesului-verbal de contravenție, fapta contravenționala reținuta in sarcina apelantei consta in “nerespectarea obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcute din care sa rezulte masele si dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, astfel, autotractorul cu număr de înmatriculare IF_82_TCS are inspecția tehnica efectuata in data de 11.03.2014 si nu este echipata cu plăcute din care sa rezulte masele si dimensiunile maxime admise/ autorizate ale acestuia așa cum este prevăzut la art. 134 indice 1 din OMTI 980/2011 cu modificările si completările ulterioare”.

Prin urmare, agentul constatator a constatat ca documentul unic deținut de conducătorul autovehiculului nu are menționate toate dimensiunile , astfel ca in conformitate cu 134 indice 1 alin 4 din OMTI 980/2011 “ in cazul in care plăcutele aplicate de producători sau autorități competente nu conțin toate valorile dimensiunilor si maselor vehiculului, in conformitate cu anexa nr. 46, RAR aplica pe vehicul o singura plăcuta, care le va conține in totalitate.”

Constatam așadar ca prin înscrisul depus in apel, fila 4, fisa eliberata de RAR pentru autovehiculul amendat conține date referitoare la dimensiuni , respectiv lungime maxima (mm) 6160, lățime maxima(mm) 2500 si a (mm) 4500. In timp ce primele doua valori referitoare la lungimea maxima si lățimea maxima se regăsesc in cartea d e identitate a vehiculului (fila 9 dosar fond), observam ca ultima valoare, date privind măsurarea lungimii ansamblului de vehicule (a) conform anexei 46 din OMTI, nu este cuprinsa.

Prin urmare, se constata ca documentul unic la care se refera art. 6 alin 1 lit. c) din Directiva prezentat de apelanta, nu conține toate mențiunile, astfel ca petenta-apelanta avea obligația de a avea montate plăcute eliberate de RAR care sa cuprindă toate dimensiunile. Este adevărat ca fisa eliberata de RAR nu cuprinde in totalitate atât dimensiunile cat si masele ce urmează a fi cuprinse in plăcuta ce urmează a fi montata, așa cum a remarcat si apelanta, insa acest aspect nu impietează asupra existentei contravenției reținute in sarcina sa.

In consecință, având in vedere dispozițiile art. 480 alin 1 Cod procedură civilă Tribunalul va respinge apelul declarat si va menține ca legala si temeinica sentința primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta ____________________________ SRL împotriva sentinței civile nr.1719/18.02.2015 a Judecătoriei B_____ pe care o menține.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25.09.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

B_______ D______ V________ A_____ T______

GREFIER,

N____ M______

Red. _____________

Dact.NM/20.10.2015

4 ex.

Judecător fond-D______ I_____ T______