Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.09.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: S_____ B____

GREFIER: A________ M_______

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe contestatorul D______ I__ și pe intimata Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, se prezintă martorul S_______ V_____, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 07.09.2015, a fost depusă dovada de îndeplinire a mandatului de aducere, după care,

Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă martorul S_______ V_____, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea martorului S_______ V_____, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța dispune închiderea cercetării judecătorești și reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. xxxxx/299/2015, contestatorul D______ I__ a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/15.11.2014 prin care, în baza art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, art. 100 alin. 3 lit. d, art. 111 alin. 1 lit. c, a fost sancționat cu amenda în cuantum de 360 lei (4 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce a autovehiculelor pe o perioadă de 30 de zile, consemnându-se că nu a respectat culoarea roșie a semaforului din intersecția a ____________________________, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal cu consecința exonerării de la plata amenzii.

În motivarea cererii, contestatorul a învederat că, în data de 15.11.2014, în jurul orei 17:00, a preluat 2 clienți, un bărbat și o femeie de pe Calea Griviței, aceștia solicitând să fie duși până la Hala T_____. Contestatorul a menționat că, după ce a traversat Piața Romană pe _________________ oprit de un polițist care a susținut că a pătruns în intersecție, deși culoarea semaforului era roșie pe direcția sa de mers și, deși i-a explicat că semaforul și-a modificat culoarea în galben, nu a putut să frâneze brusc, deoarece se afla în dreptul semaforului, fiind aplicabile dispozițiile art. 53 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.

Contestatorul a menționat că ar fi pus în pericol integritatea fizică a pasagerilor în cazul în care ar fi frânat brusc și că ar fi blocat circulația vehiculelor care urmau a tranzita intersecția dinspre ________________________ _____________________. De asemenea, acesta a precizat că doar după ce a traversat intersecția în totalitate semaforul care permitea accesul în intersecție de pe străzile laterale a arătat culoarea verde.

În continuare, contestatorul a invocat prevederile art. 16 din Constituția României și art. 6 CEDO, menționând că acuzația adusă este o acuzație penală în sensul Convenției, astfel încât trebuie să beneficieze și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001

În susținerea cererii, petentul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: proces-verbal ________ nr. xxxxxxx/15.11.2014 (fila 5), dovada ________ nr. xxxxxxx (fila 6).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 7).

La data de 21.01.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, la data de 15.11.2013, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________________ Calea Victoriei către __________________ M______ și nu a respectat semnificația culorii roșie a semaforului electric care funcționa normal și i se adresa. Potrivit prevederilor art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „semnalul de culoare roșie interzice trecerea”.

Intimata a învederat că rezultă că procesul-verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Intimata a arătat că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, nefiind înregistrată pe suport magnetic și fără a fi întocmite alte acte de constatare.

Motivul pentru care procesul-verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie este încrederea în faptul că organul emitent (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. De asemenea, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Astfel, în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă, în acest sens fiind și Decizia nr. 319A/19.06.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. xxxxx/299/2013.

Totodată, în sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitarea în materia civilă (hotărârea A_____ contra României, cauza W.S. contra Poloniei). Astfel, sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe care petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față aflându-ne în prezența unei contestații civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art. 249 C.pr.civ., conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

De altfel, prin Decizia nr. 83/08.03.2002 a Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină în concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. Totodată, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001 respectă atât procedural, cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenția și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a precizat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.

Totodată, intimata a menționat că simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția. Astfel, procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., iar, potrivit art. 270 C.pr.civ., „înscrisul autentic face deplina dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.

În susținerea întâmpinării, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: proces-verbal ________ nr. xxxxxxx/15.11.2014 (fila 18), istoric sancțiuni (fila 19).

La data de 25.02.2015, prin serviciul registratură, petentul a depus răspuns la întâmpinare în care a învederat că mențiunile inserate în cuprinsul acesteia nu sunt reale.

Prin sentința civilă nr. 5410/15.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. xxxxx/300/2014, instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, unde cauza fost înregistrată, la data de 19.06.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în declarația martorului S_______ V_____ (fila 16).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/15.11.2014 (fila 18), contestatorul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d și art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.

În sarcina contestatorului, s-a reținut că, la data de 15.11.2014, ora 17:12, a condus autoturismul în regim taxi cu număr XXXXXXXXX pe __________________________ Piața Victoriei către ___________________ intersecția semaforizată cu ____________________________, nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric care funcționa normal și i se adresa.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, instanța reține că petentul nu a invocat nici nerespectarea unor condiții de formă sancționate cu nulitatea relativă a procesului-verbal.

Totodată, instanța constată că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, în raport de probele administrate în cauză, situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.

Astfel, potrivit art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, semnalul de culoare roșie interzice trecerea.

Conform art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.

Instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancționată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.

Instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate nu este încălcată prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere și posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.

Afirmațiile petentului potrivit cărora, în momentul în care a pătruns în intersecție, semaforul electric indica culoarea galbenă, nu sunt susținute de nicio probă, acesta nefăcând dovada contrară a celor reținute prin procesul-verbal, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 249 C.pr.civ., nu pot fi reținute de către instanță. Astfel, din declarația martorului S_______ V_____ (fila 16), care se afla în autoturismul condus de petent la momentul producerii evenimentului, rezultă că martorul nu a observat culoarea semaforului în momentul pătrunderii în intersecție: „eu stăteam în față, însă nu am văzut semaforul. Nu știu dacă petentul a trecut pe roșu sau galben.”

Pe cale de consecință, instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că, în mod corect, a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum minim respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere și necesitatea respectării regulilor minime de circulație rutieră pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, conducători auto sau pietoni, petentul nefăcând dovada unor împrejurări care să justifice diminuarea amenzii sau aplicarea sancțiunii avertismentului.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, pe cale de consecință, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul D______ I__, cu domiciliul în București, Calea Griviței nr. 133, ____________, sector 1, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră, cu sediul în București, _______________________. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.09.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

S_____ B____ A________ M_______

Red./Thred.: SB

4ex/11.09.2015