Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 303/2014 C__

Ședința publică de la 27 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ C_____

Judecător C_______ P_____

Judecător G______ U_____

Grefier M______ Grațiela Ț_____

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurent C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CESTRIN și pe recurent M_______ D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a prezentat nici una dintre părți.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat în termen, motivat și de asemenea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care

Instanța constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 3436/05.04.2013 a Judecătoriei G______ s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul M_______ D___, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., s-a anulat tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției _______ 11 NR. xxxxxxx/14.04.2011 și s-au menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

S-a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicate prin procesul verbal contestat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 14.04.2011 de un agent constatator angajat al C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în valoare de 250 lei, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 euro, agentul constatator reținând că, în data de 18.11.2010, ora 13.48, pe DN5, în localitatea Călugăreni, jud. G______, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, indicându-se că fapta este prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia proceselor verbale de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Analizând cuprinsul procesului verbal contestat, sub aspectul legalității, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda. Potrivit alin. 2, cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut in anexa nr. 2. De asemenea, potrivit art. 7 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Conform art. 1 alin.1 lit b) din O.G. nr. 15/2002 prin termenul de ,,utilizatori” sunt desemnate persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Instanța a mai reținut că fapta contravențională, ca formă de conduită juridică ilicită, presupune îndeplinirea mai multor elemente. În conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 2/2001, elementele intrinseci ale contravenției sunt latura obiectivă și latura subiectivă, iar elementele extrinseci referitoare la termenii preexistenți, de care depinde existența acesteia sunt subiecții (activi și pasivi), obiectul, locul, timpul, situația premisă, modul și mijloacele de săvârșire.

Verificând condițiile privind răspunderea contravențională a petentei, instanța a reținut că, pentru a răspunde contravențional, din interpretarea textelor legale indicate rezultă că, în situația prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, au calitatea de contravenient persoanele care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehiculul depistat circulând fără a deține rovinietă. Prin urmare, subiectul activ al contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile generale, și condiția specială de a fi utilizatorul vehiculului.

Instanța a constatat, din proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, depusă la dosar de către intimată, că autoturismul înmatriculat XXXXXXXX, autoturism ce se afla în proprietatea petentului, a circulat în data de 18.11.2010, ora 13.48, pe DN 5, localitatea Călugăreni, fără a deține rovinietă valabilă.

Având în vedere dispozițiile legale indicate anterior, instanța a reținut că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, prin raportare la momentul la care a fost întocmit, deoarece petentul, utilizatorul autoturismului verificat, avea obligația, conform legii, de a deține rovinieta valabilă, la momentul circulării pe DN 5.

Pe de altă parte, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii hotărăște și asupra sancțiunii. Instanța a constatat că, la momentul întocmirii procesului verbal contestat, sancțiunea aplicată a fost în mod legal individualizată prin raportare la prevederile O.G. 15/2002.

De asemenea, instanța a reținut și modificările aduse O.G. 15/2002 de Legea 144/2012, modificări ce au intrat în vigoare la data de 27.07.2012. Astfel, potrivit art. II din Legea 144/2012 :tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 aplicate și contestate în instanță pană la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează.

Prin urmare, instanța, raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale menționate, va anula tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției _______ 11 NR. xxxxxxx/14.04.2011.

Instanța a reținut că potrivit art. 14 din O.G. 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Prin încheierea din data de 08.02.2013 instanța a constatat existența unui dubiu cu privire la data la care procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat.

Prin urmare, întrucât dubiul reținut profită petentului, instanța apreciază că intimata nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din O.G. 2/2001, respectiv dovada faptului că i-a comunicat în termenul legal de o lună procesului verbal contestat petentului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta C.N.A.D.N.R. SA a arătat că instanța de fond in mod greșit a interpretat art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, apreciind ca răspunderea contravenționala a petentei este prescrisa, considerând ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede " Procesul-verbal se întocmește si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval in care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin (1)".

Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 " Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei."

Așadar, in speța, fapta a fost săvârșita la data de la data de 18.11.2010, iar amenda a fost aplicata la data de 14.04.2011 cand a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției adică in interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.

Procesul Verbal de Constatare a Contravenției, a fost comunicat contravenientului la data de 06.05.2011, la un interval mai mic de o luna de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art 14 alin. (1) din OG 2/2001, care perevede ca "Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii."

Din procesul verbal de îndeplinire a prcedurilor de comunicare a procesului verbal rezulta fara nici un dubiu asa cum greșit a apreciat instanța, dubiile pot rezulta din declarațiile reprezentantului care a făcut afișarea sal cele ale martorului nicidecum din presupuneri nemotivate si nedemonstrate de probe.

Iar din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin apariția Legii 144/xxxxx pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de ia data constatării contravenției sa nu se poate incheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contraventionale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În motivarea recursului său, recurentul M_______ D___ a arătat că Instanța de fond avea obligatia sa examineze cuprinsul procesului verbal atacat si sa constate, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin 1 din O.G.2/2001, ca a fost încheiat fara respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001.Astfel procesul verbal trebuie sa cuprindă mențiuni privind numele prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșita, data comiterii acesteia si semnătura agentului constatator, lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absoluta a procesului verbal care se poate constata si din oficiu .

A mai arătat recurentul că instanța trebuia sa constate faptul ca procesul verbal nu i-a fost comunicat conform normelor legale, acesta luând la cunostinta de existenta sa din adresa Administrației Financiare sector 1, data de la care a constatat ca acesta a fost generat si semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii 455/2001 si HG 1259/2001 insa din interpretarea dispozițiilor art.5 din Legea 455/2001 rezulta ca înscrisurile electronice cărora le este atașata semnatura electronic sunt asimilate in privința condițiilor si efectelor lor înscrisurilor sub semnătura privată, procesul verbal de contravenție având natura juridica a unui act administrativ, deci de drept public, fiind un act autentic, neputând fi un înscris sub semnătura privata, fiind emis de un agent constatator in exercitarea atribuțiilor sale.

De asemenea procesul verbal contestat are o forma electronica desi nu este destinat a fi citit in forma electronica, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date in forma electronica in care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar de unde rezulta ca un înscris semnat electronic nu poate avea decât efectele unui înscris sub semnătura privata .

Având in vedere aceasta situație precum si faptul ca nici o dispoziție din OG 2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronica, cu atat mai puțin posibilitatea ca procesul verbal sa fie încheiat in forma electronica, instanța de fond trebuia sa aprecieze ca procesul verbal contestat este in totalitate lovit de nulitate absoluta, fiind încheiat cu nerespectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001, de pe acesta lipsind semnătura agentului constatator.

Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. II din Legea 144/2012 privind anularea tarifelor de despăgubire deja aplicate, anulând în baza acestui text de lege tariful de despăgubire aplicat contravenientului petent.

De asemenea tribunalul apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 14 din OG 2/2001 și decizia 10/2013 a ICCJ privind caracterul subsidiar al comunicării prin afișare a procesului verbal, nefăcându-se dovada că acesta ar fi fost comunicat în termenul de o lună prevăzut de lege.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică –CESTRIN și recursul declarat de recurentul-petent M_______ D___, împotriva sentinței civile nr. 3463/05.04.2013 a Judecătoriei G______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 312 C.pr.civ.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN cu sediul în București, _____________________. 401 A, sector 6, București și recursul declarat de recurentul-petent M_______ D___, domiciliat în București, _______________________. 321, _____________, _____________, sector 1, București, împotriva sentinței civile nr. 3463/05.04.2013 a Judecătoriei G______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Martie 2014.

Președinte, M_____ C_____	Judecător, C_______ P_____	Judecător, G______ U_____
	Grefier, M______ Grațiela Ț_____

Pentru grefier aflat în C.O.

Semnează Grefier Șef Secția Civilă

M_____ S_____ P_______

Red. Jud. U.G.

Jud. fond R.M.N.

thred. DMV 2 ex/05.06.2014