Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2204/2015/A

Ședința publică de la 16 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ T____

Judecător A______ S______

Grefier S_____ C______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul I____ O_____ M_____ , împotriva sentinței civile nr.1723/01.07.2015 pronunțată de Judecatoria Lugoj în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI TIMIS, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza art.394 C.pr.civ. instanța încheie dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1723/01.07.2015 Judecatoria Lugoj a respins plângerea contravențională formulată de petentul I____ O_____ M_____, împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.04.2015 de către intimat.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că , prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.04.2015 de către intimat, s-a constatat faptul că, la data de 20.04.2015 petentul a condus auto marca DACIA L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind filmat și înregistrat cu aparat radar marca AUTOVISION montat pe auto MAI xxxxx, în timp ce rula cu viteza de 103 km/h în localitate, pe un sector de drum cu limitare de 50 km/h.

Pentru această faptă, petentul a fost sancționat cu 9 puncte-amendă în sumă de 877,5 lei, și suspendarea dreptului de a conduce în temeiul prevederilor art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, ,,conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”, iar potrivit prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ,,constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

De asemenea, instanța a reținut și dispozițiile art. 98 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora ,,amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate”, precum și pe cele ale alin. (4) al aceluiași articol care prevăd că în cadrul clasei a IV-a de sancțiuni se pot aplica de la 9 la 20 puncte-amendă.

Nu poate fi primită susținerea petentului că procesul verbal este anulabil pe motiv că nu sunt consemnate obiecțiunile acestuia, întrucât sancțiunea care poate interveni în această situație este cel mult nulitatea virtuală care presupune existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Față de acestea să constată că petentul prin intermediul plângerii a avut posibilitatea să își formuleze toate apărările de fapt și de drept pentru a nu suferi vreo vătămare, sancțiunea nulității neavând aplicabilitate.

În aceste condiții, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, analizat conform prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 rap. la art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prin prisma cazurilor de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, din datele dosarului, instanța a constatat că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor legale depășirea vitezei legale cu peste 50km/h se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Din aceste dispoziții reiese că sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevăzute de lege.

Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența C.E.D.O. în interpretarea art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertății fundamentale (Convenția și jurisprudența Curții fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin.2 și art. 20 din Constituția României), în care s-a arătat că, și în materie contravențională, în cazul unor sancțiuni de o anumită gravitate, sarcina probei săvârșirii faptei aparține cauzării (cauza Angel contra României, hotărârea C.E.D.O. din 4 octombrie 2007, cauza Neată contra României, decizia C.E.D.O. referitoare la admisibilitatea din 18 noiembrie 2008). Astfel, obligația dovedirii vinovăției aparține acuzării, iar îndoiala îi profită celui acuzat ( in dubio pro reo).Ordinul nr.301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, prin care se aprobă norma de metrologie legală N.M.L. 021-05/29.08.2007 și OUG 195/2002, prevăd condițiile ce trebuie îndeplinite de înregistrări pentru a putea fi folosite ca probe în litigiu contravențional.

Sub acest aspect, instanța s constatat că fapta reținută în sarcina petentului, respectiv depășirea vitezei în localitate a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției numărul autovehiculului pe care a fost montat aparatul radar, astfel cum prevede art. 109 alin.2 din O.U.G. 195/2002.

Prin urmare, faptul ca petentul nu a respectat viteza legala este probat cu înregistrarea efectuata cu aparatul radar, montat pe autospeciala cu nr. MAI xxxxx, omologat și verificat metrologic (buletin de verificare metrologica nr. xxxxxxx/23.03.2015 în termen de valabilitate, fila 25), care a indicat că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, se deplasa cu o viteza de 103 km/h în data de 20.04.2015 (CD fila 20). Din buletinul de verificare metrologică se poate constata și faptul că aparatul radar cu care a fost înregistrată contravenția putea măsura viteza atât în regim de staționar și cât și în regim de deplasare.

Din înregistrarea video depusă la dosar se distinge clar nr. de înmatriculare al autovehiculului, se vede data și ora înregistrării, precum si valoarea vitezei măsurate.Având în vedere faptul că petentul se afla în momentul săvârșirii faptei pe DN 6 localitatea Șuștra, fapt care rezultă și din înregistrarea video, instanța a reținut că viteza maximă admisă pentru sectorul de drum era de 50 de km/h potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Cum petentul a fost înregistrat cu viteza de 103 km/h, rezultă că acesta a depășit viteza maximă legală cu 53 km/h.

În concluzie, probele administrate relevă veridicitatea situației de fapt ce a fost reținută în procesul verbal contestat și fac dovada vinovăției petentului dincolo de orice îndoială, acesta circulând la data de 20.04.2015, pe DN6 Șuștra, cu autoturismul marca DACIA L____, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 103 km/oră, deși pe acea porțiune de drum limită maximă de viteză este de 50 km/oră.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța a reținut că poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Conform art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.Astfel, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu scopul urmărit de legiuitor, iar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu ar avea ca scop preîntâmpinarea săvârșirii unei contravenții asemănătoare și nu ar duce la conștientizarea de către petent a gravității contravenției săvârșite.

În concluzie, probele administrate relevă veridicitatea situației de fapt ce a fost reținută în procesul verbal contestat, iar în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001 instanța a constatat că sancțiunea aplicate petentului, respectiv amenda în cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a conduce au fost corect individualizate de agentul constatator.

Pentru aceste considerente, instanța a respins plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel petentul apelant I____ O_____ M_____ solicitând, admiterea apelului cu motivarea că, întâmpinarea intimatului nu i-a fost comunicată de către instanță, de la care a primit doar probele depuse de intimat la dosar: în prima fază depune proba video și abia ulterior, verificarea metrologică. Din jurisprudența C.E.D.O. în interpretarea art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertății fundamentale (Convenția și jurisprudența Curții fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozițiile art. 11 2 alin.2 și art. 20 din Constituția României), s-a arătat că, și în materie contravențională, în cazul unor sancțiuni de o anumită gravitate, sarcina probei săvârșirii faptei aparține acuzării (cauza Angel contra României, hotărârea C.E.D.O. din 4 octombrie 2007, cauza Neată contra României, decizia C.E.D.O. referitoare la admisibilitatea din 18 noiembrie 2008). Astfel, obligația dovedirii vinovăției aparține acuzării, iar îndoiala îi profită celui acuzat (in dubio pro reo). înregistrarea video depusă la dosar distinge nr. de înmatriculare al autovehiculului, data și ora înregistrării, precum si valoarea unei viteze, însă din aceasta nu rezultă fără dubii că în momentul săvârșirii faptei autovehiculul circula pe DN 6, tocmai pe raza localității Șuștra, nici că a fost agresat.

La o consultarea atentă a probei video depuse, instanța putea constata că: în jur se văd doar câteva saivane, nici urmă de case, astfel că prezența autovehiculului înainte sau după ieșirea din localitate este discutabilă. De asemenea, pe proba depusă de intimat nu apare camionul depășit anterior producerii faptei, care influențează înregistrarea (distorsionând frecvența Doppler). în plus, nu s-a ținut cont nici de marja de eroare a aparatului - chiar dacă acesta este verificat metrologic - fiind abateri posibile abateri de până la 4%, care în caz reprezintă peste 4km/h, făcând inutilă sancțiunea reținerii permisului de conducere.

Prin întâmpinare intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____ a solicitat respiungerea apelului cu motivarea că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit de agentul constatator la data de 20.04.2015 întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001, după cum bine a reținut și instanța de fond prin hotărârea pronunțată în cauză.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fară tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității. Actul normativ în vigoare care reglementează cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometreie utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere este Ordinul nr. 301 din 23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinémomètre)" cu modificările și completările ulterioare.

In ceea ce privește susținerea apelantului referitoare ia faptul că abaterea nu ar fi fost săvârșiră pe raza localității Șuștra, a depus planșa foto realizată prin intermediul .aplicației „Google Maps" ca urmare a introducerii în motorul de căutare a următoarelor coordonate GPS: +45 47.155+021 35.259 (coordonate ce apar pe înregistrarea efectuată prin intermediul aparatului radar), din care reiese fără echivoc că apelantul se afla, la momentul săvârșirii faptei, in interiorul localității Șuștra.

Raportat ia criteriile expuse de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2 2001, apreciază că, având în vedere gradul de pericol social al faptei, nu se poate aplica sancțiunea avertismentului.

Din examinarea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel și sub toate aspectele , tribunalul va retine următoarele :

În mod corect judecătoria a respins plângerea contravențională cu motivarea că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de OG 2/2001 și că starea de fapt cuprinsă în conținutul acestuia este corespunzătoare realității.

Astfel prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.04.2015 de către intimat, s-a constatat faptul că, la data de 20.04.2015 petentul a condus auto marca DACIA L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind filmat și înregistrat cu aparat radar marca AUTOVISION montat pe auto MAI xxxxx, în timp ce rula cu viteza de 103 km/h în localitate, pe un sector de drum cu limitare de 50 km/h.

Pentru această faptă, petentul a fost sancționat cu 9 puncte-amendă în sumă de 877,5 lei, și suspendarea dreptului de a conduce în temeiul prevederilor art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.Cat priveste mențiunile referitoare la aspecte ce nu au fost constatate personal de agentul constatator ( cazul de fata ), procesul verbal se bucura de forta probanta numai daca a fost întocmit cu respectarea cerințelor referitoare la forma si daca este susținut de probe din care sa rezulte savarsirea faptei contravenționale reținute in sarcina petentului.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. Așadar, contravenția consemnată în procesul verbal contestat în cauză subzistă doar în măsura în care depășirea limitei legale de viteză de 50 km/h, stabilită prin art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pentru categoria de vehicul condus de petent, este constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În condițiile în care prin plângerea promovată acesta a contestat viteza constatată la data întocmirii actului, organul constatator este obligat să prezinte, deci, dovezi cu privire la aceasta, care nu pot să provină decât de la astfel de mijloace tehnice și care, în plus, trebuie să fie omologate și verificate metrologic.

Aceasta pentru a permite instanței să verifice temeinicia acuzațiilor aduse petentului, în condițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, dat fiind că, astfel cum susține acesta în motivele de recurs, procedura de soluționare a plângerii de față poate fi asimilată, în conformitate cu jurisprudența CEDO, uneia penale, astfel încât revine organului constatator al contravenției sarcina de a dovedi săvârșirea faptei ilicite, pretinsul contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție.

Or, procesul verbal de contravenție nu constituie în acest caz o probă suficientă a faptei ilicite atribuite petentului, de vreme ce aceasta nu poate fi percepută ex propriis sensibus de către agentul constatator, care nu ar putea stabili viteza de deplasare, ci trebuie determinată, astfel cum impune art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, „cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Conchidem astfel că organului constatator intimat îi revine în speță obligația de a prezenta dovezi din care să rezulte că: petentul a depășit limita legală de viteză la data întocmirii procesului verbal de contravenție, că această stare de fapt a fost determinată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare dintre aceste condiții a fost contestată în cadrul procesului.Cât privește mijloacele tehnice utilizate la constatarea contravenției, se constată a fi nefondate susținerile făcute de petent, prin reprezentant, , conform cărora nu s-ar putea stabili în cauză dacă acestea îndeplineau condiția de a fi verificate metrologic și omologate, respectiv, că nu s-ar putea stabili dacă buletinul de verificare metrologică prezentat de organul constatator ar viza aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza de deplasare a autoturismului condus de petent la data întocmirii procesului verbal de contravenție.

În fapt, se poate constata că toate aceste elemente pot fi verificate pe baza înscrisurilor prezentate în fața primei instanțe, mai exact, pornind de la cuprinsul procesului verbal de contravenție, din care rezultă că acesta a fost întocmit de agentul constatator, că acesta a efectuat activități specifice de control al circulației rutiere, prin utilizarea cinemometrului montat pe autoturismul de serviciu, după cum rezultă din raportul la dosar , observându-se că buletinul de verificare metrologică de la dosar vizează tocmai cinemometrul de control rutier tip Python II montat pe autoturismul de serviciu

Se poate astfel deduce că viteza de deplasare a autoturismului condus de petent a fost înregistrată cu cinemometrul montat pe autoturismul de serviciu al agentului constatator care a și întocmit procesul verbal de contravenție, precum și că acesta a fost verificat metrologic , verificarea fiind valabilă, conform buletinului menționat, timp de un an.

Nu se poate aprecia în speță nici că viteza de deplasare a autoturismului nu ar fi fost corect înregistrată de către cinemometru, respectiv că, prin luarea în considerare a toleranței legal admise, s-ar putea considera că limita de viteză în afara localității ar fi fost depășită cu mai puțin de 50 km/h și că astfel s-ar fi procedat nelegal la aplicarea sancțiunii complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat.

În fapt, după cum rezultă din art. 1 pct. 1.1 și pct. 1.2 din Ordinul Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, de aprobare a Normei de metrologie legală NML 021-05 „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere, trebuie să îndeplinească cerințele metrologice și tehnice stabilite prin menționatul act normativ.Între alte cerințe astfel impuse, potrivit art. 3.1.1 lit. c, prima liniuță, din Ordinul Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, de aprobare a Normei de metrologie legală NML 021-05 „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de +/- 3 km/h pentru viteze până șa 100 km/h și +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Această marjă de eroare a fost verificată în condiții de laborator, ea neputând fii invocată la măsurătorile de pe teren.

Din buletinul de verificare metrologică depus la dosarul primei instanțe rezultă că viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent funcționează în regim staționar și de deplasare, de vreme ce este instalat pe un autoturism, astfel încât nu ar fi putut omologat și nu i s-ar fi eliberat buletinul de verificare periodică în condițiile art. 5 din Ordinul Directorului General al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, de aprobare a Normei de metrologie legală NML 021-05 „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, dacă nu s-ar fi încadrat în marja de eroare mai sus indicată.

Cu referire la sectorul de drum , Tribunalul reține că revenea în sarcina petentului de a dovedii prin probe că procesul verbal privește un alt sector de drum decât cel reținut de organul constatator .

De asemenea contrar susținerilor petentului din planșele foto rezultă dincolo de orice îndoială că autoturismul petentului a fost înregistrat de către aparatul radar și nu altul.

Față de cele reținute mai sus Tribunalul în temeiul art 480 cod procedură civilă urmează să respingă ca nefondat apelul formulat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul I____ O_____ M_____, cu domiciliu în Mun. A___ I____, bld. Revoluției 1989, nr. 85, ______________, jud. A___, împotriva sentinței civile nr.1723/01.07.2015 pronunțată de Judecatoria Lugoj în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI TIMIS,, cu sediul în Timișoara, bv. Take I______, nr. 46, județul T____.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2015

Președinte, M_____ T____		Judecător, A______ S______
	Grefier, S_____ C______

Red.M.T.

Tehnored..S.C.

4 ex/15.01.2016

____________.01.2016

S.M. 1 ex.

Instanța de fond – Judecatoria Lugoj

Judecător A______ C_______ D_____