R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 370

Ședința publică din data de 12 februarie 2014

Instanță constituită din:

P_________: F_______ I______ M_______

JUDECATORI :A___ I_____

D____ C_____

GREFIER :T______ L______ I____

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, ______________. 401A împotriva sentinței civile nr. 9793/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata C______ DE TRANSFUZII SANGUINA SF.G_______, cu sediul în Sf.G_______, __________________.15, județ C______.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat.

Instanța, raportat la actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe cererea de recurs.

TRIBUNALUL

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul C______ DE TRANSFUZII SANGUINA SF.G_______ a solicitat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Drumuri Naționale din România SA, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012, întocmit de către intimată.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că procesul verbal contestat este nul, întrucât nu poartă semnătura agentului constatator.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Intimata, deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei, dar a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal atacat.

Prin sentința civilă nr. 9793/30.05.2013, Judecătoria Ploiești a admis plângerea formulată de petenta C______ DE TRANSFUZII SANGUINA SF.G_______ impotriva procesului verbal de contraventie _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012 emis de intimata C_____ SA-CESTRIN și a anulat procesul verbal de constatare a contravenției, exonerând petentul de plata amenzii contravenționale și de la plata tarifului de despăgubire.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012 s-a reținut în sarcina petentului că în data de 14.09.2011, vehiculul categoria B cu număr de înmatriculare XXXXXXXX a circulat pe DN1, în localitatea Românești din județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, petentul a fost sancționată contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, întocmindu-se procesul verbal menționat, prin care petentul a fost obligată și la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 416,06 lei.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța urmează să aibă în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită în data de 14.09.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 22.02.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.

În motivarea recursului s-a arătat că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei astfel cum prevede art. 13 alin. 1 din OG nr. 15/2001 și a fost comunicat petentului în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii conform art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

A mai arătat intimata că din interpretarea prevederilor articolelor rezultă că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și, în nici un caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.8 C.proc.civ., art.312 alin.3 C.proc.civ.

Nu s-a solicitat încuviințarea de probe noi în susținerea recursului.

Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele dosarului tribunalul reține că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În fapt, procesul verbal contestat _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012 a fost întocmit la peste 30 de zile de la constatarea săvârșirii faptei imputate (fapta este din data de 14.09.2011 și a fost constatată la acea dată prin mijloace electronice, iar procesul verbal în data de 22.02.2012).

Legea nr. 144/2012 modifică OG nr. 15/2002 și, conform modificărilor aduse art. 9 al. 3 din OG nr. 15/2002, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Termenul de 30 de zile de întocmire a procesului verbal prevăzut în această materie reprezintă o regulă derogatorie, specială, prin raportare la art. 13 din OG nr.2/2001. Această regulă derogatorie este ulterioară întocmirii procesului verbal de contravenție contestat și este indubitabil mai favorabilă destinatarilor obligației de a deține rovinietă valabilă (pentru că prevede un termen mai scurt de aplicare a sancțiunii).

În drept, în aceste condiții modificările aduse de legea nr. 144/2012 constituie într-adevăr o lege contravențională mai favorabilă în sancționarea contravenției prevăzute de art. 8 din OG nr. 15/2002, astfel cum a reținut și instanța de fond. Instanța reține aceasta deoarece această lege instituie un regim sancționator mai ușor prin scurtarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale (căci termenul de 30 de zile arătat mai sus are aceeași natură ca termenul de la art. 13 din OG nr. 2/2001).

Așadar în cauza de față procesul verbal contestat a fost întocmit sub imperiul OG nr. 15/2002 în forma sa la data 22.02.2012, iar ulterior a intervenit o nouă lege (care ar împiedica întocmirea unui astfel de act sancționator). Fiind posibilă aplicarea a 2 legi diferite se pune problema aplicării legii în timp.

Cu privire la ceea ce înseamnă încheierea valabilă a unui act juridic (condițiile de valabilitate ale acestuia) este evident că regula constă în aceea că actul juridic rămâne supus pe aceste aspecte legii sub care a fost întocmit, iar nu noii legi (acest principiu de ordin constituțional fiind denumit principiul neretroactivității legii noi tocmai pentru că prin legea nouă nu se pot stabili cerințe de nulitate pentru acte deja încheiate, trecute). Însă de la această regulă art. 15 al. 2 din Constituție prevede 2 excepții, una fiind și legea contravențională mai favorabilă. Deci legea contravențională mai favorabilă se va aplica și pentru trecut cenzurând actele juridice deja încheiate sub aspectul valabilității acestora (adică retroactivează). În acest sens prevede și art. 12 din OG nr. 2/2001.

Rezultă că pentru procesul verbal contestat în cauza de față instanța a făcut aplicarea Legii nr. 144/2012 (chiar dacă procesul verbal a fost întocmit sub o altă lege). Față de prevederile menționate mai sus ale Legii nr. 144/2012 instanța reține că petentul nu poate fi sancționat pentru încălcarea art. 8 din OG nr. 15/2002 după expirarea unui termen de 30 de zile de la constatarea faptei, motiv pentru care în mod corect s-a dispus de către instanța de fond anularea procesului-verbal contestat.

Față de cele expuse, constatând că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție privind legea contravențională mai favorabilă, tribunalul va respinge recursul formulat de C_____ în contradictoriu cu intimata C______ DE TRANSFUZII SANGUINA SF.G_______ ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, ______________. 401A împotriva sentinței civile nr. 9793/30.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata C______ DE TRANSFUZII SANGUINA SF.G_______, cu sediul în Sf.G_______, __________________.15, județ C______ ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F_______ I______ M_______ A___ I_____ D____ C_____

GREFIER,

T______ L______

RED. DC

2EX/ 21.03.2014

d.f. XXXXXXXXXXXXXX- Jud. Ploiești

j.f. – A____ G_____