Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 751/2015

Ședința publică de la 15 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ N______

Judecător G______ G______

Grefier G_______ V_____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant A_______ A_____ și pe intimat I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BACĂU, având ca obiect

anulare proces verbal de contravenție

Dezbaterile in fond si susținerile orale ale parților, au avut loc in ședința publica de la data de 01.09.2015 dezbateri care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea zi ,care face parte integranta din prezenta hotărâre, când s-au pus concluzii pe fond.

INSTANȚA

Asupra recursului de față reține următoarele:

Prin ______________.09.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petentul A_______ A_____ împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxxx/4.04.2014 întocmit de IPJ Bacău.

Pentru a pronunța sentința menționată instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/04.04.2014, încheiat de către I.P.J.BACĂU, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei, în temeiul Art.100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, întrucât la data de 04.04.2014, orele 11,00, a condus autovehiculul marca Skoda cu nr. de înmatriculare XXXXXXX pe DN2F, Secuini, jud. Bacău, pe direcția Secuieni înspre Bacău, iar la ieșirea din ______________________ autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX condus de J_____ C______, în zona indicatorului „depășirea interzisă”, astfel încălcând dispozițiile Art.118-120 din HG 1391/2006.

Instanța constată că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzut de Art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.

Potrivit Art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator (în procesul verbal fiind indicat ag. pr., prescurtarea pentru agent principal), numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatat.

Va înlătura ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat de către petent cu privire la calitatea agentului constatator, având în vedere că IPJ Bacău reprezentând o unitate teritorială a IGPR.

Cu privire la motivul de nulitate invocat de către petent privind încadrarea faptei săvârșite, instanța urmează a-l respinge ca neîntemeiat, având în vedere că deși la această rubrică au fost indicate mai mult texte de lege, pe baza descrierii faptei din cuprinsul procesului verbal de contravenție este posibilă încadrarea exactă a faptei constatate.

Totodată, instanța reține că acestea reprezintă motive de nulitate virtuală (nici legea generală, nici cea specială neprevăzând expres o astfel de sancțiune pentru astfel de vicii de formă) care sunt condiționate de dovedirea unei vătămări, care în speță nu s-a efectuat.

Sub aspectul temeiniciei sale, instanța reține următoarele:

Potrivit Art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu Art. 34 din OG nr. 2/2001. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga Taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002). Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999, cauza I___ P__ c. României, hotărârea din data de 28 iunie 2011). Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Conform Art. 1 din OG 2/2010, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege [...].

Potrivit Art. 120 alin 1 lit. h) din HG 1391/2006:

„Se interzice depășirea vehiculelor:

……………

h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă";”

iar potrivit Art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002:

„Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

……………

e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”

În privința faptei consemnate în procesul verbal de contravenție,instanța reține că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție contestat, fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator.

Cu privire la cererea subsidiară și terțiară, instanța urmează a le respinge ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Potrivit Art. 96-97 din OUG nr. 195/2002:

„Art. 96

(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele:

……

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;

……….

(3) Pentru încălcarea unor norme la regimul circulației, pe lângă sancțiunea principală sau, după caz, una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d) și f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică și un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.

Art. 97

(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

a) reținerea permisului de conducere și/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;

b) retragerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau înregistrare ori a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

c) anularea permisului de conducere;

d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.

(2) Reținerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către polițistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație.

(3) Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare, conform dispozițiilor art. 96 alin. (2) lit. b).

…

(6) Procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative se stabilește prin regulament.”

Potrivit Art. 190-191 și 210 alin. 1 din HG 1391/2006:

„ART. 190

(1) În cazurile prevăzute de lege, odată cu constatarea faptei, polițistul rutier sau, după caz, polițistul de frontieră reține permisul de conducere, eliberând dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație, după caz.

(2) Permisul de conducere reținut în condițiile alin. (1), împreună cu un raport de reținere, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 1E, se trimit, cel mai târziu în prima zi lucrătoare care urmează celei în care a fost eliberată dovada înlocuitoare, la serviciul poliției rutiere pe raza căruia a fost săvârșită fapta, care are obligația să facă imediat mențiunile corespunzătoare în evidența conducătorilor de autovehicule și tramvaie.

(3) Raportul de reținere, precum și documentele sau plăcuțele cu numărul de înmatriculare reținute unui conducător de autovehicul care posedă permis de conducere sau certificat de înmatriculare eliberat de o autoritate străină se trimit poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române pentru a fi trimise autorităților emitente.

ART. 191

(1) În situația în care contravenientul a săvârșit fapta pe raza de competență a altui județ decât cel care îl are în evidență, permisul de conducere se păstrează la serviciul poliției rutiere pe teritoriul căruia a fost constatată contravenția, până când șeful serviciului hotărăște asupra sancțiunii contravenționale complementare, dar nu mai mult de 15 zile de la data reținerii, după care îl trimite serviciului poliției rutiere al județului care îl are în evidență.

(2) Permisul de conducere se păstrează la serviciul poliției rutiere din județul care are în evidență titularul, până la restituire sau, după caz, până la anularea documentului.

….

ART. 210

(1) În situația în care conducătorul de autovehicul săvârșește o faptă pentru care, potrivit legii, se reține permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, sancțiunea contravențională complementară operează începând cu ziua următoare celei în care a expirat valabilitatea dovezii.”

Cu privire la nemenționarea în procesul verbal de contravenție a punctelor de penalizare aplicate, instanța reține că acesta reprezintă un motiv de nulitate virtuală, întrucât nici legea generală (OG nr. 2/2001), nici cea specială (OUG 195/2002) nu prevăd vreo sancțiune pentru un astfel de viciu de formă, fiind prin urmare, condiționat de dovedirea unei vătămări care în speță nu s-a efectuat.”

Împotriva sentinței de mai sus a formulat apel petentul A_______ A_____.

În motivare s-a arătat în esență faptul că prin sentința apelată nu s-a motivat în contra celor susținute de petent privind necompetența materială a agentului constator, acesta neavând calitatea de polițist rutier, faptul că prin procesul verbal nu s-a aplicat sancțiunea complementară a punctelor de penalizare și a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, faptul că încadrarea juridică a faptei este realizată în mod generic și neconform, faptul că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 în sensul că în cuprinsul procesului verbal nu a fost indicată calitatea agentului constator precum și faptul că în mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată de petent de administrare a unor probatorii.

În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale Codului de procedură civilă.

Analizând recursul formulat instanța reține că acesta este nefondat.

Astfel, din analiza materialului probator administrat în fața instanței de fond reiese că în mod corect s-a reținut răspunderea contravențională a petentului pentru contravenția prevăzută de art.100 alin 3 lit e din OUG nr. 195/2002, respectiv pentru nerespectarea regulilor privind depășirea.

În prealabil, instanța reține că agentul constator, în contra celor susținute de petent, are calitatea de polițist rutier, aceasta fiind dobândită în baza Dispoziției Inspectorului general al Poliției Române nr. 50/28.08.2008. Nu se poate reține de asemene nici că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 17 în sensul că nu s-ar fi indicat în cuprinsul procesului verbal calitatea agentului constatator.

În ce privește faptul că prin procesul verbal nu s-a dispus și aplicarea punctelor de penalizare ori a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, Tribunalul reține că aceste sancțiuni operază de drept, ca urmare a reținerii contravenției în sarcina petentului.

În acest, sens, instanța reține că din lectura art. 120 alin 3 din OUG nr. 195/2002, reiese faptul că agentul constator are dreptul de a aprecia și implicit de a individualiza doar sancțiunea principală a amenzii, sancțiunea suspendării dreptului de a conduce operând de drept, pentru 30 de zile.

Nu reiese din cuprinsul procesului verbal că petentului i-ar fi fost aplicate și puncte de penalizare, această sancțiune complementară dispunându-se de altfel doar în baza art. 108 din OUG nr. 195/2002.

În ce privește faptul că instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, Tribunalul reține că această susținere este nefondată, dispozițiile art. 100 alin3 lit e din OUG nr. 195/2002 fiind în mod evident aplicabile la situația de fapt descrisă de agentul constator constând în aceea că petentul a efectuat manevra de depășire prin încălcarea marcajului continuu ce desparte sensurile de mers.

În ce privește proba testimonială la care a făcut referire petentul în cererea de apel, aceasta nu este în măsură să ducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constator în condițiile în care instanța de apel a constatat imposibilitatea audierii martorului J_____ C______ V_____.

Tribunalul reține de altfel că petentul nu a contestat faptul că a depășit prin încălcarea liniei continue, arătând doar că vehiculul depășit se deplasa cu viteză redusă.

Reținând în aceste condiții că în mod corect prin procesul verbal contestat s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de art. 100 alin 3 lit e din OUG nr. 195/2002, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul ca nefondat, privind pe apelant A_______ A_____ formulat împotriva sentinței nr 5155 din 30.09.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr XXXXXXXX2014 în contradictoriu cu intimat I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BACĂU.

Definitivă .

Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2015

Președinte, C______ N______		Judecător, G______ G______
	Grefier, G_______ V_____

Red. ________________________> Red. dec GG

Tehnored. VG 16.09.2015/28.09.2015