ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXX 4204

DECIZIA CIVILĂ NR.1277/A

Ședința publică din 22 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P__ V_______

Judecător: H____ M______

Grefier: B_____ D___

Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul declarat de către petentul Ș___ M______ I___, cu domiciliul în Ardusat, nr.489 și cu domiciliul procesual ales în Baia M___, bld. T_____, nr.11/24 împotriva sentinței civile nr.7631/12.09.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, ____________________.37, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 08 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 394, art. 396 raportat la art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 22 octombrie 2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.7631 din 12.09.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea formulată de petentul Ș___ M______ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Maramureș.

Pentru a hotărî astfel prima instanță reține în considerentele sentinței următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 13.01.2014 de agenți din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 340 lei și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 120/1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 respectiv art. 148 pct. 11 din același act normativ, dispunându-se totodată aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice.

Agentul din cadrul intimatului a reținut că petentul a condus autovehiculul înmatriculat sub nr. AT-976-VX în care se afla singur dinspre Lăpușel spre Hideaga pe DN1C și a efectuat manevra de depășire a auto înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului rutier cu semnificația depășirea interzisă, inclusiv prin încălcarea marcajului rutier continuu, respectiv nu deținea omologare pentru foliile laterale.

Obiectul prezentei plângeri este fapta contravențională prevăzută de art. 120 lit. h și i. Petentul a recunoscut săvârșirea celei de-a doua fapte și nu a formulat apărări din această perspectivă.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al.1 din O.G. nr.2/2001 și ale art. 105 din O.U.G. nr.195/2002, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, se interzice depasirea vehiculelor, în zona de actiune a indicatorului rutier cu semnificatia depăsirea interzisă, respectiv prin încălcarea marcajului longitudinal continuu.

Petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni.

Apărările petentului nu sunt întemeiate.

Potrivit cauzei Mariu H______ împotriva României (Decizia dată cererii 7034/07 și alte 16 cereri), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut faptul că, sancțiunile prevăzute de Codul rutier roman au un caracter preventiv, punitiv și disuasiv, astfel că garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală, printre care se numără și dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile procedurilor referitoare la contestarea procesului verbal ce au atras sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare sau suspendarea dreptului de a conduce. Aceasta însă nu împiedică statele membre să recunoască existența unei prezumții de legalitate și temeinicie a proceselor verbale, fără de care ar fi imposibilă pedepsirea încălcării legislației rutiere.

Asadar, instanta a apreciat că fapta contravențională reținută în sarcina petentului, există, prezintă elementele constitutive din HG 1391/2006, iar acesta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal atacat.

Petentul nu a reușit a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul atacat, iar planșele foto depuse în probațiune nu justifică admiterea plângerii raportat la împrejurarea că în procesul verbal nu s-a indicat km la care a fost săvârșită fapta, respectiv fapta nu a fost înregistrată video, ci a fost constatată prin simțurile proprii de către agentul constatator. Așadar, planșele foto nu au valoare probatorie în cauză, ele fiind constituite pro causa.

Din perspectiva individualizării sancțiunii, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că pentru respectarea raportului de proporționalitate care trebuie să existe între gravitatea obiectivă a faptei și sancțiunea atrasă de comiterea acesteia, nu este suficientă aplicarea unui avertisment petentului, având în vedere atingerea gravă adusă valorilor sociale atinse prin săvârșirea faptei, respectiv nu poate fi înlăturată sancțiunea complementară aplicată.

Față de toate aceste aspecte, instanța a respins plângerea contravențională conform dispozitivului hotărârii.

Petentul Ș___ M______ I___ a atacat sentința cu apel solicitând schimbarea în tot, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție atacat.

În motivarea apelului se critică sentința ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu interpretarea eronată și încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece contrar celor reținute de instanța de fond, din probele administrate în cauză și raportat la temeiurile de drept invocate, în speță se impunea admiterea plângerii întrucât motivele invocate de petent au fost întemeiate, clar expuse și argumentate pe parcursul judecății cauzei.

Instanța de fond în mod greșit a apreciat că în cauză nu este aplicabil principiul in dubio pro reo, iar petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea descrisă de agentul constatator.

In primul rând s-a subliniat faptul că, în procesul-verbal întocmit pe numele petentului s-a făcut mențiunea că acesta a efectuat o manevră de depășire a unui autoturism cu număr de Cluj, între localitatea Lăpușel și Hideaga, fără să menționeze kilometrul la care s-a efectuat manevra de depășire și fără să depună în probațiune vreo înregistrare video a săvârșirii contravenției. Ori, între cele două localități există atât marcaj longitudinal continuu cât și marcaj longitudinal discontinuu. Planșele foto nu au fost depuse la dosar pro causa, așa cum reține instanța de fond, acestea atestă o stare de fapt reală, astfel că pentru a le conferi valoare probatorie s-a solicitat în probațiune efectuarea unei adrese la administratorul drumului pentru a confirma faptul că între localitățile Hideaga și Lăpușel există atât marcaj longitudinal continuu cât și discontinuu care permite efectuarea manevrei de depășire.

Instanța de fond nu a analizat apărările petentului în mod corect și real. Nu a avut în vedere faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile garanțiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern și acestea au prioritate, în baza art. 11 alin.2 și 20 alin.2 din Constituția României. Astfel, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției la art. 31-36.

Din punct de vedere procedural, prin art. 47 s-a stabilit că ordonanța se completează cu Codul de procedură civilă, dar, având în vedere caracterul autonom al noțiunii de „acuzație în materie penală” prev.de art. 6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost posibil ca unele domenii să fie analizate de Curtea Europeană ca aparținând sferei penale, deși în dreptul național erau calificate ca având natură civilă sau administrativă.

În jurisprudența Curții Europene, prin decizia Ozturk împotriva Germaniei, din 1984, s-a statuat că și faptele contravenționale intră în sfera acuzațiilor în materie penală, în funcție de calificarea din dreptul național, de natura faptei incriminate, de natura și gravitatea sancțiunilor. Nu toate aceste criterii au fost aplicate însă, cumulativ în jurisprudența Curții ci, pentru a stabili dacă are incidență art. 6 din Convenție trebuie ca fapta să fie de natură”penală” din punctul de vedere al Convenției, ori făptuitorul să fie expus la o sancțiune care, prin gravitatea sa, aparține sferei penale (Hotărârea Lutz împotriva Germaniei). Contravențiile din Codul rutier, îndeplinind aceste criterii pentru a fi considerate acuzații în materie penală, contravenientului i se recunoaște și prezumția de nevinovăție. In consecință, sarcina probei nu îi revine petentului, ci organului constatator, iar de o eventuală situație îndoielnică beneficiază acuzatul (in dubio pro reo).

Intimatul IPJ Maramureș nu a formulat întâmpinare, solicitând oral respingerea apelului ca nefondat.

In apel s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la filele 32-35 și a fost audiat martorul M_____ M_____.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și potrivit art.476-479 Cod procedură civilă tribunalul constată:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 13.01.2014 de către intimat, apelantul-petent a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 340 lei și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120/1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 respectiv art. 148 pct. 11 din același act normativ, dispunându-se totodată aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice.

Prima instanță a menținut procesul verbal cu privire la fapta de a utiliza folii laterale neomologate, sancționată în temeiul art. 102 alin.1 pct.35 din OG nr. 195/2002 coroborat cu art. 148 pct.11 din HG 1391/2006, pe care apelantul nici nu a contestat-o pe calea plângerii.

Prin cererea de apel nu s-au criticat aceste dispoziții care au intrat în autoritate de lucru judecat și nu fac obiectul apelului conform art.476 și art.478 Cod procedură civilă.

În consecință, apelul are ca obiect exclusiv dispozițiile prin care s-a respins plângerea și menținut procesul verbal atacat cu privire la contravenția descrisă și sancționată de art. 120 lit.h) și i) din HG 1391/2006 coroborat cu art. 100 alin.3 pct.10 din OUG 195/2002.

Contrar aprecierii primei instanțe în sensul că planșele foto încuviințate în probațiune la cererea apelantului –petent nu au forță probatorie, fiind constituite pro causa, instanța de apel constată că aceste planșe foto coroborate cu datele comunicate de către CNADNR SA – DRDP Cluj (f.34) prin adresa nr. xxxxx/28.05.2015 confirmă incidența cauzei de nulitate virtuală a procesului verbal fundamentată pe nerespectarea art. 16 din OG nr.2/2001. Această cauză este materializată în descrierea insuficientă a locului săvârșirii contravenției în cuprinsul procesului verbal, din care nu rezultă date precise care să permită identificarea exactă a locației în care apelantul-petent ar fi executat manevra de depășire a unui alt vehicul, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu.

Din declarația martorului M_____ M_____, audiat în apel, care a participat la controlul în trafic realizat de intimat și RAR Maramureș, rezultă că nu își amintește circumstanțele de fapt descrise în procesul-verbal de contravenție, iar potrivit adresei CNADNR SA nr. xxxxx/28.05.2015, pe DN1C, între localitățile Lăpușel și Hideaga (elemente reținute în procesul-verbal pentru a descrie locul săvârșirii contravenției) există mai multe puncte de marcaj longitudinal continuu, discontinuu și linie dublă formată dintr-o linie continuă și una discontinuă care permite depășirea numai pentru vehiculele care circulă pe unul dintre sensuri.

Este, așadar, justificată vătămarea cauzată apelantului-petent prin descrierea insuficientă a locului săvârșirii contravenției, întrucât numai prin consemnarea unor elemente suplimentare care să permită determinarea amplasamentului marcajelor cu semnificații distincte se putea stabili cu certitudine dacă depășirea s-a produs sau nu cu încălcarea marcajului continuu.

Intimatul nu a propus nici o altă probă în susținerea temeiniciei procesului verbal.

În consecință, în temeiul principiului „in dubio pro reo” de care beneficiază apelantul-petent, împreună cu celelalte garanții specifice dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 CEDO și art. 6 Cod procedură civilă, a cărui incidență se reține în cauză întrucât procesul-verbal de contravenție atacat întrunește trăsăturile unei acuzații „în materie penală” raportat la sancțiunile aplicate, instanța de apel constată că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă se va admite apelul și schimba sentința în sensul admiterii plângerii și anulării în parte a procesului verbal ________ nr.xxxxxxx/13.01.2014 cu privire la contravenția prevăzută și sancționată de art. 100 alin.3 pct.10 din OUG nr. 135/2002 coroborat cu art. 120 lit.h) și i) din H.G. nr. 1391/2006 cu consecința exonerării apelantului-petent de amenda în cuantum de 340 lei aplicată pentru această faptă și a înlăturării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de către apelantul-petent Ș___ M______ I___, cu domiciliul procesual ales în Baia M___, ____________________/24 în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Maramureș împotriva sentinței civile nr.7631/12.09.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX pe care o schimbă în sensul că:

Admite plângerea formulată de către petentul Ș___ M______ I___ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Maramureș.

Anulează procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 13.01.2014 de către intimat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

P__ V_______ H____ M______ B_____ D___

Red.H.M./20.11.2015

T.red.D.B./23.11.2015/4 ex.

Judecător la fond:S______ T______ N______