R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

---

operator de date cu caracter personal nr. 4259 prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 864

Ședința publică de la 07 martie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : M_______ T______

GREFIER: S_____ Ș_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul K____ T______ - R___ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Hunedoara, având ca obiect - anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru petent av. Herlo D______ C_____, lipsind intimatul.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța ia act de faptul că intimatul a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate.

La interpelarea instanței reprezentanta petentului arată că a observat că cele două certificate de înmatriculare coincid, însă subliniază că nu s-au respectat regulile generale în cazul controalelor în trafic, petentul fiind oprit de o mașină a poliției neinscripționată. De asemenea, raportat la planșa foto de la fila nr. 19 din dosar, precizează că există mențiunea „T” care indică faptul că aparatul radar se află în funcția de testare, deci planșele foto nu pot constitui probe în această cauză. În acest context, solicită efectuarea unei adrese către intimat pentru a explica ce reprezintă mențiunea „T” și dacă acest semn arată că aparatul radar se află în procesul de autotestare.

Instanța apreciază că față de ansamblul probelor depuse la dosar nu se impune efectuarea unei alte adrese către intimat. Totodată, instanța solicită apărătoarei petentului să precizeze dacă înțelege să solicite proba cu expertiza tehnică a aparatului radar, aceasta din urmă subliniind că nu dorește suplimentarea probatoriului și nici nu mai are alte cereri de formulat.

În temeiul disp. art. 392 și urm. C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Având cuvântul pe fondul cauzei reprezentanta petentului admiterea cererii așa cum a fost formulată, în principal anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea petentului de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În conformitate cu disp. art. 395 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D___, la data de 16.09.2013, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul K____ T______ R___ a solicitat anularea procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/31.08.2013, emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, prin care a fost sancționat cu 9 puncte amendă în cuantum de 720 lei, 9 puncte de penalizare și avertisment. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data 31.08.2013, a fost sancționat întrucât a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 99 km/h, aspect care nu corespunde realității, arătând că a circulat cu viteză regulamentară în localitatea D___. Totodată, s-a reținut în sarcina petentului că nu purta centura de siguranță, faptă pe care nu o contestă și pentru care i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului. În dezvoltare, petentul a arătat că mașina în care se afla agentul constatator nu era inscripționată și nu avea nr. MAI ci număr XXXXXXXXX în timp ce conducea autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe Calea Zarandului, în localitatea D___, a fost oprit de organele de poliție care i-au adus la cunoștință faptul că ar fi condus cu o viteză de 93 km/h față de limita de 50 km/h.

Cu privire la capătul subsidiar al cererii, petentul a precizat că sancțiunea ce i-a fost aplicată nu este proporțională și nu respectă criteriile prevăzute de OG nr.2/2001.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001 și OUG nr. 195/2002.

În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu procesul verbal ________ nr. xxxxxxx (fila 8), copia cărții de identitate.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 13).

La data de 1.11.2013, intimatul a depus întâmpinare (fila 16) în cuprinsul căreia a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție astfel cum a fost întocmit. În dezvoltare, intimatul a precizat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

În continuare, intimatul a subliniat că, în ceea ce privește constatările personale ale agentului de poliție, reținute în procesul verbal, acestea au forță probantă prin ele însele, iar până la proba contrară acesta se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, pe care petentul, prin susținerile făcute în cererea de chemare în judecată, nu a răsturnat-o. S-a mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. Despre aceste împrejurări intimatul a afirmat că sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Intimatul a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal.

În dovedirea apărărilor astfel formulate, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei: procesul verbal ________ nr. xxxxxxx (fila 17), planșa foto (fila 19), buletinul de verificare metrologică (fila 20), raportul agentului constatator din 23.10.2013 (fila 18).

În temeiul art. 223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La termenul din data de 7.02.2014, sub aspect probatoriu, s-a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar și din oficiu proba cu interogatoriul petentului. Totodată, instanța a procedat din oficiu la consultarea fișei de evidență auto a petentului (fila 26).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prealabil analizei fondului, instanța învederează că față de precizarea petentului din cererea de chemare în judecată și din lămuririle oferite în ședința de judecată, contravenția având ca obiect faptul că petentul nu purta centură de siguranță a fost recunoscută de acesta, prezenta hotărâre urmând a analiza doar legalitatea și temeinicia procesului verbal sub aspectul faptei având ca obiect depășirea limitei de viteză.

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/31.08.2013 (fila 17) întocmit de IPJ Hunedoara s-a constatat că în data de 31.08.2013, petentul K____ T______ R___ a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în localitatea D___, pe Calea Zarandului, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto cu nr. XXXXXXXXX, cu viteza de 99 km/h, față de 50 km/h limita maxim admisă.

S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art.121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, fiind sancționat cu 9 puncte amendă în cuantum de 720 lei precum și cu aplicarea a 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin.1 lit.d pct.3 din OUG nr. 195/2002.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu verificarea legalității și teminiciei procesului verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Totodată, instanța constată că toate criticile formulate de petent vizează aspecte privind temeinicia actului constatator și individualizarea sancțiunii aplicate.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ contra României).

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care ar fi circulat cu o viteză mai mică de 99 km/h, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru (tip PYTHON II) instalat pe autoturismul marca Dacia L____ MCV cu număr de înmatriculare MAI xxxxx. Din buletinul de verificare (fila 20) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, emise la data de 14.08.2013, cu valabilitate un an.

Raportat la apărările formulate de petent în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța învederează că, Ag. I_____ A____ era abilitat să constate contravenția, fiind agent specializat în supravegherea traficului rutier și prezumat a cunoaște prevederile legale în materia OUG nr. 195/2002. De asemenea, instanța va avea în vedere și că prin dispozițiile Ordinului MAI nr. 167/14 iulie 2009, prevederea inițială din Ordinul 301/2005 privind calificarea de operator radar a agentului constatator a fost abrogată, precum și faptul că nu există temei legal pentru emiterea unui ordin de serviciu atâta timp cât lucrătorul de poliție își îndeplinește atribuțiile de serviciu în zona de competență a inspectoratului.

În drept, instanța reține că potrivit art. 102 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată „amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d)”, acesta din urmă stabilind la pct. 3 că “depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. Totodată, în conformitate cu art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, dar se pot face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Aceeași atribuție a polițiștilor rutieri este reglementată de art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, care prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002), iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul nr. 301 din 23.11.2005 al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste condiții tehnice trebuie să fie îndeplinite de mijlocul tehnic (cinemometru) pentru a fi certificată de Biroul Român de Metrologie Legală valabilitatea acestuia și pentru a putea fi folosit de polițiștii rutieri la constatarea contravențiilor.

În consecință, polițistul rutier nu a apreciat viteza autoturismului, ci a folosit datele afișate de aparat, îndeplinind condițiile legale pentru constatarea acestui gen de contravenții (art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006), iar petentul a fost imediat oprit în trafic pentru identificare. În acest context, instanța subliniază că procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința locației cu afirmațiile din plângere ale petentului, de unde instanța reține că autoturismul era condus cu viteza de 99 km/h de petent, pe segmentul de drum Calea Zarandului, în loc. D___, drum public pe care viteza maximă legală de deplasare este de 50 km/h, în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța reține că planșele foto (fila 19) cuprind data (31.08.2013), ora (12:36:19-12:36:22) precum și viteza de deplasare (99 km/h în descreștere). Având în vedere că toate planșele foto depuse au aceeași poziție de înregistrare (1157) și au fost realizate într-un interval de 4 secunde, coroborat cu faptul că planșa foto nr. 4409 evidențiază nr. de înmatriculare al autoturismului pe care petentul a arătat și a recunoscut că l-a condus (XXXXXXXXX), instanța reține că întreaga înregistrare redă imagini cu autoturismul condus de petent, la planșa cu nr. 4258 fiind relevată viteza de 99 km/h. Instanța învederează petentului că mențiunea „T” din planșa foto reprezintă viteza de deplasare a autovehiculului monitorizat, nefiind asociată cu funcția de autotestare a aparatului radar. De asemenea, argumentul formulat de apărătorul petentului conform căruia autospeciala poliției al cărei buletin de verificare metrologică s-a atașat la dosar apare în majoritatea proceselor verbale este neîntemeiat. Instanța apreciază, pe de o parte că această împrejurare nu împietează existența sau dovedirea faptei contravenționale în concret săvârșită de petent și, pe de altă parte, apare ca firească atâta timp cât, cu aparatul radar montat pe o autospecială, se constată în cursul unei zile săvârșirea unui număr mare de fapte care fac ulterior obiectul plângerilor contravenționale. Deopotrivă, nici argumentul petentului conform căruia vehiculul pe care îl conducea are un sistem de avertizare în cazul depășirii vitezei nu va fi reținut de instanță întrucât aceasta nu constituie decât o simplă susținere, care nu este aptă să răstoarne proba tehnică furnizată de intimat prin depunerea la dosar a planșelor foto care constituie un mijloc de probă de netăgăduit în susținerea veridicității celor consemnate în procesul verbal.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum Calea Zarandului, în loc. D___ cu 49 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin.2 rap la art. 108 alin.1 lit. d pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și sancțiunea complementară a aplicării unui număr de 6 puncte de penalizare.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă, minimul prevăzut de lege și aplicarea unui număr de 6 puncte de penalizare, sancțiunea în ansamblul ei fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța va menține sancțiunea amenzii, pe care nu o va înlocui cu avertisment, fiind de neacceptat ca o persoană care deține permis de conducere să încalce cu bună-știință reguli menite să garanteze buna desfășurare a traficului, menținând totodată și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare prevăzute de lege.

Instanța atrage atenția asupra faptului că depășirea vitezei maxime admisă în localitate, sporește considerabil riscul producerii unui accident de circulație cu urmări grave (constând în vătămarea corporală a unor persoane, respectiv daune materiale), aceasta cu atât mai mult cu cât din precizările petentului rezultă că acesta se afla în raza municipiului D___, unde atât traficul rutier cât și cel pietonal recomandă reducerea vitezei astfel încât depășirea cu 49 km/h a limitei maxim admisă pe sectorul de drum evidențiază pericolul social crescut al faptei contravenționale reținută în sarcina petentului.

Alăturat acestor circumstanțe in rem, instanța va reține și circumstanțele in personam ale petentului. Astfel, din fișa auto a numitului K____ T______ R___ (fila 26-28) rezultă că acesta a mai fost sancționat în trecut pentru depășirea vitezei precum și pentru alte abateri în materie de circulație rutieră. Totodată, atitudinea petentului care a contestat realitatea celor consemnate și a minimizat pericolul social al faptei sale, demonstrează că acesta nu a înțeles scopul sancționării sale, sperând însă că va obține anularea procesului verbal cu consecința erijării de la sancțiunile aplicate. Instanța apreciază că acest tip de comportament contravențional nu trebuie încurajat prin înlocuirea sancțiunilor pecuniare cu avertisment ori prin înlăturarea sancțiunilor complementare.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a procesului verbal legal întocmit și de planșele foto care au înregistrat momentul depășirii vitezei legale. Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumții pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare. În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin actul sancționator contestat.

Având în vedere că plângerea formulată de petent urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, iar sancțiunile dispuse prin procesul verbal menținute, cu referire la dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța urmează să ia act de faptul că intimata IPJ Hunedoara a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, întemeiate pe prevederile art. 36 alin. 2 din OUG nr.2/2001. Cu toate acestea, apreciind că prevederile legale care impuneau obligarea la cheltuieli judiciare către stat au fost abrogate, instanța nu va acorda cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul K____ T______ R___, cu domiciliul în Hunedoara, cartier Răcăștie nr. 49, jud. Hunedoara în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al județului Hunedoara, cu sediul în localitatea D___, _______________________. 130, jud. Hunedoara, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/31.08.2013.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 7.03.2014.

PREȘEDINTEGREFIER,

M_______ T______ S_____ Ș_____

Red./Thred.

MT/SȘ

4ex

9.04.2013