R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 544/2012

Ședința publică din data de 11 Octombrie 2012

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : B____ L__________ T___

JUDECĂTOR: L____ D____ E_______

JUDECĂTOR: M_____ A___ P______

GREFIER: M______ D_____

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul I____________ T_________ DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSPUD, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata __________________ Bistrița.

Cauza a fost reținută în pronunțare la data de 27 septembrie 2012, încheierea de ședință de la acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta __________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD și în consecință s-a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 3000 lei aplicate petentei prin procesul –verbal ________ nr.xxxxxxx/21.01.2011 cu sancțiunea avertisment.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.01.2011 de către intimat s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 C. muncii, reținându-se, în urma controlului efectuat în data de 20.01.2011 la punctul de lucru al petentei din Bistrița, ____________________, nr. 24, bar, că numita P___ C_______ presta activitate pentru petentă din data de 01.12.2010 fără a fi semnat contract individual de muncă, conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 .

Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat la sediul intimatului, în lipsa reprezentantului petentei, aspect consemnat, precum și că de față erau doar inspectori de muncă ce nu pot avea calitatea de martori.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Această prezumție este una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Inversarea prezumției nu operează automat, prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 C.civ., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul. Astfel, analizând probele administrate, rezultă că prezumția de veridicitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu a fost înlăturată.

Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul Muncii, modificat și completat, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, iar obligația de încheiere a contractului individual de munca în forma scrisă revine angajatorului. Angajatorul are obligația de a încheia contractul individual de munca anterior începerii raportului de munca.

Ceea ce este esențial în determinarea caracterului contravențional al faptei reținute în sarcina petentei este stabilirea existenței sau nu a unui raport juridic de subordonare între petentă, pe de o parte, și persoana angajată, pe de altă parte. Contractul individual de muncă este actul juridic care permite angajatorului exercitarea atribuțiilor de control asupra angajatului și de subordonare a acestuia din urmă, de esența acestui contract fiind, tocmai, posibilitatea pe care o conferă angajatorului de a exercita supravegherea, coordonarea și controlul angajaților.

Instanța a reținut, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor rămâne în ființă, deoarece din probele administrate la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal. Astfel, petenta a recunoscut că P___ C_______ nu a fost angajata sa la data efectuării controlului și că acesta se afla la punctul de lucru pentru a o ajuta pe angajata sa, pe durata rezolvării unor aspecte personale.

În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor face dovada deplină a situației de fapt și că a fost legal și temeinic încheiat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În acest sens, instanța a constatat că petenta a întocmit contract individual de muncă numitei P___ C_______, înregistrat sub nr. 2/01.02.2011 (f. 11-12), precum și că aceasta se afla la punctul de lucru al petentei la data controlului la solicitarea angajatei T___ (H___) F______, astfel cum rezultă din declarația acesteia dată în fața instanței în calitate de martor (f. 32), care se coroborează cu declarația martorei P___ Corneluța, audiată nemijlocit în fața instanței (f. 35). De asemenea, instanța are în vedere faptul că scopul legii nu este aplicarea sancțiunilor pecuniare, ci educarea persoanelor fizice și juridice în vederea respectării cerințelor legale. Primirea la muncă a persoanelor fără a fi încheiat contract individual de muncă în formă scrisă reprezintă o faptă care prezintă consecințe importante, atât în domeniul muncii, cât și în materie fiscală, însă instanța apreciază că scopul legii va fi atins prin aplicarea cu prioritate a sancțiunilor mai puțin aspre, astfel încât persoanele vinovate să fie în măsură să-și corecteze conduita contravențională, fiind conștienți, totodată, că sunt pasibili de aplicarea unor sancțiuni pecuniare, mai grave.

Aceste circumstanțe nu pot avea efecte asupra valabilității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, atât timp cât acesta respectă cerințele prevăzute de lege, fiind legal întocmit, ci se constituie în împrejurări ce pot fi avute în vedere numai la individualizarea sancțiunii contravenționale.

În consecință, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă și, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei aplicată prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit în data de 21.01.2011 cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta pe viitor dispozițiile legale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii plângerii formulată de petentă și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor drept legal și temeinic, respectiv menținerea sancțiunii amenzii.

Recurenta ITM Bistrița-Năsăud a depus la dosar un înscris intitulat „Memoriu” (f.8) prin care a arătat, în esență, următoarele:

În ce privește individualizarea sancțiunii pentru "primirea la muncă fără forme legale", este greșită poziția primei instanțe, fiind vorba de prejudicii certe, reale pe care la provoacă această faptă, persoanelor primite la muncă fiindu-le îngrădită libertatea de a contracta legal. Modul acesta de a folosi personal având un accentuat grad de pericol social, prin afectarea drepturilor privind raporturile de muncă, evaziune fiscală, neachitarea fondurilor de asigurări sociale de stat.

Contravenția – fenomen social, despre care se face vorbire se definește drept munca netaxată, nefiscalizată, necontabilizată, nedeclarată conform reglementărilor legale.

Se mai arată că prima instanță, nu a solicitat certificat contravențional fiscal iar petenta nu a probat că nu ar mai fi fost sancționată, nu a valorificat și calibrat corespunzător gradului de pericol social nici împrejurarea că petenta a mai fost sau nu sancționată pe domeniul legislației muncii și a fost mărinimoasă, nu rece și pragmatică, lăsându-se impresionată.

În cercetarea amănunțită a împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta, instanța nu a valorificat faptul că erau în concurs trei încălcări ale legislației muncii neîntocmirea în formă scrisă a contractului individual de muncă, neînregistrarea și nedeclararea pe serverul recurentei a contractului individual de muncă cu o zi înainte de începerea muncii cel târziu și acesta nu a fost depus măcar pro causa.

În drept, se invocă prevederile art. 302, art. 302 indice 1, art. 304 pct. 7 si 9, art. 304 indice l, art. 312 alin(l), Cod procedură civilă, teza a l-a, respectiv prevederile OG 2/2001 și Legea 53/2003.

Intimata __________________ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare s-a arătat că sentința atacată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare sau modificare a acesteia.

În mod corect și în concordanță cu material probator administrat, aplicând în mod corespunzător criteriile de individualizare judiciară a sancțiunii, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională a intimatei și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Scopul sancțiunii a fost atins și fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare, iar starea de pericol rezultă din săvârșirea faptei a fost înlăturată prin încheierea contractului individual de muncă.

Motivele de recurs aplicabile în general, în orice situație de acest gen nu aduc critici efective de nelegalitate sau netemeinice circumscrise dispozițiilor legale în vigoare.

Ele tind la a susține gravitatea în general a faptelor de acest gen, fără să individualizeze susținerile la circumstanțele cauzei.

Exprimarea recurentei cu privire la pretinsul „barter” și la „claca grănicerească” dovedește fie reaua credință, fie neînțelegerea realităților economice sociale în care agenții economici își desfășoară activitatea.

Deși, între altele, rolul organului constatator este și acela de a face cunoscute dispozițiile legal și a sprijini la înțelegerea și aplicarea lor, în concret, intimata nu s-a bucurat de nici un sprijin, pentru ca apoi, să i se aducă imputații și acuzații dintre cele mai grave.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

Sunt nefondate susținerile recurentului în sensul că hotărârea atacată nu se referă suficient de analitic la probele administrate, nu este în concordanță cu faptele și probele reținute, nu ajunge în mod convingător la soluția dată, iar individualizarea sancțiunii a fost făcută în favoarea petentei , neținându-se seama de gradul de pericol social al „muncii la negru” și fapta nu a fost corect individualizată.

Recurentul susține că prima instanță nu a solicitat certificat contravențional fiscal, iar petenta a afirmat, dar nu a si probat ca nu ar mai fi fost sancționată. Tribunalul apreciază că sancțiunea avertismentului se poate aplica chiar dacă contravenienta ar mai fi săvârșit fapte de aceeași natură, raportându-ne la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, având în vedere și că, scopul legii nu este aplicarea sancțiunilor pecuniare, ci educarea persoanelor fizice și juridice în vederea respectării cerințelor legale.

Sunt pertinente reținerile primei instanțe în sensul că ceea ce se impune a fi analizat în cauză, în scopul circumstanțierii aplicării sancțiunii, este scopul normei de drept sancționatorie, respectiv interesul ocrotit prin aceasta. Evident că o atare normă are ca scop combaterea evaziunii fiscale prin neplata către stat a obligațiilor care incumbă angajatorului, precum și interesul persoanei fizice de a avea vărsate către bugetul statului contribuțiile datorate prin efectul legii.

Corect a reținut prima instanță că petenta a întocmit contract individual de muncă numitei P___ C_______, înregistrat sub nr. 2/01.02.2011 (f. 11-12), precum și că aceasta se afla la punctul de lucru al petentei la data controlului la solicitarea angajatei T___ (H___) F______, astfel cum rezultă din declarația acesteia dată în fața instanței în calitate de martor (f. 32), care se coroborează cu declarația martorei P___ Corneluța, audiată nemijlocit în fața instanței (f. 35)

Date aceste împrejurări, coroborate cu aspectul că petenta se află la prima abatere, instanța de fond a apreciat corect că individualizarea sancțiunii permite în cauză înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul I____________ T_________ DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSPUD, cu sediul în Bistrița, ______________, nr. 60-64, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 11.10.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

B____ L__________ T___ L____ D____ E_______ M_____ A___ P______ M______ D_____

Red/dact

BLT/HAV

14.06.2013/4ex

Jud. fond. T_____ L. M.