Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Codul operatorului de date personale: 4670

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA B_____

SECȚIA CIVILĂ

Sentinta civila Nr. 7982

Ședința publică de la 06 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I____ D_________

Grefier D______ C______ A______

Pentru azi fiind amânată pronunțarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe petenta __________________ și pe intimata POLIȚIA L_____ B_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ C nr. xxxxxxx/07.04.2015.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele, lucrările dosarului, și pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin.1 cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 06.11.2015.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:

Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul Judecătoriei B_____ sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 21.04.2015 petenta S.C. D______ _________. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ B_____ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 07.04.2015 și, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal este nelegal deoarece agentul constatator nu a indicat actul administrativ în temeiul căruia are calitatea de agent constatator, iar procesul-verbal este semnat de către un martor, fără a se menționa și datele de identificare ale acestuia, conform art.19 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

De asemenea, au fost încălcate dispozițiile art.19 alin.2 din O.G. nr.2/2001, ce prevăd că agentul constatator nu poate avea calitatea de martor. În continuare, s-a menționat nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, nefiind precizate în cuprinsul procesului-verbal toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.

Sub aspectul temeiniciei, petenta a arătat că nu a fost înștiințată cu privire la obligația de a comunica datele de identificare ale persoanei care a condus autovehiculul, proprietatea acesteia. Situația de fapt amintită este dovedită prin actele medicale care atestă că în perioada 09.03-25.03.2015, reprezentantul societății se afla în București, împreună cu soția sa.

Întrucât sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petenta a solicitat, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.

În drept, petenta nu și-a motivat plângerea.

În probatoriu, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si a probei testimoniale.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței să respingă plângerea petentului ca neîntemeiată.

În motivarea susținerilor sale, intimata a arătat că în data de 25.02.2015, agentul constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a constatat că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX era oprit voluntar la mai puțin de 25 de m de trecerea de pietoni. Având în vedere că petenta figura în calitate de proprietar, al autoturismului, prin adresa nr..1312 din 05.03.2015, i s-a solicitat să comunice în 5 zile datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul menționat, oprit neregulamentar. Adresa a fost expediată prin poștă, cu confirmare de primire și ulterior afișată la sediul reclamantei, în data de 25.03.2015.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de către petentă, intimata a menționat că au fost respectate dispozițiile art.19 alin.1 din OG. Nr.2/2001, prin indicarea numelui, prenumelui și a CNP-ului martorului asistent, care nu este angajat al intimatei. În continuare, a arătat că fapta a fost corect și suficient descrisă în procesul-verbal contestat.

În privința actelor depuse la dosar, intimata arată că acestea atestă că soția reprezentantului petentei era în București și nu soțul acesteia, iar afișarea comunicării a avut loc după data externării.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 39 și art. 105 alin.1 pct.10 din O.U.G. nr. 195/2002

În probatoriu, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La termenul din data de 24.09.2015 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, proba testimonială cu un martor pentru petentă și, din oficiu, proba cu martorul-asistent. De asemenea, au fost efectuate verificări în DEPABD pentru aflarea adresei martorului-asistent.

La termenul din 22.10.2015, instanța a audiat martorul încuviințat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei. De asemenea, a constatat imposibilitatea audierii martorului-asistent.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx din data de 07.04.2015, întocmit de agentul constatator, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2047,5 lei, reținându-se că aceasta, în calitate de proprietară a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nu a respectat obligația de a comunica Poliției Locale B_____ în termen de 5 zile, datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul antemenționat în data de 25.02.2015., efectuând manevra de oprire voluntară în mod neregulamentar. De asemenea, la data de 25.03.2015, a fost afișată la sediul petentei, adresa privind obligația de comunicare a datelor de identificare.

Petentul nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal, acesta fiind semnat de martorul-asistent C____ L___.

Potrivit art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art.19 din O.G. nr.2/2001, instanța constată că au fost respectate dispozițiile legale prin indicarea numelui, prenumelui și a CNP-ului martorului-asistent, elemente suficiente pentru identificarea acestuia.

În privința încălcării dispozițiilor art. 16 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că modalitatea în care a fost descrisă fapta contravențională în procesul-verbal respectă dispozițiile legale, fiind prezentate suficiente elemente pentru identificarea corectă a situației de fapt și de drept.

În privința neindicării de către agentul constatator a temeiului în baza căruia are această calitate, instanța constată că nicio normă din O.G. nr.2/2001 nu prevede obligația inserării acestei mențiuni.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, art. 39 din O.U.G. 195/2002, prevede „Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.” Potrivit art. 105 alin.1 pct.10 din O.U.G. 195/2002: „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice: necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice”

Potrivit art. 98 din O.U.G. nr.195/2002 „(1) Amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate. (2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. (3) Contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă.(4) Clasele de sancțiuni sunt următoarele: a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă; e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă.”

Instanța constată, prin coroborarea dispozițiilor legale de mai sus raportate la descrierea faptei reținute, că fapta a fost corect încadrată, aplicându-se sancțiunea amenzii contravențională în cuantum minim de 2047,5 lei, sancțiune legal aplicată prin raportare la dispozițiile legale invocate.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal, instanța are în vedere că în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care definind în mod autonom noțiunea de „acuzație în materie penală”, în raport de cele trei criterii alternative stabilite: calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat că scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului, în sensul că noțiunea ,,acuzație în materie penală” include și domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Ozturk c. Germaniei; Lutz c. Germaniei), neputând lipsi dintre acestea prezumția de nevinovăție instituită prin art. 6 paragraful 2 din Convenție.

Instanța constată că în prezenta cauză sancțiunea aplicată petentului are caracter represiv și punitiv, datorită valorilor sociale lezate prin săvârșirea contravenției: punerea în pericol a ordinii și liniștii publice și prin urmare petentul beneficiază de garanțiile instituite prin Convenție pentru echitabilitatea procedurii.

Instanța are în vedere faptul că potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării. Deși Convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intră în sfera de competență a dreptului intern, dar finalitatea care trebuie asigurată în cadrul unui proces contravențional este ca modul de administrare a probelor să fi avut un caracter echitabil.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție, Curtea europeană a drepturilor omului arătând expres că se încadrează în noțiunea de acuzație în materie penală contravențiile sancționate de Legea nr. 61/1991. Însă, în lipsa altor probe propuse de petent, față de împrejurarea că procesul-verbal beneficiază totuși de prezumțiile de legalitate, temeinicie și veridicitate și care nu se opune prezumției de nevinovăție, astfel cum rezultă din jurisprudența CEDO în materie (H______ și alții c. României, N_______ G_______ c. România). Prezumția de nevinovăție este una relativă, iar procesul-verbal tinde să o răstoarne.

Instanța constată că la data de 05.03.2015 a fost emisă comunicarea nr.1312, prin care petenta a fost informată că are obligația de a indica persoana care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în data de 25.02.2015 (f.28). Înștiințarea nr.1312/05.03.2015 a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f.29) și ulterior prin afișare la sediul petentei (f.30). Pe cale de consecință, instanța constată că înștiințarea nr.1312/05.03.2015, a fost legal comunicată petentei la data de 25.03.2015, fiind respectate dispozițiile art.14, art.25 și art. 31 O.G. nr.2/2001 astfel cum au fost interpretate prin Decizia I.C.C.J. nr. 10/2013. Pe cale de consecință, instanța constată că termenul de 5 zile pentru comunicarea datelor solicitate expira la data de 31.03.2015.

Instanța nu poate reține susținerile petentei în sensul în care în perioada 09.03.xxxxxxxxxxxxx15, nu era nimeni la sediul firmei, acestea fiind fără relevanță raportat la momentul afișării înștiințării nr.1312/05.03.2015 și la termenul de expirare a obligației de indicare a datelor solicitate. Instanța reține că martorul audiat în cauză a declarat că după data de 27.03.2015 reprezentantul petentei s-a prezentat la sediul acesteia, care este, totodată și domiciliul martorei și a reprezentantului petentei.

Instanța reține că, prin probatoriul administrat în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat, nefiind dovedită vreo modalitate de împiedicare privind luarea la cunoștință despre înștiințarea nr.1312/05.03.2015, de către petentă.

În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 2047,5 lei, ceea ce reprezintă sancțiunea minimă prevăzută de lege.

Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că petentul a pus în pericol ordinea și liniștea publică, fapta de neprezentare la unitatea de poliție după ce a fost citat de organele de urmărire penală aducând atingere bunei desfășurări a urmăririi penale.

Prin raportare la aceste motive instanța consideră că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora, având în vedere faptul că petentul nu s-a prezentat la organul de poliție deși a fost citat în mod repetat.

În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUEMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. D______ _________. (CUI xxxxxxx), cu sediul în B_____, _______________________, ____________, ___________________ și cu sediul procesual ales la av. L__ A___ M______ în B_____ _______________, Nr. 32, Cam. 11, Jud. Braila, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ B_____, cu sediul în B_____, Orientului, Nr. 23, J____ B_____, ca neîntemeiată.

Menține procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 07.04.2015, ca temeinic și legal întocmit.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B_____

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2015.

Președinte, Grefier,

D_________ IrinaAmariei D______ C______

DI/ADC/ 13 Noiembrie 2015/ 4 ex/ 2 ex _____________________