ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1083 A

Ședința publică din data de 22 octombrie 2015

Președinte L______ M______ Ș___

Judecător M______ M______

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul petent A________ I_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. 3513 din 22.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei, conform chitanței aflată la fila 8 dosar.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, la dosar existând suficiente probe pentru soluționarea apelului, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 alin.3 din Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului,

Constată că prin sentința civilă nr. 3513 din 22.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul A________ I_____, împotriva procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/19.03.2015 încheiat de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ . Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx încheiat la data de 19.03.2015 de către intimatul I.P.J. A___, reținându-se că la data de 19.03.2015, ora 22:30, a condus autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7, ______________________________ o manevră de depășire în zona de acțiune a indicatorului”depășirea interzisă”, fapta fiind prevăzută de art. 120 al. 1 lit. h din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Se arată că procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, la rubrica obiecțiuni consemnându-se că „a fost forțat să calce linia continuă”.

Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia, instanța de fond a constatat că în cauză nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare, astfel că, sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță a constatat că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu a fost contestată de petent la momentul constatării contravenției și încheierii acestui act, iar invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite presupune necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent.

Instanța de fond a avut în vedere că potrivit textului de lege care prevede contravenția reținută în sarcina petentului (art. 120 al. 1 lit. h din HG nr. 1391/2006), „se interzice depășirea vehiculelor: în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" și a reținut că în speță, petentul a invocat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, că a efectuat o depășire a unui alt autoturism, iar la momentul la care a început depășirea, linia ce despărțea sensurile de mers era întreruptă și doar când a revenit pe banda sa de mers linia a fost continuă, aceasta datorându-se și faptului că șoferul autoturismului pe care-l depășea a accelerat, în loc să încetinească, așa cum era obligat.

Prima instanță a reținut de asemenea că potrivit textului de lege care prevede contravenția reținută în sarcina petentului se interzice depășirea vehiculelor: când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere ”.

S-a arătat că textul de lege nu face distincție între momentul în care începe sau se termină manevra de depășire, astfel că instanța a apreciat că nu are relevanță dacă la începutul manevrei marcajul era discontinuu, ceea ce contează este dacă cu ocazia depășirii s-a încălcat sau nu marcajul continuu ce desparte sensurile de circulație.

Instanța de fond a reținut că petentul a recunoscut că a încălcat marcajul continuu la momentul încheierii procesului verbal, starea de fapt fiind confirmată și de declarația martorului audiat în cauză.

Pentru considerentele expuse, prima instanță a constatat că situația de fapt prezentată prin procesul-verbal de contravenție corespunde realității, astfel că plângerea contravențională formulată de petent este nefondată și a respins-o dispunând menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.

Totodată, instanța de fond a respins solicitarea făcută în subsidiar de petent, de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, ținând seama că, potrivit art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”, or în speță a apreciat judecătorul fondului, fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere scopul urmărit prin sancționarea sa – siguranța circulației rutiere, precum și consecințele grave posibile în astfel de cazuri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul A________ I_____ solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii și înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale și a sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere cu sancțiunea „Avertisment”.

În motivarea apelului petentul a arătat că la data de 19.03.2015 a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 din O.G. nr. 195/2002 republicată.

Petentul a susținut că nu a încălcat linia continuă cu bună știință ci din cauza faptului că în urma unei depășire regulamentare nu i s-a mai permis că să intre pe banda sa de către conducătorul auto al unui autotren, situație față de care, apreciază petentul, instanța de fond în mod nejustificat a respins plângerea sa considerând că nu este admisibilă cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu „Avertisment”.

Petentul a arătat că față de împrejurările concrete în care a avut loc depășirea, faptei îi lipsește latura subiectivă, respectiv vinovăția ca atitudine psihică față de fapta comisă și urmările acesteia, element în lipsa căruia nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii contravenționale

Petentul consideră că a fost sancționat excesiv față de pericolul social concret al faptei și a invocat prevederile art. 5 alin.2 din O.G. nr.2/2001 în sen sul că sancțiunile contravenționale trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în cauză existând suficiente motive pentru a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment avându-se în vedere împrejurările în care a avut loc depășirea, atitudinea sa sinceră și faptul că nu s-a produs nici un eveniment rutier.

În drept și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 466 și urm., art. 480 Noul Cod de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 și H.G. nr. 69/2012 modificată.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, având în vedere că fapta petentului a existat si este încadrată juridic corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit, calea de atac fiind practic un demers formal în scopul tergiversării executării sancțiunii aplicate de agentul rutier.

Raportat la susținerile petentului referitoare la nulitatea procesului verbal, apreciem că prima instanță a respins motivat aceste susțineri prin prisma prevederilor art. 175 C.Pr.Civ., nefiind în situația vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea actului întocmit.

A susținut intimatul că alegațiile recurentului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de anulare a sentinței civile, deoarece susținerile nu îndeplinesc cerințele art. 477 și urm. din Legea nr. 134/2010.

Arată totodată intimatul că judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii si asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală si întemeiată.

Mai mult, judecătorul fondului, printr-o corectă și completă apreciere a probelor, a analizat punctual toate probele si în concret toate cererile petentului și justificat a respins acțiunea petentului în principal motivat de lipsa probatoriului în susținerea plângerii adecvat cauzei.

Intimatul a învederat că fapta a fost constatată de agentul constatator conform dispozițiilor art. 120 alin.1 lit.h din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea RA a O.U.G. nr. 195/2002, astfel că în prezenta cauză nu interesează alegațiile apelantului, ci doar eventuale înscrisuri sau probe pertinente cauzei care să dovedească nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de judecătorul fondului.

In concluzie, intimatul a susținut că starea de fapt reținută în procesul-verbal este conformă cu realitatea, pe cale de consecință, demersul judiciar al apelantului urmând a fi respins de instanța de control judiciar, ca neîntemeiat.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art. 479 Cod pr. civilă, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat urmând a fi respins pentru următoarele considerente :

Prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/19.03.2015 petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 390 lei și 4 puncte penalizare, întrucât la data de 19.03.2015, a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și a efectuat o manevră de depășire neregulamentară, în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă” și încălcând marcajul continuu.

Potrivit dispozițiilor legale reglementate de art. 120 lit. din HG nr. 1391/2006 (1) Se interzice depășirea vehiculelor …h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă";; petentul încălcând această dispoziție legală.

Judecătorul fondului a apreciat corect că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și în mod temeinic a dispus respingerea plângerii contravenționale reținând legalitatea sancțiunii aplicate.

Potrivit art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier…”, iar alin. 2 al aceluiași articol prescrie posibilitatea constatării contravenției și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, condiționat de consemnarea acestui fapt în procesul-verbal de constatare a contravenției.

De aici rezultă puterea doveditoare a procesului verbal de contravenție care se bucură de prezumția de adevăr, în condițiile în care fapta a fost constatată direct de agentul constatator și nu a fost contestată la momentul întocmirii procesului verbal.

Împrejurarea că petentul nu a fost de acord să semneze procesul verbal dar a recunoscut fapta, nu este de natură a înfrânge prezumția de legalitate insitutită în favoarea actului constatator.

De asemenea, Tribunalul apreciază că procesul verbal întocmit întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001.

Prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept, procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este contrară dispozițiilor art.6 paragraful 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, instanța urmând a analiza de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.

Este adevărat că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, însă afirmația petentului potrivit căreia a fost forțat să calce linia continuă, nu poate conduce automat la înfrângerea celor constatate de agentul de poliție, cu atât mai mult cu cât a recunoscut fapta la data întocmirii procesul-verbal și nu a adus niciun fel de dovezi în cursul procesului deși petentului i s-au respectat toate garanțiile procesuale.

Instanța va avea în vedere și jurisprudența CEDO în materie contravențională, respectiv hotărârile pronunțate în cauza I___ P__ contra României și H______ și alții c. României, așa cum judicios a arătat și judecătorul fondului.

Față de aceste considerente, apreciind legală și temeinică hotărârea primei instanțe, și având în vedere dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul declarat de apelantul petent G____ P____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva sentinței civile nr.5564 din 20.11.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. xxxxx /55/2014.

Pe cale de consecință va păstra hotărârea atacată.

Se constată că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de apelantul petent A________ I_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ împotriva sentinței civile nr. 3513 din 22.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2015.

Președinte Judecător

L______ M______ Ș___ M______ M______

Grefier

I______ M_____

Red. LMS / 26.11.2015

Thred. I M / Ex. 4/

prima instanță – judecător R_____ A____ C________

se comunică hotărârea cu

petentu l- A________ I_____ – ___________________________ A_________, _____________________ jud. G_____

intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, - A___, ________________, nr. 17-19

2 _______________