Acesta nu este document finalizat
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1033/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A___ M______ C______
Judecător G_______ N_______
Grefier M____ P______
Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant C_____ V_____ și pe intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns apelantul personal, neasistat, lipsa fiind intimata
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este primul termen de judecata, apel legal timbrat, dupa care:
Nemaifiind alte chestiuni prealabile tribunalul acorda partii prezente cuvantul la probe.
Apelantul personal, neasistat, solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, cele deja depuse la dosar
Tribunalul dupa deliberari, in temeiul art. 255-258 C.pr.civ incuviinteaza pentru ambele parti proba cu inscrisuri, cele de la dosar, constata proba administrata, cercetarea procesului incheiata si acorda partii prezente cuvantul in dezbateri
Apelantul personal solicita admiterea apelului si pe fond admiterea plangerii contraventionale si anularea procesului verbal contestat. Depune note scrise
INSTANȚA
Asupra cauzei de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Cornetu la data de 24.04.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petentul C_____ V_____ a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 12.04.2013 de un agent constatator din cadrul I.P.J. ILFOV prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție apreciind că acesta este nelegal și netemeinic. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
In motivarea plângerii formulate, în esență, petentul a susținut că a fost sancționat în mod abuziv întrucât, în fapt, nu ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa, respectiv că ar fi circulat pe contrasens, că nu ar fi deținut rovinietă, că autovehiculul condus ar fi avut caroseria uzată, respectiv că nu ar fi purtat centura de siguranță. A mai susținut că prima bandă era ocupată pe ambele sensuri de mers din cauza lucrărilor de reparație și că a condus vehiculul de mai multe ori fără a fi oprit de organele de ordine pentru starea caroseriei. A mai susținut ca a achiziționat mereu rovinietă când a ieșit din localitate.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2001, Constituția României, art. 6 CEDO, OG nr. 15/2002 și cele ale OUG nr. 195/2002.
În probațiune a depus procesul-verbal contestat.
Plângerea contravențională este scutită de la plata taxei de timbru.
La data de 03.06.2013, petentul a depus un set de înscrisuri reprezentând răspunsuri ale unor instituții cu privire la lucrările efectuate în localitatea B________.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivând că înscrisul contestat a fost legal și temeinic întocmit. A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cadrul procedurii prealabile, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat aspectele arătate în plângerea contravențională.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și pentru petent proba testimonială cu un martor. Totodată, instanța a respins solicitarea audierii, în calitate de martori, a administratorilor societăților comerciale despre care se presupune că ar fi efectuat lucrări în zona săvârșirii faptei contravenționale, proba cu interogatoriul intimatului și proba cu expertiză ca nefiind utile soluționării cauzei. Martorul a fost audiat la termenul de judecată din 11.06.2014, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.
Prin sentinta civila 4370/18.06.2014 Judecatoria Cornetu a respins plangerea contraventionala formulata
A retinut instanta de fond ca deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Ca forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Ca in lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contraventiei prevazute de art. 101/3, art. 99 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G 195/2002, respectiv potrivit art. 8 din OG nr. 15/2002 întrucât la data de 12.04.2013 a circulat pe contrasens, fără a purta centura de siguranță, cu un vehicul cu caroseria vizibil corodată și fără a deține dovada achitării taxei de utilizare a drumurilor publice.
Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținută in sarcina sa, respectiv că ar fi circulat pe contrasens întrucât banda I era ocupată de lucrările efectuate. Instanța a retinut însă că aspectele reținute de agentul constatator sunt confirmate chiar prin declarația martorului care a susținut că petentul a circulat „maxim 5 – 10 m pe contrasens”.
În ceea ce privește faptul că petentul a circulat cu vehiculul care avea caroseria afectată, conform afirmațiilor acestuia, din cauza pietrișului și a stării proaste a carosabilului, și că nu ar fi fost sancționat anterior de către agenții de poliție, instanța a retinut că această susținere nu este pertinentă, neaplicarea unei sancțiuni anterior neconstituind un motiv de exonerare de la răspunderea contravențională. De asemenea, petentul nu a făcut dovada faptului că autovehiculul nu ar fi avut caroseria vizibil corodată.
Ca nici în ceea ce privește purtarea centurii de siguranță nu au fost administrate probe de natură a duce la reținerea unei situații contrare celei consemnate de agentul constatator.
Referitor la nedeținerea rovinietei, deși în plângere a susținut că a achitat mereu taxa de drum, în fața instanței, petentul a arătat că, întrucât s-a deplasat pe o distanță foarte mică de la ieșirea din localitate, a apreciat că nu se impune achitarea acestei taxe.
În acest context, instanța a apreciat că în cauză nu au fost administrate probe de natură a răsturna prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel contestatorul, aratand ca la data intocmirii procesului verbal se afla in localitatea de domiciliu iar potrivit dispozitiilor OMT 769/2010, art. 1 alin 3 nu avea obligatia de a detine rovinieta valabila
Arata ca a in realitate nu a circulat pe contrasens ci doar s-a incadrat in vederea efectuarii virajului la stanga, tinand cont si de faptul ca pe sensul sau de mers se efectuau lucrari pe partea carosabila
In ce priveste sustinerea ca ar avea caroseria deterioarata arata ca aceasta nu este reala. Ca s-a prezentat cu masina la control si s-a observat ca aceasta nu prezinta deteriorari la caroserie, fiindu-i restituit talonul chiar a doua zi dupa ce acesta a fost retinut.
Anexeaza planse foto si copie talon de pensie
Deliberand asupra apelului formulat, prin prima materialului probator administrat si prin raportare la dispozitiile art. 476 si urm. C.pr.civ tribunalul retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 12.04.2013 petentul C_____ V_____ a fost sancționat contravențional potrivit art. 101/3, art. 99 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G 195/2002, respectiv potrivit art. 8 din OG nr. 15/2002 întrucât la data de 12.04.2013 a circulat pe contrasens, fără a purta centura de siguranță, cu un vehicul cu caroseria vizibil corodată și fără a deține dovada achitării taxei de utilizare a drumurilor publice
Examinând legalitatea procesului verbal atacat instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001 si a fost comunicat apelantului sub semnatura.
In ce privește temeinicia actului de control atacat instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmeaza a determina, in conformitate cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, masura aplicarea unei sanctiuni contraventionale in cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, in sensul autonom dat de Conventie acestei notiuni.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciaza, in practica sa constantă, ca pentru a determina daca o contraventie poate fi calificată drept “acuzatie in materie penală” in sensul Conventiei sunt necesare a fi avute in vedere urmatoarele criterii: 1)daca textul ce defineste contraventia apartine, conform legii nationale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Conventie.
Legislatia romana, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contraventiile, sanctionarea acestora facandu-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
In orice caz, in aprecierea Curtii, indicatiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
In examinarea celorlalte două criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Conventiei, sau sa expuna persoana vizata unei sanctiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, apartine sferei « penale », astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând „natura faptei” din perspectivă convențională instanța observă că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni. Curtea a reținut în mod constant că, „în principiu, Convenția nu se opune tendinței de «dezincriminare» existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.”(Ozturk contra Germaniei, Hot. Din 21 februarie 1994).
Instanța va avea, de asemenea, in vedere faptul ca în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru in materie contravențională - “Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită si sanctionată prin lege, ordonanță……” astfel ca imprejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natura sa schimbe „caracterul penal” al acestora.
In sarcina petentului s-a retinut imprejurarea ca la data de 12.04.2013 a circulat pe contrasens, fără a purta centura de siguranță, cu un vehicul cu caroseria vizibil corodată și fără a deține dovada achitării taxei de utilizare a drumurilor publice In ce priveste al treilea criteriu, ”natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate” se observă că amenda contraventionala, nu este gandita sa asigure o reparatie pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sanctiunii penale.
Mai mult, instanța va avea in vedere faptul că sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții, distincția operată de dreptul intern între infracțiuni și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din convenție, toate având „caracter penal”
In cauza, prin procesul verbal contestat a fost aplicata apelantului o amenda cumulata de 1250 lei, dispunandu-se totodata si retinerea permisului de conducere si a certificatului de inmatriculare (fila 5 dosar fond)
Din inscrisurile aflate la dispozitia sa tribunalul retine ca amenda contraventionala aplicata reprezinta aproape dublul pensiei reclamantului (fila 9 dosar), pensie in cuantum de 667 lei
Asa stand lucrurile, avand in vedere variatele aspecte ale cauzei instanța noteaza predominanța acelora ce sugerează caracterul penal caci chiar daca fiecare dintre ele, luată separat, nu ar aparea ca decisiva, apreciate impreuna si cumulativ aduc “acuzatia” in sfera penală conform art. 6.1 din Conventie.
Asa fiind nu s-ar putea retine in cauza ca petentului ii revine sarcina de a proba netemeinicia celor retinute prin procesul verbal si nici ca acesta ar beneficia, de plano, de o prezumtie - fie ea chiar si relativa – de adevar.
Față de cele de mai sus instanța apreciază că temeinicia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei urmează a fi cercetată prin raportare la masura in care intimata a reusit, prin materialul probator administrat, sa sustina realitatea celor retinute prin procesul verbal.
Din actele aflate la dispozitia sa tribunalul retine insa ca intimata nu a administrat nicio proba din care sa reiasa realitatea aspectelor de fapt retinute in procesul verbal contestat.
Din contra, din punctul de vedere al agentului constator (fila 28 dosar fond) rezulta ca petentul se deplasa, la data si ora constatarii faptelor, in intravilanul localitatii B________, in dreptul Supermarketului Paradis, ceea cde este de natura sa confirme sustinerea apelantului conform cu care acesta se deplasa in localitatea de domiciliu, neavand asadar obligatia de a achita tariful TURND, potrivit dispozitiilor Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 679/2010
Suplimentar, tribunalul retine, din analiza planselor foto anexate la dosar (fila 26-27 dosar) ca autoturismul petentului nu prezinta urme de deteriorari ale caroseriei.
De asemenea, din cuprinsul inscrisurilor depuse la filele 10-13 dosar tribunalul retine ca, la data de 12.04.2013 pe DN6, in localitatea B________, s-au efectuat lucrari de reabilitare si extindere a retelei de apa, fiind blocata cate o banda pe sens, cu incalcarea conditiilor prevazute in acordul CNADNR nr. 92/xxxxx.
D____ urmare tribunalul retine ca, in vreme ca intimata nu a administrat nicio proba din care sa rezulte realitatea situatiei de fapt retinute prin procesul verbal, apelantul contestator a demonstrat, cu probele administrate, ca cele retinute nu corespund realitatii, astfel incat urmeaza a admite apelul cu consecinta modificarii in tot a sentintei civile apelate, a admiterii plangerii contraventionale si anularii procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul privind pe apelant C_____ V_____, domiciliat in loc B________, ____________________, jud. Ilfov și pe intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul in Bucuresti, _______________________ nr. 7, sect. 2
Schimba sentinta civila apelata in sensul ca
Admite plangerea contraventionala
Anuleaza pvcsc ________ nr. xxxxxxx/12.04.2013 si exonereaza pe apelant de executarea sanctiunilor contraventionale stabilite prin acesta
Definitiva
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2015
Președinte, A___ M______ C______ |
|
Judecător, G_______ N_______ |
|
Grefier, M____ P______ |
|
A.C. 26 Martie 2015