R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A_________ JUDEȚUL TELEORMAN

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 3196

Ședința publică din data de 30 septembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte : A_____ R___ D____

Grefier : N_______ P________

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul A______ E____ I____, domiciliat în _________________________________, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 13.05.2015, încheiat de intimata I____________ Județean de Poliție Teleorman.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, lipsind intimata.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că:

• dosarul se află la primul termen de judecată, în fața primei instanțe,
• procedura de citare este legal îndeplinită,
• plângerea este timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru,
• intimata a formulat întâmpinare ,
• petentul formulat răspuns la întâmpinare,după care:

Instanța pune în discuție competența Judecătoriei A_________ de soluționare a cauzei de față.

Petentul arată că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Intervenientul arată că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Instanța, în baza art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza de față în raport de dispozițiile OG 2/2001, față de locul săvârșirii faptei contravenționale.

Instanța declară deschisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la probe.

Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar,

În temeiul art.258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar pentru petent și intimată.

Nemaifiind alte probe de solicitat, instanța constată închisă cercetarea procesului, instanța acordă cuvântul pe fond:

Petentul, având cuvântul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenției și exonerarea de plata amenzii, precum și anularea măsurii complementare de suspendare a permisului auto. Precizează că la trecerea de pietoni se aflau trei persoane, a redus viteza, văzând că pietonii sunt nehotărâți și-a continuat deplasarea. Când s-au apropriat, au pus piciorul pe trecerea de pietoni și nu a mai putut opri.

In temeiul art. 394 N C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 19.05.2013 sub nr. XXXXXXXX/2013, petentul A______ E____ I____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 13.05.2015, de către intimata I____________ de Poliție Județean Teleorman - Poliția Mun. A_________, solicitând anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii contravenționale și a sancțiunii complementare.

În motivare, petentul arată că a condus autoturismul marca F___ Ducato în după-amiaza zilei de 13.05.2015 pe _____________________ Supermarketului Nord, din direcția B______-A_________. În zona trecerii pentru pietoni, aflându-se pe banda de lângă marcajul continuu, la aproximativ 2-3 metri, un grup de 2-3 perosane aflate pe partea carosabilă (trotuar), s-au angajat în trecere, brusc petentul nemaiputând opri, fiind practic pe marcajul pietonal. Sunt două benzi de deplasare și situația de fapt rezultă din filmare.

Apreciază că agentul de poliție a greșit și a făcut un exces de zel, aflându-se în spate, la aproximativ 30m.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă timbru în cuantum de 20 lei.

A depus, în susținere, procesul-verbal de contravenție atacat (fila 14).

Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (fila 18), la data de 15.07.2015, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că procesul-verbal se bucură de prezumția legală relativă de legalitate și temeinicie.

A arătat că petentul, la data de 13:05.2015, orele 13:15, a condus auto F___ Ducato cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ____________________. A_________ și, la trecerea pentru pietoni din dreptul Supermarket NORD, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii, pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată în mod corespunzător, pietoni care se aflau pe sensul său de mers.

Abaterea a fost filmată cu mijloace tehnice certificate de lege.

Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 390 lei, potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) O.U.G. nr. 195/2002, iar, ca măsură complementară, i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. b) O.U.G. nr. 195/2002 și ale O.G. nr. 2/2001.

În susținere, a depus la dosarul cauzei planșe foto ale evenimentului (fila 19).

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinarea intimatei.

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimată proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 13.05.2015, a fost încheiat de către intimată procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 13.05.2015, prin care s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G nr. 195/2002, fiind aplicată o sancțiune în cuantum de 390 lei amendă (4 puncte-amendă) și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru 30 de zile.

În drept, potrivit art. 100 din O.U.G. nr 195/2002, ,,(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.’’

S-a reținut în sarcina petentului că, la data de 13.05.2015, orele 17:35, a condus auto F___ Ducato cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ____________________. A_________ și, la trecerea pentru pietoni din dreptul Supermarket NORD, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea străzii, pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată în mod corespunzător, pietoni care se aflau pe sensul său de mers. De asemenea, s-a consemnat că petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate.

Petentul a fost de față la întocmirea procesului-verbal, consemnându-se că va face contestație cu privire la decizia luată.

Prin urmare, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Cu privire la analiza temeiniciei procesului verbal, trebuie avute în vedere particularitățile procedurii contravenționale.

In acest sens, așa cum s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa contravenția întrunește elementele expuse în art. 6 paragraful 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare a OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv. Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei.

Cu toate acestea, ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I___ P__ c. României)

Instanța europeană a mai statuat că în cazul în care petentul nu dorește administrarea altor probe decât cele prezente la dosarul cauzei s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar el l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată.(CEDO, hotărârea din data de 3 aprilie 2012 în cauza N_______ G_______ c. României).

Instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

În favoarea intimatei operează prezumția instituită prin art. 249 C.proc.civ privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 249 C.proc.civ are insă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.

Avem așadar de a face cu două prezumții legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecărei părți, iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ele, urmează ca fiecare dintre ele să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.

În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, prin intermediul mijloacelor tehnice omologate - contravenție care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței - instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Astfel, din analiza planșelor foto depuse la dosarul cauzei de către intimată, rezultă în mod clar că petentul, conducând autoturismul marca F___ Ducato, cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, pe ____________________. A_________, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor care veneau din dreapta sa, iar în momenul când a ajuns pe trecere, pietonii erau foarte aproape de mașina acestuia.

Totodată, nu pot fi incidente, în cauză, condițiile unei cauze exoneratoare de răspundere, în speță cazul fortuit.

Potrivit art. 31 C.pen., ,,Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută .’’

De asemenea, potrivit art. 159 din RAOUG nr. 195/2002, ,,Conducătorul de vehicul este obligat să reducă viteza, dacă prevede un pericol, în următoarele situații: m) la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare sau marcaje.’’

Prin urmare, față de faptul că petentul cunoștea despre amplasarea trecerii pentru pietoni în locul săvârșirii presupusei contravenții, rezultă că acesta avea și obligația luării unor măsuri preventive suplimentare, pentru evitarea unor eventuale pericole, în apropierea trecerii pentru pietoni.

Petentul nu a invocat și, cu atât mai puțin, dovedit existența unui motiv obiectiv pentru care agentul constatator nu ar fi putut observa cele petrecute, din planșele foto rezultând că agentul constatator se afla foarte aproape de locul săvârșirii faptei contravenționale, și nici un motiv de subiectivitate pentru care acesta nu ar putea fi considerat imparțial.

Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.

Față de principiile expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, deși, potrivit art. 249 C.proc.civ., lui îi incumba sarcina acestei probe.

Fapta, așa cum a fost reținută în procesul verbal, întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, iar petentul nu a făcut dovada netemeiniciei sau nelegalității actului constatator.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, este corespunzătoare punctelor-amendă aplicate, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, fiind aplicată către minimul special al limitelor amenzii.

Sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile intervine de drept în cazul săvârșirii contravenției prev. de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG 195/2002 și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999). Instanța apreciază că agentul constatator în mod corect a decis aplicarea acestei sancțiuni pentru a înlătura pericolul care îl reprezintă petentul pentru ceilalți participanți la trafic.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ca neîntemeiată și să mențină procesul-verbal atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de formulată de petentul A______ E____ I____, domiciliat în _________________________________, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 13.05.2015, încheiat de intimata I____________ Județean de Poliție Teleorman.

Menține procesul-verbal atacat.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Calea de atac se depune la Judecătoria A_________.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2015.

Președinte, Grefier,

A_____ R___ D____ N_______ P________

Red. Tehnored. /A.R.D/13.10.2015

Comunicat 2 ex…………

grefier