DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1482

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.10.2015

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE: L_______ V______ M____

JUDECĂTOR: A___ J______ N___

GREFIER: A______ G___

S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul – intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ C________, cu sediul în C________, _____________________, în contradictoriu cu intimata-petentă _________________, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Iași, _________________________.18-22, _____________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1625/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspundepentru intimata-petentă avocat G________ Grierosu, în baza împuternicirii avocațiale pe depuse la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al intimatei petente, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul convențional al intimatei petente formulează concluzii de respingere a apelului, de menținere ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Solicită a se constata că în mod corect a stabilit instanța de fond că intimatul a aplicat o sancțiune care nu îndeplinește criteriile de proporționalitate, având în vedere faptul că la momentul controlului toți angajații aveau documente legale de muncă transmise către Revisal.Nu solicită cheltuieli de judecată.

Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului contencios contravențional de față:

Prin sentința civilă nr.1625/17.02.2015, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea formulată de ___________________ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxx întocmit la 6.06.2014 de agenții constatatori din cadrul Inspectoratului T_________ de Muncă C________. S-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat cu sancțiunea avertisment.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/06.06.2014 încheiat de către intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ C________, petenta S.C. G___ S____ S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum total de 60.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) coroborate cu art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 și respectiv art. 4 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 9 alin. 2 lit. a din HG nr. 500/2011.

S-a reținut în sarcina petentei faptul că a primit la muncă începând cu data de 01.05.2014 pe C______ I____ M_____, fără încheierea unui contract de muncă în formă scrisă, încălcând astfel prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.

S-a reținut de asemenea faptul că nu s-a respectat obligația de completare și respectiv înregistrare în Registrul general a elementelor prevăzute de art. 3 alin. 2 din HG nr. 500/2011 și transmiterea registrului cel mai târziu în ziua anterioară începerii activității pentru 5 persoane salariați: A_____ C_________, C______ I____ M_____, P_____ R___, Rosmetiniuc G_________ și R___ M____.

Procesul-verbal a fost încheiat după ce în prealabil s-a efectuat o activitate de control în data de 06.06.2014 la punctul de lucru din localitatea Fantanele – ferma de porci, materializată prin procesul-verbal de control nr. xxxxxx/06.06.2014, în urma căreia s-au luat declarații numiților C______ I____ M_____ și A_____ C_________ și s-a întocmit o înștiințare către societatea petentă pentru a se prezenta în data de 02.06.2014 la sediul I.T.M. C________.

În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentei privind netemeinicia procesului-verbal, în conformitate cu art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește întemeiate pentru considerentele următoare:

În drept, instanța reține că în conformitate cu prevederile Codului Muncii:

Art. 16 Legea nr. 53/2003 – (1): „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului (2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.”

Art. 260 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la xxxxx lei la xxxxx lei pentru fiecare persoană identificată.”

În fișa de identificare completată de numitul C______ I____ M_____ rezultă faptul că acesta a prestat activități pentru societatea petentă de la data de 01.05.2014 și a semnat contract individual de muncă.

Conform contractului individual de muncă nr. P004/2014, semnat de angajat la data de 10.05.2014, perioada de activitate a acestuia era cuprinsă între 10.05.2014 – 10.08.2014, contractul fiind înregistrat în baza de date a Revisal la data de 12.05.2014.

Astfel, din probele administrate în cauză instanța reține că numitul C______ I____ M_____ a muncit pentru societatea petentă, în accepțiunea art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, fără ca în prealabil să i se încheie contract de muncă în formă scrisă, pentru perioada 0.05.2014 – 09.05.2014, astfel că în mod temeinic petenta a fost sancționată cu amendă contravențională de xxxxx lei.

În ceea ce privește declarația martorului C______ I____ M_____, instanța va avea în vedere în primul rând caracterul de subiectivism al acesteia, datorită calității de angajat al societății petente.

În ceea ce privește afirmațiile acestuia conform cărora a completat fișa de identificare cu o dată de care nu era sigur, instanța va avea în vedere faptul că declarația din 06.06.2014 a fost dată în condițiile art. 326 C.pen. privind falsul în declarații, iar din probele administrate în cauză nu reiese că această persoană a fost constrânsă să declare aspecte nereale.

Simplele afirmații conform cărora cei de la control au fost agresivi verbal în sensul că au țipat spunându-le că nu au timp să stea toată ziua după ei, iar jandarmul avea pistolul pus pe masă (ceea ce este foarte puțin plauzibil, având în vedere normele foarte stricte referitoare la portul armamentului din dotare), nesusținute prin alte mijloace de probă, nu creează convingerea instanței că la momentul controlului acesta ar fi fost intimidat de inspectorii ITM sau amenințarea produsă i-ar fi insuflat acestuia o temere suficient de gravă astfel încât a declarat aspecte nereale în fișa de identificare.

În ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentei, instanța reține incidența următoarelor prevederi legale:

Art. 4 alin. 1 – „Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) se face după cum urmează: lit. a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)—g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul in cauza;”.

Art. 9 alin. 1 – „Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice: lit. a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de munca prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)—g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză;”.

Art. 9 alin. 2 – „Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: a)cea prevăzută la lit. a), cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei;”

Conform raportul generat de REVISAL la 02.06.2014 (fila 44), rezultă următoarele:

-pentru angajatul A_____ C_________ contractul individual de muncă nr. P001/2014/14.02.2014, cu începere activitate la data de 17.02.2014 a fost înregistrat la data de 17.02.2014;

-pentru angajatul C______ I____ M_____ contractul individual de muncă nr. P004/2014/10.05.2014, cu începere activitate la data de 10.05.2014 a fost înregistrat la data de 12.05.2014;

-pentru angajatul P_____ R___ contractul individual de muncă nr. P002/2014/01.03.2014, cu începere activitate la data de 01.03.2014 a fost înregistrat la data de 11.03.2014;

-pentru angajatul Rosmetiniuc G_________ contractul individual de muncă nr. P005/2014/14.02.2014, cu începere activitate la data de 12.05.2014 a fost înregistrat la data de 13.05.2014;

-pentru angajatul R___ M____ contractul individual de muncă nr. P003/2014/01.03.2014, cu începere activitate la data de 01.03.2014 a fost înregistrat la data de 11.03.2014.

Prin urmare, petenta a încălcat obligațiile prevăzute de dispozițiile mai sus menționate și a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.

Instanța va respinge ca nedovedite susținerile petentei conform cărora angajații nu și-au început activitatea decât ulterior transmiterii registrului cu elementele contractului individual de muncă.

Instanța, analizând conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate pentru prima contravenție, reține că amenda contravențională în cuantum de xxxxx lei nu este proporțională cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

În acest sens, instanța va avea în vedere atât disp. art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, în care se arată că sancțiunea stabilită de organul sancționator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, cât și prevederile art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora sancțiunea ce se aplică contravenientului trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Astfel, instanța apreciază că, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, respectiv faptul că petentul a încheiat contract individual de muncă numitului C______ M_____ I____ la data de 10.05.2014, anterior controlului efectuat de intimat, și l-a înregistrat în Revisal la data de 12.05.2015, precum și faptul că perioada în care acesta a prestat activitate pentru petentă fără contract este de doar 9 zile, petentului i se poate aplica sancțiunea avertismentului, neputându-se reține în sarcina acestuia o rea-intenție în nerespectarea prevederilor legale.

În privința amenzii în cuantum de 50.000 lei aplicată pentru a doua faptă, instanța reține de asemenea că întârzierile cu care petenta a transmis în Revisal contractele de muncă ale angajaților sunt foarte mici, iar petenta și-a îndeplinit obligațiile anterior momentului controlului, astfel că nici pentru această faptă nu se poate reține în sarcina acesteia o rea-intenție în nerespectarea prevederilor legale.

Sancțiunea juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este necesar ca în toate cazurile să fie aplicată sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.

În consecință, instanța consideră că se impune aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către petent, astfel că urmează să dispună înlocuirea amenzii contravenționale aplicate petentului în cuantum de 60.000 lei cu avertisment, atrăgându-i totodată petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite și asupra consecințelor legale ale comiterii acesteia.

Având în vedere că în cauză s-a constatat temeinicia procesului verbal contestat, instanța apreciază că petentul nu este îndreptățit la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, motiv pentru care va respinge cererea de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, organul constatator a declarat apel.

Apelanta opinează că hotărârea supusă controlului judiciar a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

Invederează că practica angajatorului de a nu încheia contract de muncă în formă scrisă înainte de începerea raporturilor de muncă are repercursiuni negative asupra salariatului, afectând acumularea vechimii în muncă, dar și efecte în planul obligațiilor fiscale ale angajatorului și susține că prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești ca cea atacată, instanța creează un precedent care încalcă flagrant principiul protecției salariatului instituit prin art.41 alin.2 din constituție și art.6 alin.1 din Codul muncii.

De asemenea, apreciază că neînregistrarea contractelor individuale de muncă în termenul prevăzut de lege a fost corect sancționată, cu luare în considerare și a numărului mare de contracte de muncă în raport cu care nu au fost respectate prevederile HG nr.500/2011 privind registrul de evidență a salariaților.

Legal citată, petenta- intimată și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.12-17), solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constatată următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție s-a constatat că S.C.” G___ S____” S.R.L. a primit la muncă începând cu data de 01.05.2014 pe C______ I____ M_____, fără încheierea unui contract de muncă în formă scrisă, încălcând astfel prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, precum și faptul că nu s-a respectat obligația de completare și respectiv înregistrare în Registrul general a elementelor prevăzute de art. 3 alin. 2 din HG nr. 500/2011 și transmiterea registrului cel mai târziu în ziua anterioară începerii activității pentru 5 persoane salariați: A_____ C_________, C______ I____ M_____, P_____ R___, Rosmetiniuc G_________ și R___ M____. S-a dispus sancționarea contravențională a ___________________ amendă contravențională în cuantum total de 60.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) coroborate cu art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 și respectiv art. 4 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 9 alin. 2 lit. a din HG nr. 500/2011.

Pe calea plângerii contravenționale, petenta a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal.

În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.

Prin hotărârea supusă controlului judiciar, a fost admisă în parte plângerea, fiind reindividualizată sancțiunea contravențională.

Judecătorul fondului a reținut corect limitele investirii, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, nu a schimbat natura juridică sau conținutul actului juridic supus judecății.

Controlul judiciar relevă că instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat.

Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale, astfel că sub acest aspect criticile exprimate de apelantă sunt neavenite.

Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale, argumentată prin faptul că amenda a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, apare ca neîntemeiată.

Pentru ipoteza în care nu ar fi fost respectate limitele amenzii prevăzute de lege, soluția care se impunea era anularea actului sancționator, iar nu reindividualizarea sancțiunii.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii aplicată intimatei petente, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Cu privire la acest aspect, au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și dispozițiile art. 7 alin. 3 din ordonanță, care prevăd că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.

Împrejurarea că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru menținerea amenzii, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptei prevăzute ca și contravenție.

Or, la alegerea sancțiunii trebuie să se țină cont de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.

Tribunalul constată că prima instanță a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 alin.3 din OG.2/2001 și apreciază – ca și judecătorul fondului, că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă –60.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale intimatei petente față de care nu s-a susținut și dovedit că s-ar afla într-o situație de recidivă contravențională. Nu în ultimul rând, conduita – care de și cu întârziere și-a executat obligațiile impuse de lege, chiar anterior controlului, deși nu este de natură să o exonereze de răspundere, se constituie într-un element de circumstanțiere apt să justifice reindividualizarea sancțiunii.

Amenda contravențională aplicată prin prin procesul verbal contestat - chiar și la limită minimă stabilită de lege - este excesivă, având un regim mai drastic de executare chiar și decât amenda penală, pentru care legea penală permite suspendarea condiționată ca modalitate de executare.

O astfel de amendă depășește, în condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta reținută în sarcina intimatei petente, caracterul contravențional pe care i-l conferă legea și nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei, de natură să pună în pericol chiar existența societății sancționate.

Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.480 alin.1 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ C________ cu sediul în C________, _____________________, în contradictoriu cu intimata-petentă _________________, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Iași, ________________________.18-22, ____________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1625/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L_______ V______ M____ A___ J______ N___

GREFIER,

A______ G___

Jud.fond D______ D.

Tehnored.jud.A___ N___

4 ex./28.10.2015