ROMÂNIA

TRIBUNALUL C____- S______

REȘIȚA

SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.1247/A/2015

Ședința publică din data de 8.12.2015

PREȘEDINTE : A________ O___ S____

JUDECĂTOR: VEGHES A__ T______

GREFIER : I____ L____ M______

S-a luat în examinare apelul formulat de către apelantul P______ Speranța M____ împotriva sentinței civile nr. 715/9.04.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în contradictoriu cu intimata Direcția Poliției Locale Reșița având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată, părțile fiind legal citate.

Nemaifiind chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 22.06.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX la Judecătoria Reșița, petenta P______ Speranța M____ în contradictoriu cu intimata Direcția Politia Locala Resita, a contestat procesul-verbal de contravenție _______.S. nr. 9432/26.05.2015, solicitând în principal, anularea procesului verbal de contravenție contestat, ca fiind nelegal și netemeinic și exonerarea de la plata amenzii în sumă de 200 lei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea constând în avertisment.

Prin sentința civilă nr.1613/2015, Judecătoria Reșița a respins plângerea și a menținut procesul verbal de contravenție atacat, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție _______.S. nr. 9432/26.05.2015, întocmit de Direcția Poliția Locală Reșița, i s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 200 lei, în conformitate cu prevederile art. 67 lit.f din HCL nr. 344/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind utilizarea parcărilor aparținând domeniului public și privat al municipiului Reșița și anume „ocuparea unui loc de parcare inscripționat de altă persoană decât titularul inscripționării, la sesizarea abonatului", reținându-se în sarcina acesteia că în data de 16.04.2015, ora 19, 15, pe ____________________ din Reșița, în calitate de conducător auto al autoturismului marca Dacia Sandero, de culoare roșu cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a parcat pe un loc de parcare inscripționat, aparținând altei persoane, la sesizarea abonatului, fiind încălcate astfel prevederile HCL nr.344/2013.

Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție ________ nr. 9432/26.05.2015, prima instanță a constatat că acesta este întocmit cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute de 17 din O.G. nr.2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.

Astfel, procesul verbal cuprinde data și locul unde este încheiat, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, precum și descrierea faptei contravenționale, fiind indicate data și locul comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Totodată, instanța a constatat ca plângerea contravențională a fost formulata de petent în termen legal.

Sub aspectul temeiniciei întocmirii procesului verbal, prima instanță a reținut că deși O.G nr. 2/2001 nu prevede nici o dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin probă contrară.

Conform jurisprudenței Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata și de a solicita acuzarii sa dovedesca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului în masura în care statul respecta limitele rezonabile, avand în vedere importanta scopului, dar și respectarea dreptului la aparare ( cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Forta probanta a rapoartelor și a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci cand administreaza și apreciaza probatoriul ( cauza Bosoni v. Franta, hotararea din 7 septembrie 1999).

Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil ( art. 31-36 din Og nr. 2/2001) în cadrul careia sa utilizezez orice mijloc de dovada și sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de defasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a pastra limita proportionalitatii intre scopul urmărit de autoritatile statului de a nu ramane nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ v. Romaniei, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare procesul-verbal de contraventie se bucura de o prezumtie relativa de veridicitate și autenticitate care este permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care contravenientului i se asigura accesul la justitie și dreptul la un proces echitabil.

În speță, petenta nu a dovedit în vreun mod contrariul celor reținute în sarcina sa în procesul verbal de contravenție, respectiv că nu a parcat pe un loc de parcare inscripționat, aparținând altei persoane.

Susținerile acesteia potrivit cărora are două locuri de parcare pe care le-a închiriat și pentru care plătește abonament nu sunt în măsură să exonereze petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate de către intimat.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal atacat constituie contravenție, în conformitate cu prevederile reproduse mai sus.

Raportat la criteriile de individualizare ale sancțiunii contravenționale prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei constatate, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul de săvârșire a acesteia, prima instanță a reținut că sancțiunea de 200 lei amenda contravențională aplicata petentei corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care instanța a considerat că îndreptarea petentei nu poate fi realizata prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde.

Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulata și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______.S. nr. 9432/26.05.2015.

În temeiul art. 451-453 C.proc.civ, instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel în termen legal, petenta P______ Speranța M____.

În esență în motivare apelanta arată că instanța de fond a judecat superficial cauza, trecând peste faptul că a depus la dosar acte din care rezultă că a plătit două locuri de parcare iar susținerea agentului constatator reținută prin procesul verbal atacat nu este dovedită prin probele depuse la dosar de către intimată.

În subsidiar solicită aplicarea avertismentului având în vedere că a închiriat și a achitat două locuri de parcare.

Intimata Direcția Poliției Locale Reșița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea în totalitate a sentinței civile pronunțată de instanța de fond.

Prin întâmpinare arată că, nu există nici un motiv nou invocat în cererea de apel care să răstoarne cele luate deja în considerare de instanța de fond, apelanta făcând doar niște afirmații fără susținere legală. Instanța de fond pe buna dreptate a respins plângerea contravențională având în vedere probele administrate din care reiese foarte clar că cele menționate în procesul verbal de contravenție corespund realității. Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, cu atât mai mult cu cât fapta a fost constatată personal de polițistul local, iar acesta a ținut cont de gradul de pericol social redus al faptei, aplicând amenda la minimul prevăzut de lege.

Pe fond, arată că prin procesul verbal de contravenție nr.9432/26.05.2015 apelanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei pentru încălcarea prevederilor art. 67 lit. f din HCL 344/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind utilizarea parcărilor aparținând domeniului public și privat al municipiului Reșița și anume ocuparea unui loc de parcare inscripționat de altă persoană decât titularul inscripționării. La data de 16.04.2015, agentul constatator B________ C_____, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-a deplasat pe _______________________ din Reșița la sesizarea unei persoane cu privire la faptul că locul său de parcare era ocupat de autoturismul cu nr. XXXXXXXXX, fiind încălcate astfel prevederile HCL 344/2013. Polițistul local a constatat că fapta apelantei de a parca cu bună știință un autoturism pe locul de parcare plătit de altă persoană, constituie contravenție prevăzută de HCL 344/2013, art. 67 lit.f, drept urmare a încheiat proces verbal de constatare a contravenției nr. 9432/26.05.2015 prin care a aplicat amendă contravențională conform art. 68 din HCL 344/2013.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, Tribunalul constată că:

Prin procesul verbal de contravenție _______.S. nr. 9432/26.05.2015, întocmit de Direcția Poliției Locale Reșița, apelanta P______ Speranța M____ a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei, în conformitate cu prevederile art. 67 lit.f din Hotărârea Consiliului Local Reșița, nr. 344/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind utilizarea parcărilor aparținând domeniului public și privat al municipiului Reșița.

La rubrica descrierea faptelor s-a reținut că la data de 16.04.2015, ora 19:15, apelanta a parcat autoturismului marca Dacia Sandero, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ____________________ din Reșița, pe un loc de parcare inscripționat, aparținând altei persoane, constatarea faptei fiind efectuată ca urmare a sesizării abonatului.

Referitor la legalitatea actului constatator al contravenției, tribunalul observă că prima instanță a apreciat corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și 19 din O.G. nr.2/2001, nefiind incidente dispozițiile art.17 din același act normativ, care reglementează cazurile de nulitate.

În ceea ce privește temeinicia actului constatator, tribunalul consideră că prima instanță a reținut corect împrejurarea că apelanta nu a răsturnat prezumția de veridicitate a actului constatator.

Astfel apelanta P______ Speranța M____ a recunoscut atât în declarația olografă dată în fața agentului constatator, cât și prin plângerea adresată instanței că a parcat autoturismul pe locul închiriat un vecin, însă nu a dovedit că avea acordul acestei persoane pentru a folosi locul de parcare. Apelanta nu a dovedit nici faptul că cele două locuri de parcare închiriate de la Consiliul Local Reșița erau ocupate la acel moment deși și acest aspect l-a invocat prin plângere.

Având în vedere că agentul constatator a probat existența faptei, inclusiv prin recunoașterea apelantei, revenea acesteia din urmă să dovedească acordul proprietarul pentru folosirea locului de parcare sau cazul fortuit invocat, și anume ocuparea de către o altă persoană a propriului loc de parcare.

Cum apelanta a făcut simple afirmații tribunalul reține că soluția primei instanțe sub acest aspect este temeinică și legală.

Criticabil, în opinia tribunalului, apare însă modul în care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. În acest sens, tribunalul observă că, spre deosebire de sancțiunile aparținând altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv-educativ.

În același timp, la stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, cel care aplică sancțiunea trebuie să analizeze criteriile generale, prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 precum și criteriile prevăzute în legile speciale.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.21 al.3 din O.G.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

În speță, există un raport disproporționat între sancțiunea aplicată respectiv amenda în sumă de 200 lei și fapta săvârșită, în condițiile în care apelanta nu a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceasta a închiriat și a plătit două locuri de parcare în acea zonă.

Tribunalul apreciază că sancțiunea avertismentului este aptă pentru îndreptarea petentului, respectiv pentru crearea unei conștiințe de respect față de valorile legale cu recomandarea respectării acestora pentru a evita săvârșirea unei alte fapte de natura celei pentru care a fost sancționat.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate mai sus, în temeiul art.480 alin.2 C.proc.civ., Tribunalul, va admite apelul declarat de apelanta P______ Speranța M____ împotriva sentinței civile nr. 1613/2015 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Direcția Poliției Locale Reșița, va schimba, în parte, sentința atacată și va admite, în parte, plângerea contravențională formulată de apelantă împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.9432/26.05.2015, înlocuind sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În temeiul art.453 Cod procedură civilă, va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :

Admite apelul declarat de apelanta P______ Speranța M____ cu domiciliul în Reșița, ______________________, ____________, jud. C____ – S______, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr.1613/2015 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Direcția Poliției Locale Reșița, cu sediul în Reșița, __________________, nr.39, jud. C____ S______.

Schimbă în parte sentința civilă nr.1613/2015 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Admite în parte plângerea contravențională formulată de apelanta P______ Speranța M____, în contradictoriu cu intimata Direcția Poliției Locale Reșița.

Modifică în avertisment sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție ________ nr.9432/26.05.2015

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8.12.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A________ O___ S____ VEGHES A__ T______

GREFIER:

I____ L____ M______

Cod operator de date personale 2896

Red.AOS/17.12.2015/2ex