Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 79 A

Ședința publică din 22 ianuarie 2016

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de petentul A____ E_____ din ________________________________ Doamnei, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în B_______, _______________________. 57, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 2712 din 12 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat L____ D______ pentru petentul A____ E_____ lipsă și consilier juridic G____ G______ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul verificându-și, din oficiu competența, se declară competent din punct de vedere general, material și teritorial, în soluționarea cauzei.

Avocat L____ D______ depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. xxxxxxx/15.01.2014 în cuantum de 20 lei.

Instanța constată că petentul nu a respectat dispozițiile OUG 80/2013 potrivit cărora plata taxei judiciare de timbru datorată de petent se achită pe numele acestuia. Astfel, pune în discuția părților excepția netimbrării cererii de apel și acordă cuvântul părților asupra acesteia.

Avocat L____ D______ solicită respingerea excepției netimbrării.

Consilier juridic G____ G______ solicită admiterea excepției astfel invocate.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra excepției față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2712 din 12.03.2015 Judecătoria B_______ a respins, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângerea contravențională, formulată de petentul A____ E_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 23.05.2014 și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 23.05.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu 6 puncte-amendă, în cuantum de 510 lei și 4 puncte penalizare, în baza art. 101, alin. 2, raportat la art. 108, alin. 1, lit. c, pct. 3 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că în data de 23.05.2014, ora 19:31, pe DN28B (E57), la km 55, în localitatea Copălău, a condus autoturismul marca VW Polo, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 88 km/h în localitate (+38 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar _________, nr. 437.

Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, iar la rubrica mențiuni (obiecțiuni) ale contraveninetului, au fost consemnate următoarele: ”Nu am de făcut obiecțiuni”.

Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă care să fie analizat de către instanță.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Instanța de fond a constatat faptul că petentul, prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin precizările anexate, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și administrarea probei testimoniale cu martora B______ I____, probă testimonială respinsă ca nefiind utilă cauzei.

Tot sub aspect probatoriu, instanța de fond a arată că a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți și proba cu planșe fotografice pentru intimat, iar din oficiu, a administrat proba cu înregistrarea video.

Cu privire la probațiune, instanța de fond a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Din materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut ca petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contravenție cu privire la contravenția reținută în actul constatator.

Instanța de fond a mai învederat că viteză a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În plus, petentul nu neagă săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, limitându-se să solicite reindividualizarea sancțiunii.

În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat și având acces la următoarele documente: înregistrare video, buletin de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator, fișă cuprinzând istoricul contravențional, raportul agentului constatator. Totodată, petentul a avut posibilitatea de a propune probe pentru clarificarea situației de fapt.

Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, petentul rezumându-se în a contesta temeinicia procesului verbal de contravenție, fără a indica probe apte să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.

Având în vedere că petentul nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie, astfel încât prima instanță a apreciat plângerea ca neîntemeiată.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului (din fișa privind istoricul abaterilor contravenționale rezultând faptul că a mai săvârșit fapte privind încălcarea normelor referitoare la circulația rutieră) și celelalte date înscrise în procesul-verbal, a apreciat că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.

Instanța de fond nu a putut retine motive pentru înlocuirea sancțiunii cu avertisment, întrucât nu au fost invocate împrejurări deosebite pentru care petentul a depășit limita de viteza și cu atât mai puțin, nu au fost probate astfel de împrejurări, mai ales în contextul în care petentul a arătat că nu are posibilitățile financiare de a achita o astfel de amendă, fără însă a aduce vreo dovadă în acest sens.

Astfel, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A____ E_____.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel a declarat apel petentul A____ E_____, solicitând modificarea hotărârii în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment.

În cursul procedurii scrise, instanța a pus în vedere apelantului obligația timbrării cererii de apel cu suma de 20 lei.

Având în vedere faptul că apelantul a depus la filele 14 și 15 dosar două chitanțe privind achitarea unei taxe judiciare a timbru de câte 10 lei, care însă au fost emise pe numele altor persoane, pentru primul termen de judecată instanța a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a timbra apelul pe numele său, sub sancțiunea anulării.

La primul termen de judecată s-a prezentat pentru apelant avocat L____ D______ și a depus la dosar o chitanță de plată taxă de timbru pe numele altei persoane, respectiv E______ D______ L_______.

Ca urmare, instanța a invocat excepția anulării apelului, ca netimbrat, întrucât:

Potrivit art. 40 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, „Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru", al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.”

Întrucât apelantul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru pe numele său, tribunalul, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, constată că nu au valabilitate chitanțele care atestă achitarea taxei de timbru pe numele altor persoane, motive pentru care va dispune anularea apelului, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Anulat ca netimbrat apelul formulat de petentul A____ E_____ din ________________________________ Doamnei, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 2712 din 12 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B______i cu sediul în B_______, _______________________. 57, județul B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 22 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. R.M/ 08.02.2016

Jud. C____ A_______

Dact. A.E.

Ex. 2