Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1076/2013

Ședința publică de la 18 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M_____ G_______

Judecător G_______ P____

Judecător M_____ D______ I_____

Grefier M____ M____-S_____

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul N___ O_____ M_____ împotriva sentinței civile nr. 3013/26.02.2013, pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D___.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P_____ A_____ pentru recurent, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul recurentului învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici înscrisuri de depus.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat P_____ A_____, pentru recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea Sentinței pronunțate de prima instanță – în sensul admiterii plângerii și anulării actului de contravenție. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii, cu sancțiunea avertisment. Menționează că, analizând planșele foto, se poate observa că pietonii nu erau angajați în traversarea străzii.

INSTANȚA

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 3013/26.02.2013, Judecătoria C______ a respins plângerea formulată de petentul N___ O_____ M_____ împotriva procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/22.01.2013, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D___.

În motivarea sentinței, instanța de fond a menționat că, prin procesul verbal anterior menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 910 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b și art. 102 alin. 1 pct. 2 din OUG 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice. De asemenea, a fost aplicat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile și reținerea certificatului de înmatriculare al autoturismului.

S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 22.01.2013 ora 12⁰¹, a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________ C______, și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversare - pe trecerea prevăzută cu indicator și marcaj. Totodată, la controlul efectuat, s-a constatat că ITP-ul autoturismului expirase în data de 17.11.2012.

Prima instanță a reținut împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 constând în „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului” - cu amendă in cuantum de 280 lei -, respectiv de art. 102 alin. 1 pct. 2 din OUG 195/2002, constând in "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat" - cu sancțiunea amenzii in cuantum de 630 lei.

Procesul verbal a fost semnat de către petent, cu mențiunea „pietonii mi-au făcut semn să trec și ei s-au oprit ”.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește legalitatea actului de contravenție, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate dar, verificând din oficiu acest aspect, Judecătoria C______ a constatat că procesul-verbal contestat este legal întocmit.

Astfel, respectivul act conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, s-a reținut că , deși OG nr. 2/2001 - cu modificările și completările ulterioare -, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit , dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a considerat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Deși, prin plângerea formulată, petentul a menționat că nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, prima instanță nu a putut reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului, deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.

De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.

De asemenea, din planșele foto radar (fila 16), rezultă că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că nu a acordat prioritate de terecere unor pietoni angajați in traversarea regulamentară a străzii, pe un loc marcat, aflat pe sensul său de mers. Această abatere a fost inregistrată cu aparatul radar tip AUTOVISION, ____________ montat pe auto cu nr. de inmatriculare XXXXXXXX, având verificarea metrologică la zi, asa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică.

Susținerea petentului in sensul că pietonii i-ai făcut semn să treacă nu poate fi reținută de instanță, in condițiile in care dispozițiile OUG nr. 195/2002 prevăd obligația conducătorului auto de a acorda prioritate pietonilor angajați in traversarea străzii prin loc marcat și care se aflau pe sensul său de mers.

In ceea ce privește fapta de a circula cu autovehiculul având inspecția tehnică periodică expirată, s-a reținut că aceasta a fost in mod corespunzător reținută de agentul constatator și sancționată. Astfel, deși petentul a precizat că, in dimineața zilei de 22.01.2013, a efectuat inspecția și i s-a eliberat un cartonaș separat - intrucât nu mai existau locuri libere pe certificatul de inmatriculare -, această susținere nu poate fi reținută în contextul în care nu a fost depus la dosar respectivul certificat - ceea ce duce la concluzia că susținerea acestuia nu este adevărată.

Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat - în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia -, Judecătoria C______ a apreciat că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentului contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b și art. 102 alin. 1 pct. 2 din O.U.G. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice.

Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, s-a reținut că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

În consecință, plângerea contravențională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul N___ O_____ M_____, solicitând modificarea Sentinței pronunțate instanța de fond – în sensul admiterii plângerii și anulării actului de contravenție. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii, cu sancțiunea avertisment – recurentul apreciind că faptele săvârșite nu prezintă un grad ridicat de pericol social.

În motivarea recursului s-a învederat faptul că, deși la o primă vedere a celor 9 planșe foto depuse de intimată ar rezulta că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public, la o analiză mai atentă se poate observa că persoanele care erau angajate în traversarea străzii pe trecerea de pietoni erau oprite și purtau o discuție. De asemenea, recurentul a pretins că una dintre persoanele anterior menționate "i-a făcut semn cu mâna să continue deplasarea" – aceasta fiind singura opțiune pe care o avea recurentul, neputând aștepta ca pietonii să termine discuția și să se hotărască să traverseze întrucât, zona fiind intens circulată, staționarea autovehiculului pe o durată mai mare ar fi condus la blocarea traficului pe ambele sensuri de mers.

Totodată, în ceea ce privește inspecția tehnică periodică, recurentul a precizat că în mod greșit Judecătoria C______ a reținut faptul că autoturismul nu corespunde din punct de vedere tehnic - în condițiile în care la dosar a fost depusă dovada efectuării ITP.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, recurentul-petent a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 - neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului -, respectiv de art. 102 alin. 1 pct. 1 din același act normativ - conducerea pe drumurile publice a unui vehicul al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.

Cât privește fapta reglementată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, susținerile recurentului în sensul că "persoanele care erau angajate în traversarea străzii pe trecerea de pietoni erau oprite și purtau o discuție ...iar una dintre persoanele anterior menționate i-a făcut semn cu mâna să continue deplasarea" rămân simple afirmații, în contextul în care nu a prezentat dovezi care să le confirme.

Dimpotrivă, fotografiile aflate la fila 16 din dosarul instanței de fond demonstrează în mod clar că autovehiculul marca Renault, având nr. de înmatriculare XXXXXXXXX - condus de recurentul-petent – și-a continuat deplasarea pe un tronson de drum special amenajat și semnalizat cu marcajul "trecere de pietoni", fără a acorda prioritate de trecere pietonilor deja angajați în traversarea drumului public.

Referitor la inspecția tehnică periodică, deși recurentul pretinde că a fost depusă dovada efectuării ITP, nu a fost depusă – nici în fața primei instanțe și nici în fața Tribunalului D___ -, copie după certificatul de înmatriculare, pentru a se putea verifica în ce dată expirase termenul de valabilitate al precedentei inspecții tehnice. Din contră, agentul constatator, care a examinat respectivul certificat la momentul întocmirii procesului-verbal – luând și măsura complementară a reținerii certificatului de înmatriculare -, a menționat în actul de contravenție că ITP-ul autoturismului expirase în data de 17.11.2012, afirmație pe care recurentul nu a reușit să o combată.

În altă ordine de idei, înscrisul aflat la fila 11 din dosarul Judecătoria C______ menționează că data următoarei inspecții tehnice urmează a fi 22.01.2015 – ceea ce conduce la ideea că inspecția a fost efectuată chiar la momentul întocmirii actului de contravenție, 22.01.2013. Or, fără a fi prezentate dovezi de la Registrul Auto Român care să certifice faptul că ora la care a fost efectuată inspecția tehnică periodică este anterioară celei când a fost întocmit actul de contravenție – dovadă pe care recurentul-petent nu a adus-o -, este plauzibil a se considera că respectiva inspecție a fost efectuată după momentul încheierii procesului-verbal, tocmai în încercarea de ase evita angajarea răspunderii contravenționale.

În ceea ce privește solicitarea de a fi înlocuită sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, nici aceasta nu poate fi primită.

Instanța de control apreciază - la fel ca Judecătoria C______ -, că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale atunci când a considerat că pericol social al contravențiilor reglementate de art. art. 100 alin. 3 lit. b și art. 102 alin. 1 pct. 2 din OUG 195/2002 justifică aplicarea unei amenzi contravenționale.

Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".

Ținând seama de gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite – neacordarea priorității de trecere pietonilor putând conduce la producerea de accidente rutiere, cu consecința vătămării integrității corporale a persoanelor sau chiar a punerii în pericol a vieții acestora, iar conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat punând în pericol siguranța rutieră - și luând în considerare că au fost aplicate sancțiunile minime pentru contravențiile comise – 4 puncte amendă, respectiv 9 puncte amendă -, Tribunalul apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei – acela de a-l determina pe recurentul-petent să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul formulat de recurentul N___ O_____ M_____ împotriva sentinței civile nr. 3013/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D___.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18.10.2013.

Președinte, C_______ M_____ G_______	Judecător, G_______ P____	Judecător, M_____ D______ I_____
	Grefier, M____ M____-S_____

Red. C.G./14.11.2013/Jud. fond L.D. B_______

Tehnored. M.M./2 ex/