Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:062.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- apel contencios –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL O__

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 74/2016

Ședința publică din data de 11 Februarie 2016

Completul constituit din:

Președinte: S______ V_____

Judecător: M_______ G________

Grefier: A___ F______ T_____

Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, _____________________, sector 5, împotriva sentinței nr. 701 din 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria B___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata petentă S.C. XU S____ C_______ SRL, cu sediul în B___, ____________________. 76, parter, județul O__, cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de avocat L________ D________, în B___, ____________________. 5 bis, județul O__, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat L________ D________ pentru intimata petentă S.C. XU S____ C_______ SRL, lipsind apelanta intimată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Avocat L________ D________ pentru intimata petentă S.C. XU S____ C_______ SRL depune la dosar împuternicirea avocațială, originalul situației de plăți către bugetul de stat și înscrisuri cu privire la activitatea societății.

La interpelarea instanței, apărătorul intimatei petente învederează că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatei petente pentru a pune concluzii față de apelul declarat de apelanta intimată..

Avocat L________ D________ pentru intimata petentă S.C. XU S____ C_______ SRL solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că prin proba testimonială și înscrisurile depuse la dosar a reușit să facă dovada netemeiniciei faptei contravenționale reținută în sarcina sa, suma de bani găsită de organele de control provenind din vânzările din ziua anterioară, fiind depozitată într-un sertar care nu făcea parte din casa de marcat.

Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

TRIBUNALUL

Prin sentința nr. 701 din 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria B___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta S. C. „XU S____ C_______" S. R. L., n contradictoriu cu intimata A. N. A. F. DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 4 TG. J__, împotriva procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/ 04. 10. 2014 și s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/ 04. 10. 2014, încheiat de către intimată, anulează amenda de 8.000 lei, aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/ 04. 10. 2014, încheiat de către intimată și exonerează petenta de plata amenzii de 8.000 lei.

A fost anulată măsura suspendării activității dispusă pentru o perioadă de trei luni pi s-a dispus restituirea către petentă a sumei de 4.078,70 lei.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, în ceea ce privește forma sa.

Analizând temeinicia celor cuprinse în procesul verbal, instanța a constatat că starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității.

Sub aspectul temeiniciei, în ce privește contravenția, instanta a retinut ca desi OG 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul verbal contraventional face dovada deplina a situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.

În aceste conditii, instanta a constatat drept intemeiate sustinerile petentei cu privire la contestarea realitatii imprejurarilor retinute de agentul constatator.

Astfel, potrivit art. 1 din OG 2 /2001 „constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti”.

Din cele prevazute in textul citat rezulta faptul ca raspunderea contraventionala este o raspundere personala, astfel încât pentru a fi constatata contraventia si aplicata sanctiunea, respectiva persoana trebuie sa fie vinovata, deci responsabila de savarsirea faptei.

Or, in cauza dedusa judecatii, instanța constată că petenta a făcut dovada cu depozițiile martorilor B______ A____-N_______ și N__ V_______ N_______, precum și cu actele depuse la dosarul cauzei, că nu a săvârșit contravenția de a nu emite bonuri fiscale pentru toate produsele livrate direct către populație.

Din depoziția martorei B______ A____-N_______, a rezultat că suma de bani găsită de organele de control provenea din vânzările din ziua anterioară și, în mod eronat, organul de control, găsind banii într-un sertar care nu face parte din casa de marcat, a considerat că sunt bani rezultați din încasările din ziua controlului.

Deși intimata s-a opus audierii acestei martore, motivând că este angajata petentei și a dat notă explicativă, instanța a considerat necesară audierea acestei martore, având în vedere că întrebările intimatei ca de altfel și răspunsurile acesteia nu sunt condcludente pentru stabilirea corectă a situației de fapt. Deși, în nota explicativă B______ A____-N_______ a menționat că bani provin din vânzarea mărfurilor, nu a precizat data, iar în fața instanței a precizat exact „suma de bani găsită de organele de control provenea din vânzările din ziua anterioară”.

Depoziția martorei B______ A____-N_______ se coroborează cu declarația martorei N__ V_______ N_______, care a declarat că a fost solicitată de către petentă să o reprezinte la controlul efectuat de către intimată și a explicat organelor de control că în ziua precedentă administratorul firmei a depus suma de 11.300 lei, sumă rezultată din vânzările anterioare, din care a fost cheltuită pentru aprovizionarea de mărfuri suma de 7.200 lei, iar restul au fost aduși seara și depuși în sertarul în care au fost găsiți de către organele de control a doua zi.

Martora a menționat că banii au fost depuși de către administratorul firmei cu dispoziție de încasare înregistrată în contabilitate, în ziua de 03.10.2014, deci anterior datei controlului. Deși organele de control au considerat că suma provine din vânzările din ziua controlului, respectiv 04.10.2014, fizic era imposibil pentru că magazinul se deschide la ora 08,30, iar controlul a început la ora 09,30, interval în care s-au făcut vânzări de circa 100 lei, bani care au fost identificați de către organele de control în sertarul casei de marcat.

De asemenea, martora a menționat că petenta nu are seif pentru păstrare sumelor de bani.

Având în vedere că nu există motive pentru a înlătura proba cu înscrisuri și proba testimonială, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de contravenție sub aspectul contravenției de a nu emite bonuri fiscale pentru toate produsele livrate direct către populație a fost răsturnată.

Nu se poate reține în sarcina petentei faptul că nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele livrate direct către populație, deoarece, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, suma de 4.078,70 lei nu a fost găsită în sertarul casei de marcat ci într-un sertar de sub casa de marcat, suma a fost evidențiată în contabilitate cu dispoziție de încasare înregistrată în contabilitate, în ziua de 03.10.2014, deci anterior datei controlului, iar în ziua de 04.10.2014, data controlului, în intervalul de la ora 08,30 la ora 09,30 s-au făcut vânzări de circa 100 lei, bani care au fost identificați de către organele de control în sertarul casei de marcat.

Situația de fapt reținută de către instanță este confirmată cu registrul de casă din care rezultă succesiunea operațiunilor respectiv depunerea sumei de 11.300 la data de 03.10.2014 și evidențierea soldului de 4.092,00 lei la aceeași dată, precum și cu dispozițiile de încasare.

Monetarul la care face referire intimata nu are relevanță deoarece este întocmit în timpul controlului, ora 11,56, deci după intervalul de la ora 08,30 la ora 09,30 când s-au făcut vânzări de circa 100 lei, bani care au fost identificați de către organele de control în sertarul casei de marcat și acest monetar privește evidențierea sumei de 4.078,70 lei și nicidecum o dovadă a faptului că s-au vândut mărfuri de această valoare fără a se emite bonuri.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale, ca neîntemeiate.

Se arată că, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/04.10,2014, intimata-petentă a fost sancționată cu amenda contravenționala in suma de 8.000 lei, cu sancțiunea complementara a confiscării sumei de 4.078,70 lei, precum si suspendarea activității pe o perioada de 3 luni, întrucât in urma controlului inopinat, inspectorii antifraudă au descoperit nereguli in ce privește modul de eliberare a bonului fiscal.

Se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală prin prisma faptului că nu au fost apreciate corect normele legale aplicabile în cauză, atunci când instanța a considerat că sumele de bani descoperite de organele de control erau justificate în sensul că se aflau într-un sertar alăturat casei de marcat și nu în casa de marcat.

Așa cum s-a reținut prin procesul verbal , în urma controlului inopinat la punctul de lucru al societății din B___, s-a constatat că societatea nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele livrate direct către populație. Acest fapt rezultă ca urmare a comparării raportului intermediar X emis de aparatul de marcat electronic fiscal instalat la punctul de lucru, la data și ora controlului, cu sumele de bani existente faptic conform monetarului întocmit la data și ora controlului.

Din interpretarea dispozițiilor legale rezulta ca agenții economici sunt obligați sa emită bon fiscal pentru fiecare operațiune, neemiterea bonului fiscal fiind o excepție reglementata ca atare de lege. Agenții economici nu emit bon fiscal pana la punerea in funcțiune a casei de marcat sau in cazul defecțiunii acesteia, insa sunt obligați sa evidențieze fiecare operațiune in registrul special al casei de marcat.

In speța insa intimata-petentă nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele vândute, iar in incinta punctului de lucru organele de control au descoperit suma de 4.078,70 lei, suma rezultata in urma desfășurării activității.

Nu se poate reține susținerea petentei cu privire la faptul că banii aparțineau asociaților societății, pentru care se emisese dispoziție de încasare, deoarece în documentele justificative nu s-a regăsit dispoziția de încasare, aceasta nefiind in realitate întocmită la momentul controlului. Potrivit normelor legale toate documentele financiar-contabile trebuie să se afle la sediul societății pentru a putea fi prezentate la un eventual control si nu la contabilul societății asa cum se arată în plângerea contravențională, astfel că intimata-petentă nu poate invoca in apărare propria culpă.

Mai mult această motivație a fost însușită de instanță ,din depoziția celor doi martori, ambii fiind angajați ai intimatei și aflați in legături de interese, situație in care potrivit art 315 c.p.c. nu puteau fi ascultate ca martori.

Se mai arată că în mod eronat instanța de fond a reținut că suma nu ar proveni din vânzările din data controlului ,întrucât controlul a început la 9:30 în condițiile în care din cuprinsul procesului verbal,controlul s-a desfășurat în intervalul orar 12-16.00.

Este evident că probarea ulterioară a operațiunilor este făcută pro cauza, având în vedere că aceste documente nu au fost prezentate in timpul controlului.

Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/04.10,2014, intimata petentă a fost sancționată cu amenda contravenționala in suma de 8.000 lei, cu sancțiunea complementara a confiscării sumei de 4.078,70 lei, precum si suspendarea activității pe o perioada de 3 luni, reținându-se în sarcina sa faptul că în urma controlului inopinat, inspectorii antifrauda au descoperit nereguli in ce privește modul de eliberare a bonului fiscal.

Astfel, s-a constatat că societatea nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele livrate direct către populație. Acest fapt rezultă ca urmare a comparării raportului intermediar X emis de aparatul de marcat electronic fiscal instalat la punctul de lucru, la data și ora controlului, cu sumele de bani existente faptic conform monetarului întocmit la data și ora controlului.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal tribunalul reține că, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Deci ,în ceea ce privește temeinicia, Tribunalul reține că, deși procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de veridicitate și legalitate, relativitatea acesteia permite răsturnarea sa prin administrarea unor probe concludente .

În speța de față,Tribunalul apreciază că din dovezile administrate la solicitarea petentei în argumentarea temeiniciei plângerii au relevat o situație de fapt contrară cele reținute prin procesul verbal, depoziția martorilor B______ A____ N_______ și N__ V_______ N_______, audiate în cauză, fiind în concordanță cu susținerile intimatei petente din considerentele de fapt ale plângerii, acesta confirmând faptul administratorul societății a depus suma de 11.300 lei, sumă rezultată din vânzările anterioare, din care a fost cheltuită pentru aprovizionare suma de 7200 lei, iar diferența a fost depusă într-un sertar de sub casa de marcat iar nu în sertarul casei de marcat, în care a fost găsită de către organele de control a doua zi.

Aceste depoziții se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv dispoziția de încasare înregistrată în contabilitate în ziua de 3.l0.2014, anterior datei efectuării controlului.

În mod corect instanța de fond a constatat că nu se poate reține în sarcina intimatei-petente faptul că nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele livrate direct către populație, deoarece, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, suma de 4.078,70 lei nu a fost găsită în sertarul casei de marcat ci într-un sertar de sub casa de marcat, suma a fost evidențiată în contabilitate cu dispoziție de încasare înregistrată în contabilitate, în ziua de 03.10.2014, deci anterior datei controlului, iar în ziua de 04.10.2014, data controlului, în intervalul de la ora 08,30 la ora 12.00,dată la care a început efectuarea controlului, s-au făcut vânzări de circa 100 lei, bani care au fost identificați de către organele de control în sertarul casei de marcat.

Situația de fapt reținută de către instanță este confirmată cu registrul de casă din care rezultă succesiunea operațiunilor respectiv depunerea sumei de 11.300 la data de 03.10.2014 și evidențierea soldului de 4.092,00 lei la aceeași dată, precum și cu dispozițiile de încasare.

Nu pot fi reținute nici criticile apelantei cu privire la încălcarea dispoz.art 315 pct. 3 c.p.c. ,referitoare la persoanele care nu pot fi ascultate ca martori, în condițiile în care persoana audiată ca martor B_____ A____ N_______ a fost de față la data efectuării controlului și a dat o notă explicativă inspectorilor antifraudă .

Mai mult, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 este suficient de clar în sensul că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.

Astfel, judecătorul învestit cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să manifeste un rol activ deosebit, pentru că cel care a formulat plângerea, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului, în condițiile în care potrivit jurisprudenței CEDO, s-a stabilit caracterul de acuzație în materie penală a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Asimilarea procedurii contravenționale unei proceduri penale evidențiază neconformitatea limitării probațiunii.

În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, _____________________, sector 5, împotriva sentinței nr. 701 din 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria B___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata petentă S.C. XU S____ C_______ SRL, cu sediul în B___, ____________________. 76, parter, județul O__ și sediul procesual ales la Cabinet Individual de avocat L________ D________ din B___, ____________________. 5 bis, județul O__, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2016.

Președinte, S______ V_____		Judecător, M_______ G________
	Grefier, A___ F______ T_____

Red VS

Tehnored MS

4ex./23.02.2016