Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 339/2014
Ședința publică de la 06 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T______ M____
Judecător A_____ V_____ S______
Judecător M____ O____
Grefier M____ M________
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei C_________ administrativ și fiscal privind recursul formulat de recurentul petent V_______ V_____ în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L_____ MEDIAȘ, împotriva sentinței civile nr. 682/2013 a Judecătoriei Mediaș, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei,după care ;
Cauza a fost dezbătută în ședința publică din data de 23.05.2014 , când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi , încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele:
I Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii.
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 28 ianuarie 2013, petentul V_______ V_____ a solicitat în contradictoriu cu intimatul Poliția L_____ Mediaș ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună în principal anularea procesului verbal de constatare și sancționare ________ nr.xxxxx din 25.01.2013, prin care a fost sancționat cu suma de 300 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.5 alin.(5) din H.C.L. nr.166/2009.
2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării plângerii contravenționale.
În motivarea plângerii contravenționale petentul a arătat în esență că, nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, întrucât perioada de timp de la momentul parcării și până la momentul constatări faptei a fost cea necesară pentru achiziționarea unor monede pentru eliberarea tichetului de parcare.
În drept s-au invocat prevederile O.G. nr.2/2001.
3. Apărările intimatei.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea procesului verbal încheiat, arătând că starea de fapt a fost corect reținută prin procesul verbal, contravenientul fiind corect sancționat cu suma de 300 lei, pentru săvârșirea faptei, prevăzute de art.5 alin.(1) pct.5 din HCL nr.166/2009, constând în staționarea autoturismului marca L____ cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, în parcarea administrată de Municipiul Mediaș, fără a deține tichet de parcare corespunzător și fără a asigura afișarea acestuia pe bordul mașinii.
În ceea ce privește argumentul petentului cu privire faptul că a fost nevoit să îți achiziționeze fise pentru eliberarea tichetului de parcare, intimata a arătat că petentul nu a intenționat să procure acest tichet, în condițiile în care în incinta parcării era amplasat aparatul de eliberare tichete.
4. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr.682 din 22.03.2013 a Judecătoriei Mediaș, s-a dispus respingerea plângerii contravenționale în sensul menținerii procesului verbal de constatare și sancționare ________ nr.xxxxx din 25.01.2013.
5. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, sub aspectul legalității procesului verbal raportat la sancțiunea contravențională principală acesta întrunește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.17 și art.16 alin.(7) din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a apreciat că starea de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal încheiat necontestată de petent a fost dovedită prin planșa fotografică, petentul fiind vinovat de săvârșirea faptei constând în staționarea autovehiculului în parcarea amplasată pe ____________________________ Primăria Municipiului Mediaș, fără a deține tichet de parcare.
În ceea ce privește argumentul petentului cu privire la demersul de achiziționare a fiselor necesare pentru aparatul de eliberare a tichetelor de parcare, instanța de fond a apreciat că nu există probe directe în sensul diligenței manifestate iar afirmația petentului nu se poate corobora indirect cu nici o altă probă.
Instanța de fond a apreciat corecta individualizare a sancțiunii aplicate petentului de către organul de control, împrejurare care nu justifică reindividualizarea sancțiunii aplicate.
6. Recursul formulat de petent.
Recurentul critică, pentru motivul prevăzut la art.304 ind.1 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond arătând că, instanța nu a avut în vedere faptul că a staționat într-o zonă destinată circulației (în apropierea unui rond amenajat cu spațiu verde și plantat cu arbori), pentru faptul că parcarea era ocupată, iar perioada de staționare a fost scurtă până la momentul rezolvării unei probleme la farmacie.
Recurentul a arătat că în aceste condiții nu avea obligația de a achiziționa tichet de parcare astfel că sancțiunea este nelegală.
7. Apărările intimatei.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, reiterând în acest sens argumentele expuse în întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual.
II. Considerentele instanței de recurs.
Criticile formulate de recurentul petent nu sunt fondate, recurentul invocând prin recursul declarat, motive care nu au fost supuse dezbaterii în fața instanței de fond.
Fiind în domeniul unei contravenții speciale, constatarea stării de fapt s-a efectuat de organul constatator la data de 25.01.2013, ora 16 (fila 4 dosar fond).
Prin urmare, starea de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal a fost dovedită ca fiind săvârșită de recurentul petent, potrivit probelor administrate de instanța de fond, care în mod corect a apreciat probatoriul administrat în cauză.
Din punct de vedere contravențional probele au o valoare diferită, în funcție de adevărul prezumat.
Planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, efectuate de organul constatator la momentul constatării faptei, pot fi considerate probe directe a faptului principal, întrucât din examinarea acesteia se poate constata săvârșirea contravenției reglementate de art. art.5 alin.(1) pct.5 din HCL nr.166/2009.
În raport de dispozițiile legale mai sus invocate, Tribunalul constată că, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt astfel că, în lipsa altor dovezi în sprijinul răsturnării prezumției de temeinicie a procesului prin care să se facă dovada unei alte stări de fapt sau cel puțin a unui dubiu cu privire la contravenția reținut în sarcina recurentului, în mod judicios s-a apreciat că răspunderea nu poate fi înlăturată.
Argumentele recurentului petent cu privire la existența unei alte stări de fapt decât cea expusă în fața instanței de fond, nu pot face obiectul analizei în recurs.
În consecință, pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul urmează ca, în temeiul art.312 alin.(1) teza II Cod procedură civilă, a respinge recursul și a menține sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul V_______ V_____ împotriva sentinței civile nr. 682 din 22 martie 2013 a Judecătoriei Mediaș, pe care o menține .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 06.06.2014.
Președinte , Judecător, Judecător,
O____ M____ S______ A_____ V_____ M____ T______
Grefier,
M____ M________
Red.MO/19.08.2014
List. M.M. 4.09.2014
Ex.2 J Fond C.Madarași