Dosar nr. unic : XXXXXXXXXXXXX

R O M A N I A

TRIBUNALUL I_______

DECIZIA CIVILĂ NR. 70 / R

Ședința publică din data de 20.01.2014

Tribunalul compus din :

PREȘEDINTE : G______ C_____

JUDECĂTOR : T____ O______

JUDECĂTOR : I_____ G____ Z_____

GREFIER : C_________-A_____ I_____

Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Româna SA – CESTRIN, împotriva sentinței civile nr. 3718 din data de 26 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fetești.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la acest termen de judecată este îndeplinită procedura de citare cu părțile și că recursul este motivat.

Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, urmează a rămâne în pronunțare.

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de față, reține următoarele :

Prin sentința civilă nr. 3718 din data de 26 septembrie 2013, Judecătoria Fetești a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul O____ S____ L____ domiciliat în localitatea C________, _________________________. 22 B, județul C________, cu domiciliu procesual ales la Cabinet Avocat E____ V___ cu sediul în localitatea C________, ______________________. 20, _______________________ în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA cu sediul în Municipiul București, _____________________. 401 A, sector 6.

A înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.06.2012 cu sancțiunea „avertisment”.

A anulat în parte procesul verbal de constatare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.06.2012 în ceea ce privește tariful de despăgubire.

A exonerat petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.06.2012.

A reținut că, prin procesul-verbal _______ 12 nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.06.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro, reținându-se în sarcina sa că, la data de 02.04.2012, vehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe A2 km 114+100 m, Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.

În drept, în urma verificării potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că plângerea dedusă judecății a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției.

Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește sancțiunea amenzii.

Sub acest aspect instanța de fond a reținut ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora procesului - verbal contestat nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la semnătura electronică pentru că acesta i-a fost comunicat pe un suport de hârtie.

Astfel, potrivit art. 7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța de fond a constatat că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, un înscris generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței sale – cum este cazul procesului verbal contestat -, îmbracă forma electronică dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Instanța de fond a reținut de asemenea că, prin dispozițiile art. 25 din OG nr. 2/2001, care completează dispozițiile OG 15/2002, legiuitorul a instituit necesitatea comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției în formă scrisă, prevăzând că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului.

Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că procesul verbal contestat a fost comunicat petentului în formă scrisă - în copie, pe suport de hârtie, formă care este impusă de dispozițiile art. 25 din OG nr. 2/2001, tocmai pentru validitatea operațiunii de comunicare a procesului verbal în discuție, și implicit pentru dovedirea existenței acestui act, și că acesta poartă semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazata pe certificatul calificat, aceasta fiind generată de altfel prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Pe cale de consecință, în raport de toate aceste elemente, instanța de fond a reținut că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică.

Pentru aceleași considerente instanța de fond a apreciat nefondate susținerile petentului potrivit cărora procesul - verbal contestat nu este semnat de agentul constatator.

În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională și a anulat în parte procesul verbal de constatare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.06.2012, și a exonerat petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.

Cu privire la temeinicia procesului - verbal contestat, instanța de fond a constatat că acesta este temeinic întocmit pentru următoarele considerente :

În drept, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

Potrivit art. 1 alin. 1¹ din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:

- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.

- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.

Instanța de fond a reținut că fapta contravențională imputată petentului prin procesul verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, fiind reținută în sarcina acesteia ca urmare a procesării automate a unor probe foto de camera foto amplasată pe A2 km 114+100 m, Fetești, Județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.

Coroborând proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR depusă de intimată în susținerea procesului verbal contestat – fila 23 cu faptul că petentul nu a depus nicio dovada a achitării rovinietei, instanța de fond a constatat că autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a circulat la data de 02.04.2012, pe A2 km 114+100 m, Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.

Față de împrejurarea că procesul verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravenției reținute în sarcina sa - instanța de fond a reținut că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit.

Susținerile petentului privitoare la împrejurarea că faptele contravenționale reținute în sarcina sa prin procesele verbale arătate îmbracă forma unei contravenții continue, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanța de fond.

Astfel, potrivit art. 13 din OG nr. 2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.

Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că elementul material al contravenției reglementate de art. 8 din OG nr. 15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientei.

Prin urmare, la data când petentul, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acesteia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel a și fost sancționată prin procesele verbale contestate.

Instanța de fond nu poate avea în vedere susținerile petentului potrivit cărora faptele reținute în sarcina sa privesc toată perioada în care a utilizat drumurile publice, astfel că înregistrarea ulterioară a autovehiculului fără rovinietă, la scurte intervale de timp, reprezintă o prelungire în timp a faptei unice având în vedere că prima fapta contravențională în discuție s-a epuizat la data când petentul a încetat activitatea de conducere ca rezultat al manifestării sale de voință, fiind urmată de săvârșirea altei contravenții cu conținut constitutiv identic, săvârșită la intervale de timp diferite.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.

Instanța de fond a reținut că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, conform Anexei 2 respectiv, Anexei 4 din OG nr. 15/2002.

Instanța de fond a avut în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

De asemenea, instanța de fond a ținut cont la individualizarea sancțiunii de faptul că petentul fost sancționat cu foarte puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.

În conformitate cu art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat la limită, procesele contestate fiind emise la data de 12.06.2012, raportat la data săvârșirii faptei, 02.04.2012. Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.

Reamintește instanța fondului faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Totodată, s-a avut în vedere de instanța de fond faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.

Nu în ultimul rând instanța constată că petentul a achiziționat rovinietă la data de 08.04.2012 deci anterior emiterii procesului verbal contestat, 12.06.2012.

Pentru cele expuse mai sus, s-a apreciat că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.

În acest sens, instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru ca petentul să înțeleagă să se conformeze prevederilor legale astfel încât aceasta să nu mai săvârșească asemenea fapte pe viitor și să circule pe drumurile naționale cu rovinietă valabil achiziționată, având în vedere gradul de pericol social al contravenției săvârșite.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Româna SA – CESTRIN, criticând-o pentru următoarele :

Instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă, având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite și a transformat amenda contravențională în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul verbal _______ 12 nr. xxxxxxx, cu sancțiunea avertismentului și să se ia în considerare faptul că, în prezenta speță, cuantumul amenzii contravenționale pentru categoria respectivă este minim 250 lei și maxim 500 lei, iar contravenientului i s-a aplicat minimul amenzii contravenționale de 250 lei, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, având în vedere că fapta săvârșită este de natură a aduce prejudicii atât patrimoniale, față de intimată, cât și materiale, asupra structurii drumurilor.

Tribunalul analizând sentința recurată, actele dosarului, criticile formulate cum și din oficiu conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, reține următoarele:

Prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, a analizat probele de vinovăție produse de organul constatator, dar și actele depuse de petent în circumstanțiere, în mod corect prima instanță a aplicat legea contravențională mai favorabilă – Legea nr. 144/2012 sub aspectul tarifului de despăgubire, și în mod corect a reindividualizat sancțiunea amenzii contravenționale înlocuind-o cu avertisment, tribunalul însușindu-și motivarea fondului.

Vom mai adăuga și faptul că fapta s-a săvârșit la 02.04.2012, procesul verbal a fost încheiat la 12.06.2013 iar pentru mașina în cauză s-a cumpărat rovinietă pe 1 an de zile de la 08.04.2012 la 07.04.2013 când încă petentul nu știa că a fost amendat contravențional, ceea ce denotă că petentul circula de obicei pe drumurile naționale din România în condiții de legalitate și că a fost doar un caz izolat faptul că în data de 02.04.2012 a circulat fără rovinietă valabilă.

În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Româna SA – CESTRIN, împotriva sentinței civile nr. 3718 din data de 26 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fetești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Româna SA – CESTRIN (cu sediul în Municipiul București, _____________________. 401 A, sector 6), împotriva sentinței civile nr. 3718 din data de 26 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fetești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 20 ianuarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. : I.G. Z_____ / Tehnored. : I.C.A. / 2 ex. / 27.01.2014

Judec. fond. : B___ I____ L________ / Judecătoria Fetești, județul Ialomița