ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1297/A/2015 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 28 septembrie 2015

PREȘEDINTE:A_____ L_______ M_______-judecător

N_____ D_____ G_______ D_____-judecător

B___ A______ E____-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul P______ I___ împotriva sentinței civile nr. 679/06.03.2015 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzelor nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța consideră necesar lăsarea cauzei la a doua strigare în eventualitatea prezentării părților în instanță.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzelor nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională formulată pe rolul Judecătoriei D___ la data de 11.12.2014 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul P______ I___ a solicitat în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA anularea procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/01.12.2014 încheiat de intimată și exonerarea de la plata amenzii și a sancțiunilor complementare aplicate.

Prin sentința civilă nr. 679/2015 a Judecătoriei D___, s-a respins plângerea formulată de petentul P______ I___, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 01.12.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/01.12.2014 încheiat de intimată, petentul P______ I___ a fost amendat cu suma de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin.1 lit. i din HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, dar și pentru contravenția prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG nr, 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din același act normativ, dar și sancțiunea complementară constând în reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.

În fapt, s-a reținut în sarcina acestuia că la data de 01.12.2014, ora 07:57, în localitatea Cristur pe DJ 687, a condus auto marca Honda cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe direcția de mers Hunedoara-D___ și s-a angajat în efectuarea unei depășiri neregulamentare a autospecialei cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, peste marcajul longitudinal dublu continuu. Totodată, petentul nu purta centura de siguranță.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța a reținut că petentul a susținut că procesul verbal nu cuprinde mențiuni cu privire la data și locul în care a săvârșit contravenția, însă, din analiza acestuia reiese că aceste mențiuni contestate au fost individualizate, fiind menționată data de 01.12.2014, ora 07:58, pe DJ 687, localitatea Cristur.

De asemenea, petentul a invocat faptul că nu i-a fost prezentat un ordin de serviciu din care să reiasă că agentul constatator era în exercitarea serviciului pe respectivul sector de drum, însă instanța reține că nu există un temei legal pentru emiterea unui ordin de serviciu al agentului constatator în situația în care acesta își îndeplinește atribuțiile de serviciu în zona de competență a inspectoratului, respectiv pe întregul teritoriu al județului Hunedoara.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile sale invocate în plângere, nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația sa. Dimpotrivă, instanța a constatat că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost recunoscută indirect chiar de către petent, care a susținut că pentru a evita tamponarea cu autovehiculul aflat în fața sa, a virat la stânga pentru a-l depăși.

Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Instanța apreciază că din probele administrate, procesul-verbal întocmit are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp aceasta din urmă nu a prezentat o probă contrară.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile OUG 195/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestor contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să circule fără respectarea regulilor de conduită în traficul rutier și alți conducători auto care respectă regulile de circulație.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, precum și faptul că, prin plângerea formulată, petentul a urmărit în special exonerarea sa de la executarea sancțiunii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă determinată, împrejurare în care apreciază că pentru corectarea conduitei contravenientului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.

Pentru cele ce preced, instanța a apreciat că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat P______ I___, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii petentului-apelant prin care a solicitat în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/01.12.2014, exonerarea de la executarea sancțiunilor aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.

În apel se motivează că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/01.12.2014, apelantul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.120 al.1 lit. L din OUG.195/2002 și sancționat de art.36 al.1 din OUG.195/2002, reținându-se că în data de 01.12.2014 vehiculul marca Honda cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX a fost surprins, circulând în localitatea Cristur, ep DJ 687, fără a purta centura de siguranță și a efectuat manevra de depășire fără a respecta marcajul longitudinal dublu continuu.

Astfel, în data de 01.12.2014, s-a deplasat cu autoturismul personal marca Honda cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, venind dinspre Hunedoara spre localitatea Sântuhalm cu viteză regulamentară. În localitatea Cristur pe banda a doua de mers se afla un autoturism Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care se deplasa cu o viteză foarte mică și în același timp neregulamentar așa cum rezultă din prevederile art.42 din OUG.195/2002, care spune că atunci când circulația se desfășoară pe două sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de către conducătorii de vehicule în funcție de intensitatea traficului și viteza de deplasare , având obligația de să revină pe prima bandă ori de câte ori acest lucru este posibil, dacă aceasta nu este destinată vehiculelor lente sau transportului public de persoane, ori acest lucru era posibil întrucât pe șosea nu se aflau alte vehicule.

În drept invocă Codul de procedură civilă, OG.2/2001, OG.15/2002, OUG. 195/2002 și HG.1391/2006.

Prin întâmpinare, intimatul I____________ de Poliție al jud.Hunedoara ,a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, ca temeinică și legală.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Apelul este nefondat.

Tribunalul apreciază că prima instanță a reținut corect starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor petentului.

Astfel, analizând probatoriul cauzei, prim a instanță și-a format convingerea că petentul a comis faptele reținute în sarcina sa , prev-și ped.de art. 120 al.1 lit.”i” din HG.1391/2006 și sancționată de art.100 al.3 lit.”e” din OUG.195/2002 și cea prev.de art. 36 al.1 din OUG.195/2002 și sancționat de art. 99 al.2 din OUG.195/2002, dar și faptul că prin plângerea formulată petentul a urmărit în special exonerarea sa, de la executarea sancțiunii complementare prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă determinată, împrejurare în care instanța a precizat că, pentru corectarea conduitei contravenientului este necesară menținerea sancțiunii aplicate.

Din aceste considerente, potrivit disp.art.480 Cod procedură civilă , se va respinge ca nefondat apelul introdus de către P______ I___.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelantul petent P______ I___, împotriva sentinței civile nr. 679/2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 28 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A_____ L_______ MARIOARANEGREA D_____ G_______ D_____

GREFIER,

B___ A______ E____

Red.NDGD/dact.DL/4ex

05.11.2015( judec.fond A________ L_______ P_______)