Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL M________
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 627/2015
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A_____ C______
Judecător E______ T____
Grefier V________ B____
Pe rol judecarea apelului formulată de apelantul-petent C______ M_____ împotriva sentinței civile nr. 541/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M________, intimat-intervenient U____ D______ și intimat-terț asigurător ____________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C_______ D___ pentru apelantul-petent, conform împuternicirii avocațiale existentă la dosar și intervenientul U____ D______ personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat C_______ D___ pentru apelantul-petent, depune la dosar planșă foto și obiecțiuni la raportul de expertiză, susținând că expertul nu a prezentat concluzii cu privire urma de pe aripa dreapta spate care este continuă cu cea a bandoului portierei dreapta spate și care este cauza pentru care s-ar fi produs această urmă de asemenea mărime, respectiv dacă este provocată de un corp contondent sau un corp cum este cauciucul, așa cum a susținut în obiecțiunile formulate.A susținut apărătorul apelantului-petent că prin aceste obiecțiuni tinde să dovedească faptul că urmele de pe autoturismul petentului nu ar fi din impactul cu autoturismul intervenientului întrucât aceste urme nu corespund, ci dintr-un eveniment rutier anterior.
Intimat-intervenient U____ D______ a susținut că nu a fost convocat de expert cu scrisoare recomandată, a fost contactat telefon fiind prezent la efectuarea expertizei. Cu privire la expertiza efectuată în cauză a susținut că are de formulat obiecțiuni cu privire la faptul că expertul a susținut că fisurile de la bară ar proveni din alt accident, deși susține expertul că din impact a rezultat avarierea barei, respectiv sistemul de prindere ori acea spărtură la bară este chiar la sistemul de prindere.
Instanța în raport de obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, de obiectivele stabilite, văzând și obiectul cererii deduse judecății, respectiv plângere împotriva procesului verbal de contravenție pentru nerespectarea dispozițiilor 100 alin.3 pct.g din OUG nr.195/2002, apreciază neîntemeiate obiecțiunile formulate atât de apelantul-petent, prin apărător cât și de intimatul-intervenient, expertul răspunzând la obiectivele stabilite de instanță, motiv pentru care le va respinge.
Cu privire la aspectul neconvocării cu scrisoare recomandată a intimatului-intervenient la efectuarea expertizei și față de aspectul că acesta a fost anunțat telefonic de expert, fiind de altfel prezent la efectuarea expertizei, potrivit celor învederate de acesta, se apreciază că intimatului-intevenient nu i s-a adus nicio vătămare prin neconvocarea cu scrisoare recomandată, astfel încât va respinge critica formulată.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând dezbaterile încheiate a acordat cuvântul părților asupra apelului.
Avocat C_______ D___ pentru apelantul-petent a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
A susținut că, așa cum a arătat în plângerea formulată și motivele de apel, în cauză petentul a făcut dovada cu martorul audiat că nu se afla în zonă în data și la locul presupusului eveniment rutier.
Mai mult, după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, care apreciază că are lacune întrucât nu prezintă cu claritate faptul că între cele două autoturisme ar fi existat un impact, întrucât acestea prezintă urme de la accidente anterioare, induce un dubiu serios asupra existenței unui impact între autoturismul petentului și cel al intervenientului, apreciind astfel că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-intervenient U____ D______ a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 541/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petent.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, din probatoriul administrat în cauză că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor prev. de art. 100 alin. 1 pct. 10 și art. 100 alin.3 pct. g din O.U.G. nr.195/ 2002, republicată, prin aceea că la data de 14.06.2014, a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX, pe _______________________ Drobeta T____ S______ și datorită neatentei în conducere, a acroșat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, rezultând avarierea acestuia și de asemenea pentru nerespectarea obligației de a se prezenta la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat doar pagube materiale.
Instanța a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În acest sens, cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent, respectiv că agentul constatator a modificat data săvârșirii contravenție înscrisă în procesul verbal, trebuie precizat că nu poate fi primit.
Astfel, în procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 25.08.2014 de către intimată, data săvârșirii contravenției este cea de 14.06.2014 (fila 3), ce se poate distinge în mod clar, nefiind modificată. De altfel, nu poate fi asimilată o eventuală modificare a acesteia cu lipsa datei săvârșirii contravenției, întrucât aceasta din urmă presupune omisiunea menționării datei.
În ce privește omisiunea aducerii la cunoștință de către agentul constatator a faptelor pentru care a fost sancționat petentul, trebuie menționat că acest argument nu poate fi primit, întrucât în procesul verbal contestat apare mențiunea, la rubrica obiecțiuni, potrivit căreia petentul nu este de acord ca plata despăgubirilor să se facă în baza Legii nr. 136/1995 (fila 3), acesta semnând procesul verbal fără alte obiecțiuni. Mai mult, chiar prin plângerea formulată (fila 2), petentul a menționat faptele pentru care a fost sancționat, împrejurare din care rezultă că acesta a avut cunoștință de temeiurile sancționării sale prin procesul verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Așa fiind, instanța a reținut că faptele pentru care s-a întocmit procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 25.08.2014, rezultă din coroborarea declarației intervenientului U____ D______ cu cele ce rezultă din raportul agentului constatator încheiat la data 08.10.2014 (fila 42).
Astfel, din declarațiile intervenientului ( fila 74, fila 43), rezultă că în data de 14.06.2014 i-a fost lovit autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, ce se afla parcat în fața blocului B5, scara 2, ________________________ din T____ S______, de către autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, al cărei conducător auto a părăsit locul accidentului. În urma acestui incident, a rezultat avarierea autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, acesta din urmă având bara din spate spartă (fila 43, fila 74).
Din raportul agentului constatator (fila 42) coroborat cu cele ce rezultă din declarația din data de 25.08.2014 a petentului (fila 44), rezultă că autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost condus numai de către petent începând cu anul 2013, iar la data de 25.08.2014, prezenta avarii, constând în bară protecție dreapta față spartă, portiera din dreapta zgâriată, bară protecție spate zgâriată, petentul neputând să prezinte o autorizație de reparație.
Susținerile petentului potrivit cărora acesta nu s-ar fi aflat, la data producerii accidentului în municipiul Drobeta T____ S______, ci se afla în localitatea Popești Leordeni, nu pot fi primite întrucât acestea nu rezultă din probele administrate în cauză.
Astfel, din înscrisurile constând în bonurile fiscale depuse la dosar (filele 8-10), nu rezultă persoana care a achiziționat acele produse chiar dacă emană de la societăți comerciale din municipiul București, iar datele înscrise pe acestea sunt anterioare datei de 14.06.2014, respectiv 04.06.2014 (fila 9), ori 12.06.2014 (fila 8).
Declarația martorei M______ G_______, potrivit căreia petentul s-ar fi aflat în perioada 06.06.2014 – 21.06.2014, în localitatea Popești Leordeni nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Din declarația petentului (fila 81), rezultă că acesta ar fi plecat în data de 08.06.2014 în localitatea menționată pentru a ajuta la renovarea locuinței fiului său, iar nu în data de 06.06.2014, după cum a menționat martora. De asemenea, în declarația martorei există neconcordanțe, aceasta menționând că s-a deplasat împreună cu petentul pentru a zugrăvi o cameră din apartamentul situat în Popești Leordeni, în care locuiau la acea dată fiica sa și fiul petentului, iar ulterior a precizat că în data de 08.06.2014 s-a întors în T____ S______, iar petentul a rămas pentru a-i supraveghea pe cei care zugrăveau apartamentul.
În acest context, mai trebuie menționat că petentul, în declarația din data de 25.08.2014, nu a făcut nici un fel de mențiune cu privire la faptul că ar fi fost, în data de 14.06.2014, în localitatea Popești Leordeni, acesta arătând doar că nu își amintește să fi produs vreun accident de circulație în data de 14.06.2014 (fila 44).
De asemenea, la rubrica obiecțiuni din procesul verbal contestat petentul a menționat doar că nu este de acord ca plata despăgubirilor să se facă în baza Legii nr. 136/1995 (fila 3), fără să fie menționat, după cum a susținut prin plângere (fila 2), că nu ar fi comis nici o faptă. Or, dacă petentul s-ar fi aflat timp de două săptămâni într-o altă localitate, acest lucru ar fi trebuit să îi fie cunoscut încă de la momentul întocmirii procesului verbal contestat, la data de 25.08.2014.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna probatoriul strâns împotriva sa.
În acest sens, instanța a reținut că cele consemnate în procesul verbal de contravenție nu au fost infirmate prin celelalte probe administrate în fața instanței, respectiv prin proba testimonială cerută de către petent și proba cu înscrisuri.
Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța a reținut că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională a motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că sancțiunile aplicate pentru faptele săvârșite sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
O eventuală înlocuirea cu avertismentul a sancțiunilor aplicate petentului ar fi insuficientă pentru atingerea scopului preventiv al aplicării sancțiunilor contravenționale, numai cele dispuse prin procesul verbal de contravenție fiind apte de a asigura pe viitor respectarea dispozițiilor legale de către petent. De asemenea, este de reținut că petentului i-a fost aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.
Pe cale de consecință, față de situația de fapt și de drept expusă, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, considerente pentru care a respins plângerea formulată .
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul C______ M_____ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelantul-petent a susținut că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei, în sensul că nu a luat în considerare și nu a ținut cont de probele administrate, mai mult chiar nu a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate auto în vederea clarificării în concret a situației de fapt.
De asemenea, apelantul-petent a solicitat ca instanța de control să dispună efectuarea unei expertize tehnice specialitatea auto, expertul urmând să stabilească dacă cele două autoturisme au fost implicate într-un eveniment rutier prin lovire sau acroșare.
Pentru considerentele expuse a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și rejudecarea cauzei pentru administrarea de noi probe, respectiv expertiză tehnică de specialitate auto .
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466-482 Cod de procedură civilă ,
A anexat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M________, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică .
A susținut intimatul că, la data de 14.06.2014, apelantul petent a condus autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________ datorită neatenției în conducere a acroșat autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX care se afla staționat , rezultând avarierea acestora și, de asemenea, nu s-a prezentat în termenul legal de 24 h la sediul poliției pentru a anunța accidentul rutier , motiv pentru care a fost sancționat contravențional în temeiul art. 100 alin 1 pct. 10 li art. 100 alin 3 lit. g din OUG nr.195/2002 și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Consideră intimatul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală întrucât, din analiza procesului verbal contestat a rezultat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001 și nu sunt motive de anulare a acestuia, iar în ceea ce privește temeinicia, prin probele administrate în cauză apelantul petent nu a răsturnat situația de fapt reținută prin procesul verbal.
Referitor la proba cu expertiză tehnică solicitată de apelant, a susținut că potrivit art. 254 Cod de procedură civilă acesta este decăzut din dreptul de a solicita această probă , având în vedere că la instanța de fond nu a solicitat administrarea acesteia, unde a încercat, de altfel, doar să dovedească că la data producerii accidentului nu a fost în localitate și în consecință nu a condus autoturismul implicat în accident , ceea ce dovedește atitudinea sa nesinceră.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 471 alin 5 Cod de procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 Cod de procedură civilă.
Apelantul petent a formulat în cauză răspuns la întâmpinare prin care a susținut, referitor la mențiunile intimatului din întâmpinare cu privire la faptul că, potrivit art. 254 Cod de procedură civilă ar fi decăzut din dreptul a solicita proba cu expertiză, întrucât nu a solicitat la instanța de fond, că această susținere este neîntemeiată , deoarece prin proba solicitată dorește să se afle adevărul .
Mai mult, încă din data la care a fost chemat la poliție a solicitat agentului constatator să realizeze fotografii ale autoturismului implicat în presupusul eveniment rutier , însă acesta s-a limitat a descrie în mod sumar ce urme sunt prezentate pe autoturismul condus, urme care la o atentă analiză dovedesc faptul că nu puteau fi produse în accidentul descris în procesul verbal.
A mai susținut apelantul petent că nu a fost implicat în nici un eveniment rutier și nu avea nici un motiv să părăsească locul accidentului, iar în afară de susținerile proprietarului autoturismului avariat la dosar nu mai există alte probe care să ateste implicarea sa în accident.
De asemenea, organele de poliție nu au luat nicio declarație vreunui martor care să susțină că autoturismul său a circulat în ziua respectivă în zona accidentului , fapta descrisă în procesul verbal nefiind susținută de probe .
Mai mult, agentul constatator nu a efectuat o constatare proprie în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, nu s-au efectuat măsurători , iar în declarația dată în fața agentului constatator a menționat că autoturismul prezintă „ bară față dreapta spart” și „ bară protecție spate zgâriată, însă în realitate pe această bară de protecție se pot vedea două urme de câte 2 cm prin care vopseaua s-a decolorat , această bară neprezentând urme de lovituri .
Intervenientul U____ D______ și terțul asigurător ____________________ nu au depus la dosar întâmpinări.
În ședința publică din 23 iunie 2015, instanța a încuviințat pentru apelantul-petent proba cu expertiză tehnică specialitatea auto, fiind numit expert F______ C_________ pentru a efectua raportul de expertiză, iar pentru intervenientul U____ D______ proba cu martorul A______ V______.
În cauză a fost audiată martora A______ V______, declarația acesteia fiind anexată la dosar, iar la termenul din 29.09.2015, la dosar s-a depus raportul de expertiză întocmit în cauză de expert F______ C_________, împotriva căruia părțile au formulat obiecțiuni, apreciate de instanță ca neîntemeiate și respinse ca atare.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 25.08.2014 de Inspectoratul de Poliție al Județului M________, petentul C______ M_____ a fost sancționat cu amendă în valoare de 680 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 1 pct. 10 și art. 100 alin.3 pct. g din O.U.G. nr.195/ 2002, republicată, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 14.06.2014, a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX, pe _______________________ municipiul Drobeta T____ S______ și datorită neatenției în conducere, a acroșat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, rezultând avarierea acestuia, neprezentându-se la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul de circulație din care au rezultat doar pagube materiale.
Se reține că procesul verbal de contravenție a fost semnat de petent cu mențiunea „ Nu sunt de acord ca plata despăgubirii să se facă în baza Legii nr.136/1995.”
Prin sentința civilă nr. 541/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petent.
Prin motivele de apel, apelantul-petent critică hotărârea instanței de fond sub aspectul că judecătorul fondului nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei, în sensul că nu a luat în considerare și nu a ținut cont de probele administrate și nu a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate auto în vederea clarificării în concret a situației de fapt și de a se stabili dacă cele două autoturisme au fost implicate într-un eveniment rutier prin lovire sau acroșare.
Referitor la aceste aspecte, Tribunalul reține că potrivit art. 100 alin 1 pct. 10 din OUG nr.195/2002 , constituie contravenție și se sancționează cu amendă a prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, efectuarea de către conducătorul unui vehicul a unor activități de natură a-i distrage atenția de la conducere, iar conform art.100 alin.3 lit.g din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neprezentarea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale.
Pe de altă parte, se reține că potrivit art.79 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, cu excepțiile prevăzute la alin.2 al aceluiași text de lege și anume în situația în care conducătorii vehiculelor încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii și respectiv atunci când conducătorul de vehicul deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.
Deși apelantul-petent s-a apărat de maniera că în ziua producerii evenimentului rutier nu se afla în localitate ci în municipiul București la fiul său, iar avariile prezentate de autoturismul intimatului U____ D______ nu au corespondent cu avariile prezentate de autoturismul său, aceste apărări sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, din declarațiile intervenientului U____ D______( filele 43 și 74 dosar fond), rezultă că în data de 14.06.2014 i-a fost lovit autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, ce se afla parcat în fața blocului B5, scara 2, pe Splai M____ V______, de către autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, al cărei conducător auto a părăsit locul accidentului, în urma acestui incident rezultând avarierea autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și anume bara din spate spartă.
Din raportul agentului constatator (fila 42 dosar fond) coroborat cu cele ce rezultă din declarația petentului din data de 25.08.2014 (fila 44 dosar fond), rezultă că autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost condus numai de către petent începând cu anul 2013, iar la data de 25.08.2014, prezenta avarii, constând în bară protecție dreapta față spartă, portiera din dreapta zgâriată, bară protecție spate zgâriată, petentul neputând să prezinte o autorizație de reparație.
Cu toate că petentul depune la dosar bonuri fiscale(filele 8-10 dosar fond), aceste bonuri nu fac dovada implicită că petentul s-a aflat în data producerii evenimentului rutier în municipiul București, în condițiile în care din cuprinsul lor nu rezultă persoana care a achiziționat acele produse, iar datele înscrise pe acestea sunt anterioare datei de 14.06.2014, respectiv 04.06.2014 și 12.06.2014.
Din acest punct de vedere în mod legal instanța de fond a înlăturat depoziția martorei M______ G_______, propusă spre audiere de către petent, în condițiile în care aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, deși petentului arată în depoziția sa(fila 81 dosar fond), că ar fi plecat în București în data de 08.06.2014 pentru a ajuta la renovarea locuinței fiului său, martora a arătat că acest lucru s-a întâmplat în data de 06.06.2014. Ba mai mult, deși martora arată că petentul a rămas în municipiul București pentru a-i supraveghea pe cei care zugrăveau apartamentul fiului său, totuși, în declarația dată în data de 25.08.2014, petentul nu a făcut nici un fel de mențiune cu privire la faptul că ar fi fost, în data de 14.06.2014, la fiul său, arătând doar că nu își amintește să fi produs vreun accident de circulație în data de 14.06.2014.
De asemenea, se mai are în vedere aspectul că la rubrica obiecțiuni din procesul verbal contestat petentul a menționat doar că nu este de acord ca plata despăgubirilor să se facă în baza Legii nr. 136/1995 (fila 3 dosar fond), fără să fie menționat aspectul că nu ar fi comis nici o faptă sau că la data respectivă se afla în municipiul București la fiul său, ceea ce creează convingerea instanței că această apărare este una făcută pro causa, petentul încercând astfel să denatureze împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier din 14.06.2014.
Aceasta cu atât mai mult cu cât martora A______ V______, audiată în apel la solicitarea intimatului-intervenient U____ D______, arată în depoziția sa, că în ziua respectivă se afla în fața salonului de coafură amplasat la intersecția B-dului M____ V______ cu _________________________ care a observat un autoturism marca Audi de culoare închisă ce încerca să parcheze în spatele autoturismului aparținând intervenientului, care era staționat, auzind un zgomot puternic și observând că în manevra de a parca autoturismul, conducătorul autoturismului Audi a lovit autoturismul aparținând intervenientului, din autoturism coborând o persoană mai în vârstă, mai slab, cu ochelari de vedere, brunet, de statură medie care s-a uitat la avariile produse ca urmare a impactului, a urcat în autoturism, a efectuat o manevră de mers înapoi situație în care din nou a lovit autoturismul intervenientului și a demarat de la locul evenimentului, observând că autoturismul aparținând intervenientului prezenta ca avarii bara de spate spartă în două.
Aceeași martoră arată că a notat pe un bilețel numărul de înmatriculare al autoturismului marca Audi și l-a informat pe intervenient despre cele întâmplate, aspecte ce se coroborează cu depoziția dată de intervenient în fața organelor de poliție cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție(fila 43 dosar fond).
De altfel, raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză de expert F______ C_________ concluzionează că evenimentul rutier a avut loc în contextul în care conducătorul auto C______ M_____ a ajuns cu autoturismul condus de acesta în dreptul autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, cu intenția de a opri în spatele acestuia și în momentul în care executa manevra de virare dreapta a acroșat cu portiera dreapta spate, colțul dreapta al barei de protecție spate al autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, din impact rezultând avarierea barei spate al autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX în zona colțului dreapta și a sistemelor de prindere din partea dreaptă cât și zgârierea portierei dreapta spate a autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX în zona bandoului, expertul concluzionând că între cele două autoturisme a avut loc un impact.
Se reține că potrivit art. 75 din OUG 195/2002, prin accident de circulație se înțelege evenimentul rutier care întrunește cumulativ condițiile de a se fi produs pe un drum deschis circulației publice ori de a-și avea originea într-un asemenea loc, să fi avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale, iar în eveniment să fie implicat cel puțin un vehicul în mișcare.
Ca atare, starea de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal de contravenție întrunește în mod cumulativ condițiile pentru a constitui accident rutier, astfel încât, în acest context, conducătorii auto aveau obligația să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare, cu excepția situațiilor prevăzute la alin.2 al aceluiași text de lege.
Cum în cauză s-a făcut dovada că s-a produs un eveniment rutier în sensul statuat de disp.art.75 din OUG 195/2002 și cum petentul nu s-a prezentat la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare și nu a făcut dovada că se află în una din excepțiile prevăzute de lege care îl exonerau de îndeplinirea acestei obligații, respectiv situația în care conducătorii vehiculelor încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii sau că deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul, se apreciază că în mod temeinic petentul a fost sancționat în baza disp.art.100 alin.1 pct.10 și respectiv art.100 alin.3 lit.g din OUG 195/2002 republicată.
Față de motivele de apel formulate și constatând că în cauză nu subzistă motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu, potrivit disp.art.479 C.proc.civilă, se apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, considerente pentru care în baza art.480 alin.1 C.proc.civilă,
va fi respins apelul formulat de apelantul-petent C______ M_____ împotriva sentinței civile nr. 541/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX.
Văzând și disp.art.482 C.proc.civilă coroborate cu disp.art.424 și următoarele C.proc.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-petent C______ M_____ domiciliat în municipiul Drobeta T____ S______, ____________________________, județul M________, împotriva sentinței civile nr. 541/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M________, cu sediul în municipiul Drobeta T____-S______, ________________. 75, județul M________, intimat-intervenient U____ D______ domiciliat în municipiul Drobeta T____ S______, Splai M____ V______ nr. 26, _____________, ____________, județul M________ și intimat-terț asigurător ____________________, cu sediul în municipiul Sibiu, ______________________. 5, _____________________ de Afaceri, județul Sibiu, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2015 la sediul Tribunalului M________ .
Președinte, A_____ C______ |
|
Judecător, E______ T____ |
|
Grefier, V________ B____ |
|
Red. A.C./Tehnored V.B./13.11.2015
Ex.6/13.11.2015
Jud.fond M.N.O_______
Cod operator 2626