Modifică procesul – verbal ___________, nr. xxxxxxxxx din 17.09.2014, sub aspectul sancțiunii și înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

Atenționează petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă să respecte dispozițiile legale.

Menține în rest procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________, nr. xxxxxxxxx din 17.09.2014.”

In motivarea sentintei instanta a retinut ca ” În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________, nr.xxxxxxxxx din 17.09.2014 (fila 5), petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2.750 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 8, alin. 1 din OG 15/2002.

În procesul verbal s-a reținut că în data de 17.09.2014, pe DN 12A km 109+500 m, pe raza localității Tg.T_____, jud. Bacău a fost identificat vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, deținut și utilizat pe numele petentei, care circula pe drumurile naționale fără a avea rovinietă valabilă.

În drept, în conformitate cu prevederile art. 8, alin.1 din OG 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.

Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petentă a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 22.09.2014, conform dovezii de la fila 5, iar plângerea contravențională a fost depusă la Registratura instanței la data de 30.10.2014.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că au fost respectate dispozițiile ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în lumina jurisprudenței CEDO - care a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României - se impune ca, în raport de acele contravenții ce pot conduce la o calificare penală după criteriile Curții, prezumția de nevinovăție să aibă prioritate față de prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Criteriile alternative la care Curtea a raportat definiția noțiunii de „materie penală” sunt: criteriului calificării interne, al naturii faptei incriminate și cel al scopului și severității sancțiunii

Observând cele trei criterii indicate de Curte, instanța reține că fapta indicată în procesul verbal se încadrează în noțiunea de „materie penală”, deoarece prevederea legală se adresează unei largi categorii de persoane, conducătorilor de vehicule care au obligația de a deține rovinietă valabilă atunci când se deplasează pe drumurile publice, scopul sancțiunii are caracter preventiv și punitiv, iar sancțiunea contravențională este destul de severă.

În cauza N_______ G_______ c. României, Curtea a făcut câteva precizări extrem de importante cu privire la obligațiile ce le revin părților într-o astfel de cauză, astfel “odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.”

Prin urmare, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție va prevala asupra celei de legalitate și temeinicie a procesului verbal, organul constatator având obligația de a proba în instanță toate elementele constitutive ale contravenției – inclusiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, așa cum rezultă cu claritate din Hotărârea A_____ c. României, în timp ce petentei trebuie să i se ofere efectiv posibilitatea de a-și pregăti și a-și prezenta apărarea, de a produce și de a solicita administrarea oricăror probe în favoarea sa.

În temeiul art. 7 din OG 15/2002 ”Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile (…) revine în exclusivitate utilizatorilor români”, iar conform art.1, alin.1, lit. b din OG 15/2002, sunt utilizatori: ”persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”.

În cauză, petenta nu a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal, recunoscând practic că vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe drumurile publice fără a deține rovinetă valabilă, la data și ora efectuării controlului.

Însă, instanța observă că la numai câteva minute după aplicarea sancțiunii contravenționale (ora 18:15), a procedat la achiziționarea unei roviniete valabile (ora 18:29), valabilă pentru data de 17.09.2014 (fila 6).

Având în vedere aceste aspecte instanța constată că fapta contravențională există, iar sancțiunea contravențională a fost aplicată petentei în mod justificat.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată instanța apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, în temeiul art. 5 alin 2 lit. a și alin 5, art. 7 alin 1 și art. 21 alin 3 din O.G 2/2001. Dispozițiile amintite permit și instanței să individualizeze sancțiunea aplicată în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, aceasta nefiind un atribut exclusiv al agenților constatatori.

Pentru a proceda la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, instanța ține cont de conținutul art. 21, alin.3 din OG 2/2001 care prevede că la individualizarea și aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să se aibă în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului precum și celelalte date înscrise în procesul-verbal, și de asemenea trebuie ca sancțiunea aplicată să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Ținând cont de faptul că petenta a procedat la achiziționarea rovinietei imediat după ce a fost sancționată contravențional, de faptul că nu a urmărit producerea de pagule altor persoane și de faptul că instanța și-a format convingerea că petenta va respecta prevederile legale în domeniu și fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare, se apreciază că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și corespunde scopului punitiv și preventiv al sancțiunii contravenționale.

În consecință, instanța urmează să admită în parte plângerea și să modifice procesul – verbal ___________, nr.xxxxxxxxx din 17.09.2014, sub aspectul sancțiunii și să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, menținând în rest procesul verbal contestat, ca legal și temeinic.”

Împotriva acestei sentințe a formulat apel ISCTR care a învederat ca probele administrate nu sunt de natura a conduce la inlocuirea amenzii cu avertismentul si ca numai legiuitorul poate sa aprecieze gradul de pericol social al faptei

Analizând apelul instata constata ca legiuitorul este cel care incriminează savarsirea unei fapte, stabilind pe baza pericolului social abstract al faptei limite minime si maxime de sanctionare

In același timp, in temeiul legii, insanta este chemata sa aprecieze gradul de pericol social concret al faptei, putand modifica limita minima de pedeapsa stabilita de legiuitor

In acest sens art.7 alin.3 din OG 2/2001 prevede ca ” Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”

In speta, fata de achiziționarea rovinetei de catre petenta, si de cele reținute de prima instanța privind atingerea scopului preventiv prin aplicarea unui avertisment, instanța retine ca gradul de pericol social concret este redus astfel incat sancțiunea avertismentului este oportuna

Pentru aceste motive instanța va respinge apelul

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelant I____________ DE S___ PT. CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, _____________________________ nr. 38, sector1împotriva sentinței civile nr. 2924 pronunțata la data de 27 noiembrie 2015 in contradictoriu cu intimat S.C. N__ T____ S.R.L. ONEȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015

Redactat sentința/ M____ C_______ M______

Redactat decizie /C.N. 08 Octombrie 2015

Tehnoredactat sentința/ MM/ex.4