Document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 32/A/2016

Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ B______

Judecător R_____ N___

Grefier A_______ I______ C____

Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelantul P______ D__ ANGEL împotriva sentinței civile nr. 7755 din data de 11.06.2015, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TIMIȘ, având ca obiect – plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul P______ D__ Angel, lipsește intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Instanța, în temeiul art. 131 alin.1 C.pr.civ., verificându-și competența, constată că potrivit dispozițiilor 95 pct.2 coroborat cu art. 34. alin 2 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material, teritorial și funcțional să soluționeze prezentul apel.

Ulterior, la interpelarea instanței cu privire recalificarea căii de atac din recurs in apel, raportat la dispozițiile art. 457 c. proc. civ. coroborate cu art. 34 al. 1 din OG 2/2001, apelantul solicită judecarea căii de atac, având în vedere motivele invocate.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în apel.

Apelantul solicită admiterea apelului si să se constante că fapta nu există, in procesul verbal nefiind explicat contextul în care a fost reținută fapta în sarcina sa, deși consideră că agentul constatator trebuia să facă acest lucru în calitatea sa de reprezentant al poliției. Totodată, apelantul arată că se afla la semafor care indica culoarea verde, s-a întors câteva secunde la copilul sau aflat pe bancheta din spate,apoi și –a continuat drumul, timp în care apreciază că nu era posibil să se modifice culoarea semaforului în roșu. De asemenea, apelantul precizează că se afla în localitate, iar poliția l-a oprit după 450 m de la comiterea faptei, iar girofarul a fost pornit după 400 m. Având în vedere acestea, apelantul consideră că starea de fapt din procesul verbal nu ere reală, astfel că pentru a clarifica situația a solicitat să fie aduși martori prezenți la presupusa faptă, iar poliția consideră că trebuia să-l oprească în 50 – 100 m de la locul faptei, ceea ce nu s-a întâmplat.

Mai mult, apelantul critică faptul că agentul constatator a întocmit procesul verbal în baza constatărilor făcute prin propriile simțuri și a refuzat să aducă martori, deși la rugat să procedeze astfel, motiv pentru care consideră că polițistul nu și –a respectat ghidul de conduită.

Nu în ultimul rând, apelantul arată că nu avea motivația să săvârșească fapta având în vedere că era cu copilul în mașina, și mai mult, aceasta nu poate fi reținută nici în contextul în care a fost oprit după 450m, astfel că raportat la acestea amenda este vădit nejustificată.

În final, apelantul arată că este nedrept să nu se aducă martorii care au fost la locul faptei, pentru că a semnat procesul verbal, iar in situația în care ar fi refuzat să semneze aceștia ar fi fost acceptați. Nu solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7755 din data de 11.06.2015 pronunțată in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria Timișoara a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P______ D__ Angel, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/06.03.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Având în vedere că, în materie contravențională, analiza formei procesului-verbal primează față de analiza fondului, instanța de fond , examinând mai întâi acest act sub aspectul legalității întocmirii, a constatat că, în cauză, nu se poate reține niciunul din motivele de nulitate absolută a procesului-verbal prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001.

Susținerile petentului în sensul că i-a fost încălcat dreptul de a achita jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore, întrucât s-ar fi consemnat greșit cuantumul amenzii la rubrica aferentă, au fost apreciate de către instanța de fond ca fiind neîntemeiate. Astfel, petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei, echivalentă cu minimul legal, astfel că în actul de sancționare s-a consemnat în mod corect că poate achita suma de 195 lei reprezentând jumătate din minimul amenzii în termen de 2 zile lucrătoare.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța fondului a reținut că petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 52 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 conform căruia, „ semnalul de culoare roșie interzice trecerea”, iar potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 „ constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.”

În cauză,prima instanța a reținut că petentul nu a dovedit existența unei situații contrare celei consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, susținerile sale conform cărora ar fi traversat pe culoarea verde a semaforului electric neavând niciun suport probatoriu.

Fapta săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul de poliție, așa cum rezultă din procesul-verbal de contravenție și raportul agentului, ori, tocmai constatările personale ale unui organ al statului conferă conținut și susținere prezumției de temeinicie a actului de sancționare, iar pentru anularea procesului-verbal de contravenție nu este suficientă simpla contestare a actului.

Totodată, instanța de fond avut în vedere că sarcina probei aparține petentului potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, procesul-verbal de contravenție beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, fiind întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor sale.

De asemenea, prima instanța a apreciat că susținerea petentului în sensul că agentul nu a menționat martori în procesul-verbal de contravenție nu este de natură a conduce la admiterea plângerii, agentul constatator neavând o astfel de obligație. Obligativitatea menționării unor martori în procesul-verbal care să semneze actul este reglementată legal doar în ipoteza în care actul de sancționare este încheiat în lipsa petentului sau când acesta refuză să semneze procesul-verbal de contravenție, după cum rezultă din prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, ori o astfel de situație nu este incidentă în speță.

Totodată, instanța fondului a constatat că, petentul nu a furnizat niciun element de probă care să pună sub semnul întrebării realitatea faptei reținute în cuprinsul procesului-verbal.

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța de fond a apreciat că au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute de OG nr. 2/2001.

Pentru toate aceste considerente, prima instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/06.03.2015, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului T____.

Împotriva sentinței civile nr. 7755 din data de 11.06.2015 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a declarat a apel P______ D__ Angel solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/06.03.2015 așa cum a fost formulată.

Apelantul critică faptul că instanța nu a dispus audierea tuturor martorilor existenți la fata locului și nu a ținut cont de circumstanțele în care agentul constatator a decis să-l acuze de încălcarea legii prin încheierea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/06.03.2015.

Apelantul arată că agentul constatator nu a putut și nu poate dovedi existenta faptelor înscrise chiar de el în procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/06.03.2015, toate dovezile de acuzare prezentate de I__ instanței, se bazează exclusiv pe „propriile simțuri" ale agentului constatator BRINZAN D__ ce se găsea în timpul programului de lucru.

În acest sens, apelantul arată că nu se cunoaște motivul pentru care a fost oprit abia după mai bine de 450 m distanta față de locul presupusei fapte, precum nu se cunoaște nici ce l-a determinat pe agentul constatator BRINZAN D__ să nu pornească semnalele acustice imediat ce a văzut ca a trecut pe culoare roșie a semaforului si le-a pornit abia la 400 m distanta de local presupusei încălcări legislative . Apelantul susține că o explicație ar putea fi ca, agentul constatator nu era în imediata apropiere a mașinii pe care o conducea, fapt ce sta la baza unei percepții eronate a realității și deciziei lui foarte întârziate de a-l opri în trafic.

Totodată, apelantul arată că daca avea intenția de nu se supune, cel mai probabil nu încerca să îi fac loc să treacă de îndată ce a pornit semnalele luminoase de avertizare, crezând că este în misiune prin localitate.

Prin întâmpinare depusă la dosar intimatul I__ T____ solicită respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea totalitate, a hotărârii civile pronunțate de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. xxxxxxxxxxxxx, pe care o considera temeinica si legala.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză , instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/06.03.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei, fiind dispusă și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că la data de 06.03.2015, petentul a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția Timișoara-L_____, pe _________________________, iar la intersecția semaforizată cu ________________________ pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.

Apelantul critică hotărârea instanței de fond, în primul rând, prin prisma faptului că nu au fost audiați martori care ar fi fost prezenți în autoturism. Tribunalul nu va reține acest motiv de nelegalitate, întrucât potrivit dispozițiilor art. 254 alin.1 C.pr.civ. probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată. Or, din cuprinsul plângerii contravenționale rezultă că petentul a înțeles să propună doar proba cu înscrisuri. In același sens, tribunalul constată că în cursul soluționării cauzei în fața instanței de fond, petentul nu a formulat nici o cerere în probațiune în acest sens, motiv pentru care instanța nu va reține această critică.

In ceea ce privește obligația agentului constatator de a consemna un martor în conținutul procesului verbal de contravenție, tribunalul reține că instanța de fond în mod corect a analizat acest aspect prin prisma dispozițiilor art. 19 din OG nr.2/2001 și a concluzionat că aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză, întrucât petentul a semnat procesul verbal de contravenție.

O altă critică vizează împrejurarea că agentul constatator nu a făcut dovada celor reținute în actul sancționator. Această contravenție a fost constatată de un agent al autorității statului aflat în exercițiul funcțiunii, ex propriis sensibus, neexistând nici un temei pentru a pune la îndoială această constatare. In aceste condiții, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, aceste prezumții nefiind în contradicție cu prezumția de nevinovăție de care se bucură contravenientul. Insă, nici una dintre aceste prezumții nu este absolută putând fi răsturnată prin proba contrară. In cauza de față, petentul nu a evidențiat nici o împrejurare care să creeze vreun dubiu, pentru a fi aplicabil principiul in dubio pro reo. Nici susținerea apelantului potirvit căreia a fost oprit la o distanță de aproximativ 450 de m de locul săvârșirii contravenției nu este de natură a înlătura prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, cu atât mai mult cu cât din raportul agentului constatator rezultă că petentul a oprit autovehicul în urma pornirii semnalelor acustice și luminoase.

Simpla negare a petentului că ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa nu este de natură a înlătura prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție, motiv pentru care, hotărârea instanței de fond este temeinică și legal, urmând ca în temeiul art. 480 C.pr.civ., tribunalul să respingă apelul, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge apelul formulat de către apelantul P______ D__ ANGEL, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Timișoara, ________________________, jud. T____ împotriva sentinței civile nr. 7755 din data de 11.06.2015, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, cu sediul în Timișoara, ____________________.44-46, jud. T____, având ca obiect – plângere contravențională.

Definitivă.

Pronunțată azi, 13.01.2016, în ședință publică.

Președinte, G_______ B______		Judecător, R_____ N___
	Grefier, A_______ I______ C____

Red. GB/01.02.2016

Tehnored. AC./18.01.2016,

Inst. Fond Judecătoria Timișoara –Jud. M_____ M______-D____

4 ex/2 ex se comunica