Dosar nr. XXXXXXXXXXXX - contestație în anulare - apel

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA a II-a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRASTIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 27.02.2015

Instanța constituită din:

Președinte – P_______ M_____

Judecător - S_______ D____

Grefier – T_______ R_____ - A_____

DECIZIA nr. 158 A

Pe rol, judecarea cererii de contestație în anulare formulată de contestatorul - reclamant D_____ L_____ I___ în contradictoriu cu intimatele Direcția G_______ R________ a Finanțelor Publice Iași și Agenția Națională a Finanțelor Publice București.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat V_____ F____ pentru contestatorul – reclamant, lipsă reprezentanții intimatelor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța constată că potrivit prevederilor OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013 Direcția G_______ R________ a Finanțelor Publice Iași și Agenția Națională a Finanțelor Publice București au preluat calitatea procesuală a intimatelor din dosarul inițial de fond al Judecătoriei D______, motiv pentru care dispune refacerea mențiunilor din sistemul informatic ECRIS, rămânând pe concept numai cele două intimate respectiv Direcția G_______ R________ A Finanțelor Publice Iași și Agenția Națională a Finanțelor Publice București.

Instanța invocă din oficiu excepția litispendenței.

Interpelat, avocatul contestatorului – reclamant își manifestă voința în sensul conexării dosarului nr. XXXXXXXXXXXX la dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Având în vedere că cele două dosare înregistrate pe rolul Tribunalului B_______ au același obiect și privesc pe aceleași părți, fiind întrunite condițiile litispendenței prevăzute de art. 138 din noul Cod de procedură civilă, instanța dispune conexarea dosarului nr. XXXXXXXXXXXX la prezentul dosar.

Având cuvântul pe excepția inadmisibilității contestației invocate prin întâmpinare avocat V_____ F____ solicită respingerea acesteia.

Văzând că nu mai sunt de formulat noi cereri, instanța acordă cuvântul și pe fondul cauzei.

Avocatul V_____ F____ solicită admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 223 a Tribunalului B_______ și menținerea sentinței 2015/26.11.2013 a Judecătoriei D______.

Avocatul contestatorului – reclamant arată că apelul a fost admis pe motivul că D_____ L_____ I___ a mai fost sancționat anterior, în fapt fiind vorba despre o altă persoană și anume D_____ P____.

Instanța rămâne în pronunțare pe cererea de contestație în anulare.

TRIBUNALUL,

Asupra contestației în anulare de față,

Prin Decizia nr. 223/12.06.2014 Tribunalul B_______ a admis apelul declarat de apelanta Direcția G_______ R________ a Finanțelor Publice Iași și a schimbat în parte sentința nr. 2015/26.11.2013 a Judecătoriei D______ în sensul respingerii ca nefondată a plângerii contravenționale.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul B_______ a reținut următoarele:

Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurilor complementare.

În mod corect prima instanță a reținut că petentul se face vinovat de comiterea contravenției reținută în sarcina sa, și deținerea cantității de 30 pachete de țigări, diferite mărci, cu timbre fiscale din Republica Ucraina.

Asupra sancțiunii aplicabile, instanța hotărăște în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanță, și anume limitele prevăzute de actul normativ gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de criteriile mai sus enunțate, tribunalul a apreciat că sancțiunea aplicată prin procesul – verbal de contravenție a fost corect individualizată prin aplicarea minimului amenzii prevăzut de lege pentru fapta comisă.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicată, se reține că agentul constatator a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei.

Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei și dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a apreciat că la momentul constatării și aplicării sancțiunii a fost respectat principiul proporționalității și ținând seama de pericolul social ridicat al faptei, dar și de faptul că intimatul nu se află la prima abatere de acest gen(el fiind sancționat pentru comiterea unei fapte similare ce a făcut obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX- în care sancțiunea amenzii a fost înlocuită cu avertisment) apreciază că în speță prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile legale.

Față de conduita intimatului, care deși a mai fost sancționat nu a înțeles să se supună prevederilor legale, tribunalul a apreciat că în cauză nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu „Avertisment”, această sancțiune fiind insuficientă pentru a atrage atenția petentului ca pe viitor să aibă o conduită corectă în raport de normele legale încălcate.

Tribunalul a mai reținut, de asemenea, că în contextul actual social și economic, în situația în care numărul acestui tip de contravenții este în continuă creștere doar sancțiunea amenzii este aptă a răspunde necesităților de ordin sancționator și preventiv.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat contestație în anulare contestatorul D_____ L_____ I___, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin 3 pct. 2 NCPC, solicitând anularea deciziei, respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.

Contestatorul a apreciat că dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale, deoarece Tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată în sensul respingerii ca nefondată a plângerii convenționale, bazându-se pe faptul că D_____ L_____ I___ a mai fost sancționat contravențional pentru comiterea unei fapte similare ce a făcut obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX, în care sancțiunea amenzii a fost înlocuită cu avertisment, însă în acel dosar contravenient era D_____ P____, în timp ce contestatorul se numește D_____ L_____ I___, este la prima abatere de natura celei reținute în procesul verbal, iar asupra sa s-a găsit o cantitate mică de țigări.

În cauză a formulat întâmpinare DGRFP Iași, solicitând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, deoarece motivul că petentul a mai fost sancționat contravențional a fost doar unul dintre motivele pe care instanța de control judiciar le-a reținut și care au dus la admiterea apelului și în consecință la respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale.

Analizând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate, instanța reține că aceasta este întemeiată, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 503 alin. 2 pct. 2 și alin. 3 Cod proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, aceste dispoziții alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Astfel cum s-a arătat și în doctrina juridică, contestația în anulare specială vizează erorile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, pe această cale neputând fi valorificate greșeli de judecată ori de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.

În speță, se constată că motivul principal pe care instanța de apel l-a avut în vedere la reindividualizarea sancțiunii contravenționale a fost cel că intimatul nu se află la prima abatere de acest gen, reținând că acesta a mai fost fiind sancționat pentru comiterea unei fapte similare.

Ca atare, contestația în anulare este admisibilă, urmând a fi analizată pe fond.

Astfel, Tribunalul apreciază că dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale, deoarece apelul a fost admis și sentința apelată a fost schimbată în parte în sensul respingerii ca nefondată a plângerii convenționale, întrucât D_____ L_____ I___ a mai fost sancționat contravențional pentru comiterea unei fapte similare ce a făcut obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX, în care sancțiunea amenzii a fost înlocuită cu avertisment, însă în acel dosar, după cum rezultă din cuprinsul deciziei. nr. 646/2013 a Tribunalului B_______, contravenient era D_____ P____, în timp ce contestatorul se numește D_____ L_____ I___, și este la prima abatere de natura celei reținute în procesul verbal.

Asupra sancțiunii aplicabile, instanța hotărăște potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind corespondența între gradul de pericol social al contravenției și sancțiunea stabilită, în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanță, și anume limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța de fond a ținut seama de aceste elemente, și a făcut o apreciere corectă a gradului concret al pericolului social, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, că petentul se află la prima abatere, numărul relativ mic de țigări găsite asupra sa, precum și cuantumul sancțiunii pecuniare prevăzute de lege, care este unul împovărător, și că scopul de prevenție generală și specială al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unui „Avertisment”.

Ca urmare, instanța reține că cererea contestatorului este întemeiată, motiv pentru care urmează a o admite, anulând decizia contestată și în rejudecare respingând ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței nr. 2015/26.11.2013 a Judecătoriei D______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge excepția inadmisibilității contestației.

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul D_____ L_____ I___, cu domiciliul în municipiul D______, ______________________, județul B_______ în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ R________ a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, A________ P___, nr. 26, județul Iași, și intimata Agenția Națională a Finanțelor Publice București cu sediul în municipiul București, _______________________, sector 5, împotriva deciziei nr. 223/12.06.2014 a Tribunalului B_______.

Anulează decizia contestată și în rejudecare respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței nr. 2015/26.11.2013 a Judecătoriei D______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

P_______ M_____ S_______ D____ T_______ R_____ – A_____

Red PM

Tehn TR /PM /01.07.2015/5 ex.