R O M Â N I A

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A-II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 879/A/2014 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.10.2014

PREȘEDINTE: IFTIMUȘ A____ C______ –PREȘEDINTE SECȚIE

S____ D_____ - JUDECĂTOR

SÎNA E____ D______ - GREFIER

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulată de către apelanta petentă Giroasa L_______ M____ împotriva sentinței civile nr. 838/2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judecător fond M__________ R____).

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că prin serviciul registratură părțile au depus la dosar concluzii scrise. Totodată se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.10.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față constată:

La data de 31 octombrie 2013, cu nr. XXXXXXXXXXXXX a fost înregistrată plângerea contravențională formulată de petenta GHIROASA L_______ M____, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 10 octombrie 2013, în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ D___, petenta solicitând în principal anularea procesului-verbal și exonerarea de la sancțiunea aplicată și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

In motivarea plângerii contravenționale petenta susține că procesul-verbal de contravenție este nelegal încheiat, deoarece nu a fost semnat de către contravenientă sau de un martor asistent. Totodată a arătat în urma cererii înregistrată sub nr. xxxxx din data de 19.06.2013 i-a fost emis certificatul de urbanism nr. 262/09.07.2013. În continuare petenta arată că potrivit adresei nr. xxxxx/11.09.2013, eliberată de autoritățile locale i-a fost adus la cunoștință faptul că __________________ Ansamblul de locuințe Orizont 2, zona Archia, au fost începute lucrările de construire în regim P+M și că soluția urbanistică nu respectă planul de reglementări al PUZ-ului și deoarece construcția a fost edificată în proporție de 50% se va da curs solicitării petentei din adresa nr. xxxxx/12.08.2013 doar după ce Serviciul Public de Poliție Locală va sancționa contravențional petenta. Petenta arată că construcția a fost edificată conform certificatului de urbanism și prin simpla lecturare a adresei nr. xxxxx/11.09.2013 rezultă un abuz al instituțiilor statului care condiționează soluționarea unei cereri prin sancționarea persoanei solicitante. În continuare, petenta a arătat că potrivit jurisprudenței CEDO procedurilor contravenționale le sunt aplicabile garanțiile specifice acuzațiilor în materie penală.

Față de capătul subsidiar de cerere, relativ la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, petenta arată că sancțiunea aplicată trebuie să aibă în primul rând un rol preventiv, iar aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru a fi atins scopul avut în vedere de legiuitor.

S-a anexat copia procesului verbal de constatare a contravenției, certificatul de urbanism nr. 262/09.07.2013, adresa nr. xxxxx/11.09.2013.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că la data de 9.10.2013 , în urma efectuării unui control de rutină în Zona Archia-Orizont 2 din municipiul D___, la _____________________________ Serviciului Public de Politie Locala au constatat ca doamna Ghiroasa L_______ M____ a executat lucrări de construcții fără a deține autorizație de construcție, stadiul fizic al lucrărilor executate fiind: fundație, placă peste fundație, parter și centură peste parter. În continuare a arătat că Legea nr. 50/1991 republicată privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, prevede în mod expres la art. 26, alin.(1), lit. a, că: "Constituie contravenție executarea sau desființarea, totală sau parțială, fără autorizație de construire a lucrărilor prevăzute Ia art. 3, cu excepția celor menționate Ia lit. "b" de către investitor sau executant". În continuare a arătat că art. 3 din Legea nr. 50/1991 prevede: (1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;” iar față de dispozițiile art. 26, alin. 2 din Legea nr. 50/1991, petentei i-au fost aplicate sancțiunile contravenționale în limitele prevăzute de lege. Cu privire la lipsa contravenientului la întocmirea procesului-verbal de contravenție intimatul arată că legea permite încheierea procesului-verbal în asemenea circumstanțe iar referitor la lipsa martorului asistent arată că aceasta atrage nulitatea procesului-verbal numai în măsura în care s-a produs o vătămare contravenientului. În continuare intimatul a arătat că, deși petenta a obținut certificatul de urbanism la data de 09.07.2013, acesta nu-i dă dreptul să realizeze lucrări de construcții. Totodată a arătat că construcția petentei este realizată în proporție de 50% și nu respectă planul de reglementări al PUZ-ului pentru Ansamblul de locuințe Orizont 2, aprobat prin HCL nr. 238/2007, plan care a fost anexat la certificatul de urbanism emis petentei. Pentru aceste motive a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea ca temeinic și legal a procesului-verbal de contravenție contestat.

Intimatul a anexat cererii planșe fotografice și copia procesului-verbal contestat și dovada de comunicare a acestuia.

În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 838/2014 Judecătoria D___:

Respinge plângerea formulată de petenta GHIROASA L_______ M____, cu domiciliul în municipiul D___, _____________________. 11, ____________, jud. Hunedoara, și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat N____ A_________, cu sediul profesional în mun. D___, _______________________, _____________, jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimatul SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ D___, cu sediul în municipiul D___, ______________________. 12, județul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10 octombrie 2013.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10 octombrie 2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26, alin. 1, lit. a din Legea nr. 50/1991 și sancționată de art. 26 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acesteia că în data de 09 octombrie 2013, ora 12,00 în urma controlului efectuat la __________________ Ansamblul de Locuințe Orizont 2 din zona Archia a realizat lucrări de construire la locuința personală fără a deține autorizație de construcție, menționându-se stadiul lucrărilor ca fiind: fundație, placă peste fundație, parter și centură peste parter. Pentru această faptă petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3000,00 lei, precum și cu sancțiunile complementare de oprire a executării lucrărilor și a desființării lucrărilor efectuate fără autorizație de construcție.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la motivul de nulitate a procesului verbal, în sensul că, deși a fost încheiat în lipsa contravenientului, actul nu a fost semnat de un martor, instanța a avut în vedere Decizia nr. XXII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acest motiv nu face parte dintre cele de nulitate absolută enumerate limitativ de art. 17 din OG 2/2007 și poate atrage doar o nulitate relativă, în condițiile dovedirii unei vătămări.

Potrivit art. 19 alin.1 din OG 2/2001 care prevăd că : “(1) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.”.

Astfel, menirea martorului este aceea de a dovedi refuzul sau imposibilitatea semnării procesului verbal de către contravenient, ori încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului și în nici un caz, dovedirea unor împrejurări de fapt legate de contravenție. Din aceste considerente nu se poate considera că petenta a suferit vreo vătămare, în condițiile în care chiar dacă era consemnat un martor în cadrul procesului verbal, acesta ar fi certificat doar refuzul contravenientului de a semna sau lipsa acestuia la momentul întocmirii procesului verbal.

Petenta nu a adus proba vătămării suferite prin încheierea procesului verbal fără semnătura unui martor.

Pe fond, în prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Petenta nu a negat săvârșirea contravenției, însă a susținut că anterior începerii construcției a inițiat demersuri pentru obținerea documentelor, că a început lucrările de construcții în baza certificatului de urbanism nr. 262/09.07.2013, însă instanța, față de dispozițiile art. 6, alin. 5 din Legea nr. 51/1990, a reținut că acest act nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.

Potrivit art. 26, alin.(1), lit. a, din Legea nr. 50/1991 "Constituie contravenție executarea sau desființarea, totală sau parțială, fără autorizație de construire a lucrărilor prevăzute Ia art. 3, cu excepția celor menționate Ia lit. "b" de către investitor sau executant". Iar potrivit art. 3 din același act normativ: „(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;” Potrivit art. 26, alin. 2, din Legea nr. 50/1991 fapta se sancționează cu amendă de la 1000,00 la 100.000,00 lei, instanța reținând că sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege.

Totodată, instanța a reținut și sancțiunile complementare ca fiind legale și temeinice, față de disp. art. 28, alin. 1 din Legea nr. 50/1991 și față de stadiul avansat al lucrărilor reținut în procesul-verbal de contravenție.

Cu privire la capătul de cerere referitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a reținut că sancțiunea avertismentului este inaplicabilă cu privire la contravențiile prevăzute de Legea nr. 50/1991, față de dispozițiile art. 26, alin. 6 din actul normativ.

Față de cele reținute, instanța a apreciat ca petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției, aceasta nefăcând dovada autorizației de construcție nici în prezenta procedură și a apreciat că sancțiunile au fost corect individualizate, cu respectarea principiului proporționalității.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat petenta GHIROASA L_______ M____, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea plângerii și în principal anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

Se motivează în apel că nu a semnat procesul-verbal de contravenție, că starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, că lucrările de construcții au fost realizate conform certificatului de urbanism, astfel încât este imposibil ca acestea să nu corespundă PUZ-ului. În ce privește sancțiunea arată că avertismentul poate fi aplicat și în cazurile în care legea specială nu prevede această sancțiune alternativ cu amenda, că raportat la gradul de pericol social concret avertismentul este suficient pentru a se atinge scopul punitiv și preventiv al sancțiunii.

Apelanta și-a întemeiat cererea pe disp.art. 466 NC.pr.civ.

Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea apelului ca nefondat. Arată în motivare că lucrările de construcție au încălcat dispozițiile legale imperative fiind realizate în temeiul unui certificat de urbanism și în lipsa unei autorizații de construire, iar construcția a fost efectuată în proporție de 50%. Ori aceste împrejurări justifică pericolul social grav al faptei.

Examinând sentința atacată sub aspectul susținerilor din motivele de apel, Tribunalul constată că :

Apelul este nefondat, Tribunalul apreciind că prima instanță a dat o dezlegare justă cauzei, iar criticile formulate în motivele de apel nu pot fi primite.

Astfel, apelanta susține că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal / a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prima instanță a făcut corect aplicarea disp. art. 26, alin.(1), lit. a, din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora "Constituie contravenție executarea sau desființarea, totală sau parțială, fără autorizație de construire a lucrărilor prevăzute Ia art. 3, cu excepția celor menționate Ia lit. "b" de către investitor sau executant". Acest text este o normă imperativă care interzice efectuarea de lucrări de construcții fără existența unei autorizații de construire. Cum petenta nu a negat această stare de fapt și nici nu a depus la dosar autorizația de construire cerută de lege, rezultă că a săvârșit fapta contravențională.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, prima instanță a reținut greșit că sancțiunea avertismentului este inaplicabilă cu privire la contravențiile prevăzute de Legea nr. 50/1991, față de dispozițiile art. 26, alin. 6 din actul normativ. Această normă se referă doar la aplicarea sancțiunii de către agentul constatator, nu la posibilitatea instanței de a dispune înlocuirea cu o sancțiune mai ușoară, soluție permisă de art.7 al.3 din OG 2/2001, potrivit căruia avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Potrivit disp. art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/ 2001 și art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/ 2001 republicată, ,, Sancțiunea … trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Petenta a susținut că anterior începerii construcției a inițiat demersuri pentru obținerea autorizației și că a început lucrările de construcții în baza certificatului de urbanism nr. 262/09.07.2013. Aceste împrejurări însă nu justifică înlăturarea răspunderii contravenționale, nefiind prevăzute de OG 2/2001 ca fiind cauze de înlăturare a răspunderii. De asemenea, petenta nu a făcut dovada obținerii autorizației, ci dimpotrivă în apel s-a făcut dovada cu probe foto că a și continuat executarea construcției, finalizând și acoperișul, împrejurări ce denotă persistență în conduita contravențională. ori toate acestea nu justifică înlocuirea amenzii cu o sancțiune mai ușoară.

Prin urmare, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a făcut o justă aplicare a legii, astfel că, în baza art.480 Cod Procedură Civilă se va respinge apelul de față și se va menține ca temeinică și legală sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelanta petentă Ghiroasa L_______ M____ împotriva sentinței civile nr. 838/2014, pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 27 octombrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

IFTIMUȘ A____ C______ S____ D_____

GREFIER,

SÎNA E____ D______

4 EX./19.01.2015

I.A.C./S.E.D.

(judecător fond M__________ R____)