Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 574/2015

Ședința publică de la 24 februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A__ M____ N_________

Judecător L_______ M_____

Grefier M____ R______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean G___ împotriva sentinței civile nr. 4113 din data de 20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent T________ D__, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 4113 din data de 20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul T________ D__, în contradictoriu cu intimata I__ G___ și anulată măsura tehnico administrativă de reținere a permisului de conducere.

A fost menținute restul dispozițiilor procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 12.03.2014, întocmit de intimata I__ G___.

Din conținutul procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 12.03.2014, instanța a reținut că intimatul i-a aplicat contestatorului sancțiunea contravențională constând în amendă în cuantum de 765 lei, pentru săvârșirea contravenției sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 și măsura tehnico administrativă de reținere a permisului de conducere.

În fapt, în procesul verbal întocmit petentului, s-a constatat că în data de 12.03.2014 petentul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX , cu viteza de 103 km/h pe restricție de 50 km/h fiind înregistrat de aparatul video-radar MAI xxxxx/caseta 2176.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma prezumției de nevinovăție de care s-a bucurat petentul, care a funcționat în speță cu prioritate față de prezumția de temeinicie a actului contestat întrucât fapta nu a fost constatată personal de agentul constatator, prin propriile simțuri, ci și cu ajutorul unor mijloace tehnice, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art.109 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002, constatarea contravenției se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal, cerințe pe care agentul constatator le-a respectat.

Astfel, procesul verbal contestat conține elementele necesare pentru identificarea aparatului video radar care a măsurat viteza cu care circula autoturismul condus de petent, precum și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care acesta este montat.

Din înscrisul aflat la fila 21 în dosar instanța a reținut de asemenea că aparatul individualizat în procesul verbal era verificat metrologic, fiind emis pentru acesta buletinul de verificare metrologica nr. xxxxxxx/17.04.2013, având valabilitatea de 1 an, iar agentul constatator era autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar conform atestatului emis de Serviciul Poliției Rutiere din cadrul I__ G___.

Din fotografiile video radar depuse de intimat la dosar a rezultat că viteza cu care a circulat autoturismul având număr de înmatriculare XXXXXXXXX a fost de 103 km/h, iar ultima fotografie, cea de la momentul 10:07:40 a fost efectuată de operatul radar nu pentru a măsura viteza, ci pentru a surprinde și din apropiat locul săvârșirii contravenției.

Instanța a apreciat că fotografiile, care cuprind de asemenea și data efectuării înregistrării -12.03.2014 – au probat fără dubiu săvârșirea faptei consemnată în procesul verbal, respectiv că autoturismul petentului a atins viteza de 103 km/h, cât și faptul că acesta rula în localitate.

În consecință, instanța a constatat că intimatul a probat cu respectarea normelor metrologice instituite prin Ordinul nr.301/2005, respectiv faptul că petentul a circulat cu viteza de 103 km/h pe raza localității, fiind întrunite astfel elementele contravenției prevăzute de art. 102 al.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 .

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că petentul a contestat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, susținând că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, nu a fost aplicată prin procesul verbal contestat, la momentul întocmirii acestuia, de către agentul constatator, care avea calitatea de polițist rutier.

Aceste apărări referitoare la măsura tehnico administrativă de reținere a permisului de conducere, au fost întemeiate pentru următoarele argumente:

Instanța a constatat că potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate a rezultat că pentru contravenția de depășire cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, O.U.G. nr. 195/2002 prevede atât o sancțiune principală constând în amendă, cât și o sancțiune complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

De asemenea, din cuprinsul dispozițiilor art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, a rezultat faptul că sancțiunile complementare se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, iar potrivit art. 109 alin. 1 din același act normativ, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.

Cât privește măsura administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța a constatat că aceasta putea fi dispusă de polițistul rutier, conform art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002 și în cazul în care se săvârșește contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

Față de conținutul dispozițiilor legale menționate, în opinia instanței măsura administrativă a reținerii permisului de conducere, putea fi dispusă de polițistul rutier, numai după constatarea contravenției și aplicarea prin procesul verbal de contravenție încheiat, pe lângă sancțiunea principală, și a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

Analizând procesul verbal de contravenție contestat în prezenta cauză, s-a constatat că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, dar a aplicat doar sancțiunea principală constând în 9 puncte amendă în cuantum de 765 și a bifat rubrica reținerea permisului de conducere, fără a menționa aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, contravenientul fiind pus în situația de a nu cunoaște termenul pentru care i-a fost aplicată această sancțiune, producându-i-se o vătămare care nu putea fi înlăturată decât prin anularea măsurii de reținere a permisului de conducere.

Din același motiv și instanța de judecată investită cu soluționarea plângerii contravenționale a fost pusă în imposibilitatea de a verifica legalitatea aplicării acestei sancțiuni complementare și a apreciat că permisul de conducere a fost reținut petentului fără a se aplica sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

În consecință, potrivit dispozițiilor legale menționate pe parcursul considerentelor și în baza probelor pertinente, utile și concludente administrate, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent, a anulat măsura tehnico administrativă de reținere a permisului de conducere și a menținut restul dispozițiilor procesului verbal de contravenție contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, intimata Inspectoratul de Poliție Județean G___, criticând-o pentru netemeinicie.

În motivele scrise de apel, apelanta intimată a precizat că, în raport de contravenția reținută în sarcina petentului, prevăzută la art. 102, alin. 3, lit. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, măsura reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce este pe deplin justificată.

De asemenea, a avut în vedere că, potrivit prevederilor art. 111, alin. 1, lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, „ permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzută la art. 115 alin. (1)”.

Faptul că, în procesul verbal de contravenție, nu s-a menționat perioada de suspendare nu constituie un motiv temeinic pentru a se aprecia că măsura reținerii permisului ar fi nelegală, mai cu seamă că sancțiunea complementară este expres stabilită de O.U.G. nr. 195/2002 pentru depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h.

Pe de altă parte, durata suspendării dreptului de a conduce poate fi mai mare sau mai mică de 90 de zile după cum petentul se prezintă sau nu la examenul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație.

În raport cele arătate, a apreciat că soluția primei instanțe este neîntemeiată.

Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.

În drept, ș-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinare intimatul petent T________ D__ a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 12.03.2014 încheiat de către I.P.J. G___ s-a reținut că în data indicată a condus auto cu nr. XXXXXXXXX, în _______________________ înregistrat de aparatul radar MAI xxxxx/caseta 2176, rulând cu viteza de 103 km/h în localitate, fiind sancționat cu 9 puncte amendă, în cuantum de 720 lei și s-a luat măsura administrativă a reținerii permisului de conduce pentru 90 zile în temeiul art. 121 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 raportat la art. 102 alin. 3 lit. „e” din O.U.G. 195/2002.

A apreciat că instanța corect a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul T________ D__, și a anulat măsura tehnico administrativă de reținere a permisului de conducere iar restul dispozițiilor au fost menținute respectiv penalitatea de 9 puncte amendă, în cuantum de 720 lei.

A menționat că în procesul verbal de constatare a ________ nr. xxxxxxx din data de 12.03.2014 încheiat de către I.P.J. G___ agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin.2 din OUG 195/2002, dar a aplicat doar sancțiune principală constând în 9 puncte amendă în cuantum de 765 lei și a bifat rubrica permisului de conducere, fără a menționa aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, contravenientul fiind pus în situația de a nu cunoaște termenul pentru care i-a fost aplicată această sancțiune, producându-i-se o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea măsurii de reținere a permisului de conducere.

Cu privire la procesul verbal de constatare a contravenției, a solicitat să se aibă în vedere fapta pentru care a fost sancționat reprezintă „ acuzație în materie penală”, în sensul autonom al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Chiar dacă în dreptul intern conducerea unui autoturism cu încălcarea regulilor de circulație prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 reprezintă o fapta contravenționala și nu penală, Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul național al statului în cauza are o valoare formală și relativă, ( cauza Weber împotriva Convenției, cauza Ozturk împotriva Germaniei).

Astfel, s-a reținut că „ ar fi contrar obiectului și scopului art. 6, care garantează oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, dacă statelor le-ar fi permis să excludă din câmpul de aplicare al art. 6 o întreagă categorie de fapte, pe motivul că acestea ar fi contravenții”.

Deși prin rezoluția din data de 15.12.2014 i s-a comunicat apelantei intimate Inspectoratul de Poliție Județean G___, o copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul petent T________ D__, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.

D____ urmare, potrivit dispozițiilor art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 24.02.2015, fiind citate părțile.

Apelul este nefondat.

Din examinarea hotărârii apelate pe baza materialului probator administrat, în raport de criticile formulate, tribunalul reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute în dispozițiile art.16, 17 și 19 din O.G. nr. 2/2001.

Din probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond a rezultat că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 12.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei pentru săvârșirea contravenției sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 și măsura tehnico administrativă de reținere a permisului de conducere.

În fapt, s-a constatat că în data de 12.03.2014 petentul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 103 km/h pe restricție de 50 km/h fiind înregistrat de aparatul video-radar MAI xxxxx/caseta 2176.

Petentul nu a probat existența unei alte stări de fapt față de cea reținută de agentul constatator, nefiind răsturnată prezumția de temeinicie a actului de constatare.

Cu privire la legalitatea actului tribunalul reține că potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Pentru contravenția de depășire cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, O.U.G. nr. 195/2002 prevede atât o sancțiune principală constând în amendă, cât și o sancțiune complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În ceea ce privește sancțiunile complementare, art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002, prevede că acestea au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

De asemenea, potrivit art. 109 alin. 1 din același act normativ, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.

Pe de altă parte, măsura administrativă a reținerii permisului de conducere, poate fi dispusă de polițistul rutier, potrivit art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002, printre alte situații, la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3).

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, rezultă că, măsura administrativă a reținerii permisului de conducere, poate fi dispusă de polițistul rutier, numai după constatarea contravenției și aplicarea prin procesul verbal de contravenție încheiat, pe lângă sancțiunea principală, și a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

În situația în care se procedează la reținerea permisului de conducere, fără ca în procesul verbal de contravenție să fie menționată aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, contravenientul este pus în situația de a nu cunoaște termenul pentru care i-a fost aplicată această sancțiune, iar instanța de judecată investită cu soluționarea plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție, este pusă în imposibilitatea de a verifica dacă legalitatea aplicării acestei sancțiuni complementare.

Or, în cauza de față, agentul constatator, reținând că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, prin procesul verbal contestat i-a aplicat doar sancțiunea principală constând în 9 puncte amendă în cuantum de 765 lei și a luat față de acesta măsura administrativă a reținerii permisului de conducere, fără să îi aplice însă, sancțiunea complementară prevăzută de lege, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

În această situație, tribunalul reține că în mod nelegal a fost reținut permisul de conducere al petentului fără ca acestuia să îi fi fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, astfel încât acestuia i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea măsurii de reținere a permisului de conducere, așa cum corect a apreciat instanța de fond.

În considerarea celor expuse, se apreciază că instanța de fond a stabilit o judicioasă stare de fapt, dând o interpretare și aplicare corectă a legii, sentința apelată fiind temeinică și legală, apelul în consecință urmând a fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă;

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție Județean G___ având C.I.F. xxxxxxx și sediul în municipiul Târgu J__, ____________________, județul G___, împotriva sentinței civile nr. 4113 din data de 20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent T________ D__ având CNP xxxxxxxxxxxxx și domiciliul în municipiul Târgu J__, ________________________, nr. 21A, județul G___,.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 februarie 2015.

Președinte, A__ M____ N_________		Judecător, L_______ M_____
	Grefier, M____ R______

red. M.L./ tehn. M.R.

4 ex./27 martie 2015

j.f./ A.D. T_______