Date speţă

Instanţă:
Tribunalul ARAD

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
41/2016 din 20 ianuarie 2016

Sursa:
Rolii.ro

ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 41 A

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016

Președinte : E______ I______

Judecător : C______ Șianțiu

Grefier : I______ M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul intimat I____________ de Poliție al Județului A___ în contradictoriu cu petentul L____ T______, împotriva sentinței civile nr. 5829 din 29 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, la dosar existând suficiente probe pentru soluționarea apelului, având în vedere că intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 din Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 5829 din 29 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul L____ T______, împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din 26.08.2015 întocmit de I____________ de Poliție al Județului A___ și a fost anulat procesul-verbal de contravenție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că petentul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din 26.08.2015 întocmit de IPJ A___, cu amendă în cuantum de 420 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile pentru că la data de 26.08.2015, în calitate de instructor auto al autoturismului cu nr. XXXXXXXXX, condus de elevul L____ C______, nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni de pe Calea Romanilor din A___, fapta fiind prevăzută de art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 al. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.

Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia, instanța de fond a constatat că în cauză nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare, astfel că sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că fiind vorba despre o faptă constatată ex propriis sensibus (personal) de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Se arată că în apărare petentul a susținut că nu a oprit la trecerea de pietoni, întrucât în spatele său era, aproape, un alt vehicul, astfel că ar fi riscat să fie lovit din spate de vehiculul respectiv; totodată, nu a pus în pericol siguranța și integritatea pietonilor, aceștia fiind abia la începutul trecerii de pietoni.

Instanța a mai evidențiat că din înregistrarea video depusă de către intimat se observă că, atunci când pietonii s-au angajat în traversare, autoturismul petentului - instructor auto se afla poziționat extrem de aproape de trecerea de pietoni, imediat înaintea acesteia; totodată, în spatele petentului, se afla, la o distanță mică, un alt vehicul; de asemenea, pietonii se aflau, pe trecerea de pietoni, la o distanță suficient de mare de vehiculul petentului, astfel încât integritatea acestora să nu fie afectată prin neoprirea petentului.

Concluzionând, instanța de fond a apreciat că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute, întrucât n-ar mai fi putut opri în condiții de siguranță pentru a da prioritate pietonilor și a reținut că procesul-verbal nu este temeinic.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și respingerea plângerii.

A solicitat intimatul a se avea în vedere configurația unei treceri de pietoni de felul celei în cauză și de prevederile art. 6 pct. 1 și 26 din OUG 195/2002 potrivit cărora acordarea priorității presupune „obligația fiecărui participant la trafic de a nu-și continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”, iar prioritate de trecere : „ dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumuri publice”.

Intimatul a evidențiat că în condițiile în care un vehicul decide să nu oprească pentru a-i acorda prioritate, este evident că pietonul este dezavantajat și a menționat că potrivit art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, conducătorul auto are obligația de a acorda prioritate pietonului angajat în traversare indiferent de banda de circulație pe care se găsește, dacă se află pe sensul de mers al autovehiculului, fără a exista situații de excepție, pietonul fiind pe același sens de mers cu autoturismul condus de petent și intenționând să traverseze _______________________________________ a învederat că din înregistrarea video se poate observa fără tăgadă că petentul în calitate de instructor auto circulând cu viteză redusă în apropierea trecerii de pietoni nu a oprit pentru a acorda prioritate pietonilor care intenționau să traverseze, ceea ce relevă culpa evidentă și lipsa de atenție a petentului prin aceasta fiind încălcate prevederile art. 6 pct. 26 din O.U.G. nr. 195/2002.

În opinia intimatului, nu se poate reține existența cazului fortuit și a unui pericol pentru oprirea în condiții de siguranță în cazul în care petentul ar fi oprit pentru a acorda prioritate pietonilor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, petentul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.

A susținut petentul că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei abateri, întrucât nu era necesar să oprească la trecerea de pietoni atâta timp cât se respectă prevederile art. 6 pct.1 din O.U.G. nr. 195/2002 care prevede că acordarea de prioritate presupune: „ obligația fiecărui participant la trafic de a nu-și continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească ” ceea ce în speță nu a fost cazul, întrucât nu a incomodat în nici un fel pietonii, cu atât mai mult cu cât avea viteză mică în acel moment și în plus, a acționat pedala de frână reducând și mai mult viteza, însă nu ar fi fost oportună o oprire din cauza unui autovehicul care venea din spate la distanță mică, existând pericolul unei coliziuni.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut greșit starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică ca urmare a aprecierii necorespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății și aplicării eronate a dispozițiilor legale în materie.

În acest sens, cu totul greșit și fără un corespondent probator relevant în lucrările dosarului a concluzionat judecătorul primei instanțe cum că petentul nu s-ar face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale care i se impută prin procesul verbal de contravenție contestat în fața sa, când în fapt evaluând probatoriul administrat ar fi trebuit să ajungă chiar la concluzia contrară anume că petentul se face vinovat de aceasta, altfel spus că cele reținute în actul juridic sancționator cu privire la faptă și autorul acesteia corespund realității.

Prin urmare, reține tribunalul că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probatoriului administrat în fața sa în neconcordanță cu prevederile art. 264 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează aprecierea probelor și în conformitate cu care este datoare instanța să examineze probele administrate pe fiecare în parte, dar și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței/inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate judecătorul le apreciază în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, în speță nefiind judicios aplicate aceste norme de drept procesual, atât cu referire la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv actele de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier utilizat de intimat, cât și mai ales în ceea ce privește CD-ul depus la dosar în probațiune de către intimat cuprinzând înregistrarea video a faptei contravenționale reținută în sarcina petentului.

Astfel fiind, avându-se în vedere și faptul că potrivit prevederilor exprese și neechivoce ale art. 476 alin. 1) din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează efectul devolutiv al apelului, apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept, constată tribunalul că în cauză intimatul a probat cu succes că la data, ora și locul menționate în actul juridic sancționator a fost surprins pe Calea Romanilor din mun. A___ autoturismul cu datele de identificare arătate condus de elevul L____ C______ în prezența și sub directa supraveghere a instructorului auto petent care nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe sensul său de mers prin loc marcat și semnalizat corespunzător, motiv pentru care agentul de poliție a și procedat la oprirea autoturismului în vederea sancționării instructorului auto pe care l-a legitimat și identificat în persoana părții petente, căreia i-a și comunicat motivul opririi și aplicării sancțiunilor contravenționale.

Pe această linie de idei, reține tribunalul și faptul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 135 lit. h) din HG nr. 1391/2006 și în deplină legalitate i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 420 lei, iar ca măsură complementară reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile în conformitate cu art. 100 alin. 3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, republicată și cu modificările și completările ulterioare, eliberându-i-se petentului dovada la permisul de conducere cu drept de circulație 15 zile.

Cât privește interpretarea pe care judecătorul primei instanțe a dat-o înregistrării video, potrivit celor inserate în considerentele sentinței pronunțate, aceasta nu poate fi primită de către tribunal chiar în condițiile descrise privitor la poziționarea autoturismului petentului față de trecerea de pietoni ca și existența unui alt autovehicul în spatele acestuia întrucât în apropierea trecerii pentru pietoni ar fi trebuit ca autoturismul condus de către elevul cursant sub directa supraveghere și control al petentului instructor auto trebuia să circule cu atenția sporită a acestuia din urmă și cu o viteză redusă tocmai pentru ca în caz de nevoie autoturismul să poată fi oprit în condiții de siguranță spre acordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii, indiferent de banda pe care aceștia se află de vreme ce legiuitorul nu a distins nimic în acest sens atunci când a edictat normele exprese și imperative de la art. 6 pct. 1 și art. 26 din OUG nr. 195/2002 prin care a reglementat acordarea de prioritate, respectiv prioritatea de trecere.

Nu ar fi trebuit să ignore petentul, cu atât mai mult cu cât este un profesionist, formator de conducători auto și finalmente nici judecătorul primei instanțe, că prin prisma normelor de drept menționate în aliniatul precedent al deciziei de față este lesne de conchis că pietonul este în mod vădit dezavantajat și aflat într-o stare de pericol în condițiile în care un autovehicul decide să nu oprească spre a-i acorda acestuia prioritatea, așa încât, faptul că pietonii s-au oprit în speță deși se aflau deja angajați în traversare, fiind pe carosabil, este pe deplin explicabil tocmai pentru evitarea stării de pericol despre care s-a făcut deja vorbire mai sus și că este așa rezidă din chiar textul de lege la care s-a făcut trimitere în actul juridic sancționator și prin care, prin voința sa suverană și necenzurabilă atâta timp cât nu se ridică probleme de neconstituționalitate, legiuitorul a înțeles să oblige conducătorul auto să acorde prioritate de trecere pietonului angajat în traversare indiferent de banda de circulație pe care se găsește dacă se află pe sensul de mers al autovehiculului fără a exista nicio situație de excepție, în speță fiind dincolo de orice dubiu că pietonii s-au aflat pe același sens de mers cu autovehiculul petentului și intenționând și angajându-se efectiv să traverseze _____________________________________ fiind spuse, mai trebuie subliniat și faptul că, contrar aserțiunilor din considerentele sentinței apelate împrejurarea că în spatele autovehiculului petentului se afla în deplasare un alt autovehicul nu prezintă relevanța preconizată și nici nu poate fi valorificată dintr-o perspectivă exoneratoare de răspundere contravențională, câtă vreme în contextul dat nu se poate prezuma cu suficientă putere doveditoare că, în ipoteza în care petentul ar fi oprit autovehiculul, cel din urma sa l-ar fi lovit și cu atât mai mult cu cât raportat la starea de fapt prima instanță nu a constatat în fapt și în drept existența unui caz fortuit care să înlăture răspunderea antemenționată, greșit a reținut în cele din urmă că petentul n-ar fi putut opri în condiții de siguranță aspect care îi este pe deplin imputabil fiind știut și necontestat și cu valoare de principiu că în apropierea trecerilor de pietoni conducătorii auto au obligația să se asigure și să ia toate măsurile și să efectueze toate manevrele care se impun, inclusiv prin reducerea adecvată și treptată a vitezei de deplasare pentru oprirea în condiții de siguranță.

De altfel, nici obiecțiunea inserată la rubrica „alte mențiuni” din actul juridic sancționator nu putea fi valorificată spre a se conchide în sensul în care a statuat judecătoria câtă vreme însuși petentul a declarat că a văzut pietonii în traversare și chiar a frânat cu scopul precis de a acorda prioritate după care a revenit eliberând pedala de frână, fără explicații rezonabile cu privire la aceasta, și conchizând că se consideră nevinovat, apreciere pe care tribunalul o reține ca fiind subiectivă și neîntemeiată pe lucrările dosarului de față.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și reținând finalmente că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, întrucât prima instanță a stabilit greșit situația de fapt și a aplicat legea în mod eronat, evidențiindu-se elemente care justifică schimbarea hotărârii apelate, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se admite apelul declarat în cauză și va fi schimbată în tot aceasta în sensul că va fi respinsă plângerea formulată de petentul L____ T______, împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/26.08.2015, încheiat de intimat.