Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 515/2014

Ședința publică de la 14 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ N______

Judecător G______ G______

Grefier G_______ V_____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant Ș_____ I___ în contradictoriu cu intimat I__ B____ POSTUL DE POLITIE L____ V____ PV CP xxxxxxx/25.10.2013, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

Dezbaterile in fond si susținerile orale ale parților, au avut loc in ședința publica de la data de 07.10.2014 ,dezbateri care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea zi ,care face parte integranta din prezenta hotărâre, când s-au pus concluzii pe fond,iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 14.10.2014, când a deliberat și a pronunțat următoarea hotărâre .

INSTANȚA

Asupra apelului de față reține următoarele:

Prin ______________.05.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petentul Ș_____ I___ împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/25.10.2013 întocmit de I__ Bacău.

Pentru a pronunța sentința menționată instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 25.10.2013 de către I.P.J. Bacău – Postul de poliție L____ V____ s-a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 720 de lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 165 alin. 1 lit. a și j din H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002. S-a reținut în sarcina petentului că în data de 25.10.2013, ora 10⁵⁵ a condus atelajul hipo tractat de 2 cabaline, fără a avea montată plăcuță cu nr. de înregistrare; de asemenea, un cal (mânz) se afla pe partea carosabilă, nefiind legat de căruță, acesta prezentând pericol pentru circulația autovehiculelor și a pietonilor.

Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, a căror nesocotire atrage nulitatea absolută, iar alte motive de nulitate nu au fost invocate.

Pe fondul plângerii, instanța reține în conformitate cu jurisprudența CEDO că procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura și cauza acuzației ce i se aduce, de a-i acorda timpul și înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuși sau beneficiind de asistența unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării și de a se obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Totuși, Curtea în cauza Jussila împotriva Finlandei, după ce operează o distincție între „infracțiuni” ca nucleu dur al dreptului penal și restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, stabilește că „garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea.

Fără îndoială că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenție privește și problema sarcinii probei, însă statele părți la Convenție pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existența unor prezumții de fapt sau de drept. În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza A_____ împotriva României, Curtea constată că finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlătura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contravențională, ci de a determina statele „să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.”

Având în vedere natura procesului-verbal de contravenție de act administrativ de constatare, instanța consideră că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, specifică actelor administrative, înzestrate cu această calitate datorită încrederii în faptul că organul emitent, autoritatea, consemnează exact faptele pe care le constată „ex propriis sensibus”, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. În cauză, instanța apreciază că limita care nu trebuie depășită în folosirea prezumției de temeinicie este dată tocmai de constatarea personală a faptei de către agent, ceea ce nu împiedică însă instanța să administreze toate probele de natură să conducă la aflarea adevărului.

Or, în cauză, instanța constată că în momentul dresării actului de sancționare, petentul a recunoscut săvârșirea faptei și și-a luat „angajamentul să nu se mai întâmple”, ceea ce contrazice declarația martorului G_______ N______, care a arătat că petentul avea montată la căruță plăcuța cu numerele de înregistrare, dar acestea erau murdare. Din acest motiv, instanța apreciază că depoziția martorului nu este credibilă, cu atât mai mult cu cât tot acesta a fost martor și în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, unde petentul a contestat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/2012 și procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/2012, declarația sa fiind determinantă în soluționarea plângerii. De altfel, între declarația martorului și a petentului există inadvertențe majore, astfel petentul a arătat că mânzul a sărit efectiv poarta, fără ca el să apuce să intre pe șosea, iar martorul a arătat că petentul venea cu căruța trasă de doi cai, mânzul era legat lângă iapă, s-a speriat și a rupt sfoara sau lanțul cu care era legat.”

Împotriva sentinței de mai sus a formulat apel petentul Ș_____ I___.

Apelul nu a fost motivat.

Analizând apelul formulat instanța reține că acesta este nefondat.

Astfel, din analiza sentinței apelate, instanța nu reies motive de ordine publică de natură să atragă nelegalitatea sau netemeinicia acesteia în raport de dispozițiile art. 479 alin 1 din Codul de procedură civilă.

În ce privește fondul plângerii formulate de petent, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 165 din HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul cu tracțiune animală este obligat să aibă asupra lui actul de identitate, certificatul de înregistrare, iar pe vehicul montate plăcuțele cu numărul de înregistrare și să nu circule cu animale care însoțesc vehiculul, dacă acestea nu sunt legate de latura din dreapta a vehiculului sau de partea din spate a acestuia, cât mai aproape de partea dreaptă. Legătura nu trebuie să fie mai mare de 1,5 m.

Instanța mai reține că din probele administrate de instanța de fond reiese că în cauză în mod corect s-a dat prevalență prezumției de legalitate și temenicie a procesului verbal contestat, proba testimonială administrată la solicitarea petentului apelant nefiind în măsură să răstoarne această prezumție, instanța motivând pe larg de ce nu a considerat ca relevantă declarația martorului audiat.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 480 din Codul de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul ca neîntemeiat, privind pe apelant Ș_____ I___ formulat împotriva sentinței civile nr 2993 din 16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în contradictoriu cu intimat I__ B____ POSTUL DE POLITIE L____ V____ PV CP xxxxxxx/25.10.2013, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Definitivă .

Pronunțată în ședința publică azi ,14 Octombrie 2014

Red. ________________________> Red. dec GG

Tehnored VG 09.12.2014/09.12.2014