Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1642/R/2013

Ședința publică de la 10 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE S_____ L_______ G____

Judecător O___ G_______ P______

Judecător L____ Sabva

Grefier A__ O_____ D_____

Pe rol judecarea recursului de C_________ administrativ și fiscal privind pe recurent C____ G_______ formulat împotriva sentinței civile nr. 3803/18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimat P_______ A_______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică cauza fiind luată la ordine, au răspuns recurentul C____ G_______ asistat de av. R___ D______, pentru intimat a răspuns av. C____________ A_____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiuni privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, se învederează faptul că procedura este legal îndeplinită cu părțile.

Instanța, constată recursul formulat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Având cuvântul, apărătorul recurentului solicită pe prima teză admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare sub aspectul efectuării expertizei tehnice specialitate construcții, iar pe teza a II a admiterea recursului, modificarea în parte, în sensul admiterii plângerii contravenționale, având în vedere că lucrările efectuate nu se încadrează în categoria lucrărilor ce le este necesar o autorizație.

Se arată că, se pune în sarcina petentului o modificare a apartamentului proprietate privată de natură să fi necesitat o autorizație de construire, iar prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu martori, rezultă că operațiunile efectuate în imobilul petentului nu a modificat structura blocului, toate lucrările rezumându-se în categoria renovări, fiind o activitate absolut pertinentă la un apartament proprietate privată, sentința fiind nelegală în acest sens.

De asemenea, apărătorul recurentului solicită a se avea în vedere înscrisurile depuse la instanța de recurs și a planșelor foto din care rezultă că nu s-a modificat apartamentul, nu s-a făcut nicio extindere de camere iar pentru aceste lucrări petentului nu i s-a adus la cunoștință necesitatea existenții unei autorizații. Se mai arată că nu s-a prezentat nici un agent să efectueze o constatare la fața locului.

Fără cheltuieli de judecată.

Având cuvântul, apărătorul intimatei, solicită respingerea recursului cu privire la prima teză în sensul trimiterii cauzei în vederea efectuarea expertizei, recurentul, solicită a se respinge această solicitare având în vedere că petentul era cel care trebuia să aprecieze ce probe trebuiau administrate în această cauză, petentul solicitând la instanța de fond doar proba cu înscrisuri și martori admiși.

De asemenea, acesta avea procesul verbal în care se arată exact pentru ce a fost amendat, pentru nerespectarea dispozițiilor art.3 din Legea 51/1991, iar în cazul în care se aprecia administrarea probei cu expertiză trebuia să fie solicitată la instanța de fond și nu în fața instanței de recurs.

Instanța de fond a admis proba cu martori N______ C_____ și A____ E____ (filele 39, 40 dosar fond), ambii menționând că nu s-au făcut lucrări de renovare, fiind lungit balconul cu 1,5 m și lățime 0,5 m, de asemenea s-au dărâmat 2 pereți, s-a turnat placă de beton.

În susținerea celor arătate apărătorul intimatei depune la dosarul cauzei planșă foto cu imaginea apartamentului din care rezultă că balconul este mult mai mare și susținut de stâlpi de metal, fapt menționat și de martora A____ E____.

Prin plângerea formulată și motivele de recurs, petentul menționează că nu a avut cunoștință de eliberarea autorizației de construcție, însă nu se poate sustrage de acest fapt având în vedere pe de o parte că petentul avea funcția de viceprimar și avea cunoștință că este necesar obținerea autorizației.

La fila 33 dosar fond este adresa emisă de UAT A_______, adresă emisă imediat la începerea lucrărilor prin care i se aduce la cunoștință să sisteze lucrările și în termen de 30 de zile să intre în legalitate prin solicitarea autorizației de construcție , însă lucrările au continuat din anul 2010 până în anul 2012.

Cu privire la cuantumul amenzii nu s-a mai formulat recurs, deoarece important este că și la instanța de fond s-a solicitat ca petentul să intre în legalitate prin solicitarea autorizației de construire având în vedere că apartamentul modificat și maxim extins pune în pericol întreaga structură a blocului.

Fără cheltuieli de judecată.

Instanța declară dezbaterile închise și trece la deliberare.

TRIBUNALUL,

1 Împrejurările cauzei și soluția dată pe fond

Prin sentința civilă3803/2012 Judecătoria Moinești a admis în parte plângerea contravențională și a dispus reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție nr.2329 din 20.06.2012 de la 15.000 lei la 5.000 lei și exonerează petentul de la plata diferenței de amendă de 10.000 lei , reținând următoarele :

„Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești la data de 5.07.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul C____ G_______, domiciliat în com.A_______, ________________________ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei A_______ prin Primar, constatarea nulității sau anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr.2329 din 20.06.2012 sau admitere în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență următoarele: procesul verbal este întocmit de G___________ L_______ din cadrul Primăriei A_______, a cărei calitate de agent constatator înțelege să o conteste întrucât dispoziția nr.437 din 11.10.2004 nu este actualizată; deși nu este agent constatator, Primarul comunei A_______ a semnat și ștampilat procesul verbal de constatare a contravenției, ceea ce indică faptul că această constatare a avut loc din birou; fapta contravențională nu există întrucât el a efectuat lucrări de renovare exterioară și a spațiilor adiacente la apartamentul proprietate personală compus din 3 camere, lucrări pentru care nu se impune obținerea unei autorizații de construire; la individualizarea sancțiunii este necesar ca instanța să aibă în vedere pericolul social concret al faptei, comportamentul său care a achitat toate taxele și impozitele locale pentru apartamentul în discuție; faptul că nu sunt afectate în niciun mod drepturi ale terților; situația conflictuală existentă între el și Primarul comunei A_______ determinată de faptul că el deține funcția de consilier local într-o formațiune politică diferită de cea din care face parte Primarul.

De asemenea, înainte de primul termen de judecată, prin precizările scrise depuse la dosar prin serviciul registratură al instanței-fila 21, petentul și-a completat plângerea cu încă un motiv de nulitate a procesului verbal de constatare a contravenției respectiv împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a constata contravențiile și de a aplica amenzile, prevăzut de art. 31 din Legea 50/1991.

În drept, petentul a invocat dispozițiile OG 2/2001.

În dovedirea susținerilor sale, petentul a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, plicul poștal cu ștampila oficiului poștal, Încheiere de intabulare nr. 1056 din 4.11.1999 a Judecătoriei Moinești-Biroul de Carte Funciară; contracte de vânzare-cumpărare; planuri de amplasament și delimitare a imobilului.

Instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de OG 2/2001, fiind comunicată petentului prin poștă la data de 22.06.2012 și înaintată instanței prin poștă la data de 3.07.2012.

Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.15 alin.1 lit.i din Legea nr.146/1997.

Intimata a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției, arătând în esență următoarele: numita G___________ L_______ are calitatea de agent constatator, fiind numită în această calitate prin dispoziția Primarului comunei A_______ nr. 437 din 11.10.2004, pe durată nedeterminată; Primarul comunei A_______ a semnat Rezoluția de aplicare a sancțiunii și înștiințarea de plată și nu procesul verbal în integralitatea lui, acesta fiind semnat de agentul constatator și de martorul asistent; petentul nu a efectuat lucrări de renovare a apartamentului ci lucrări de extindere a balconului locuinței fără a avea la bază un proiect avizat de un specialist care să stabilească pe ce structură de rezistență trebuie efectuate aceste lucrări pentru a rezista la eventuale cutremure; extinderea balconului fără proiect, susținut de 4 țevi a căror rezistență nu este cunoscută, imprimă faptei un pericol social ridicat orice persoană care trece prin aproprierea balconului având viața pusă în pericol; petentului i s-a pus în vedere prin adresa nr. 3225 din 1.09.2010 să sisteze lucrările și să intre în legalitate.

Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.

La Întâmpinare, intimata a anexat în xerocopie: planșă foto, dispoziția Primarului _____________________ din 11.10.2004, adresa nr. 3225 din 1.09.2010 către petent.

Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din 13.11.2012, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba testimonială cu câte 2 martori.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 2329 din 20.06.2012, întocmit de Primăria comunei A_______, petentul C____ G_______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 15.000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 26 lit a din Legea 50/1991 constând în aceea că a efectuat lucrări de recompartimentare a apartamentului și de extindere a balconului fără autorizație de construire. De asemenea, prin Rezoluție a Primarului s-a dispus măsura desființării lucrărilor neautorizate și aducerea la forma inițială până la data de 20.07.2012.

Potrivit art.34 din OG 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii

Sub aspectul legalității, instanța constata ca au fost respectate toate conditiile de formă prevazute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absoluta. Acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulitații prev. de art.16 si 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei la care a fost constatată, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Cu privire la contestarea de către petent a calității de agent constatator a numitei G___________ L_______ care a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției instanța reține că acest motiv de nulitate a procesului verbal nu se susține întrucât calitatea de agent constatator a numitei G___________ L_______ este atestată de dispoziția nr. 437 din 11.10.2004 a Primarului comunei A_______-fila 32 dosar care, ca orice act administrativ a cărui efect în timp nu este limitat de lege este valabilă până la data revocării acesteia nefiind necesară o actualizare periodică astfel cum susține petentul, fără a invoca niciun temei de drept în sprijinul acestei ipoteze. De asemenea, contrar susținerii petentului, Primarul comunei A_______ a semnat Rezoluția de aplicare a sancțiunii și înștiințarea de plată, conform art. 27 alin 5 din Legea 50/1991 și nu procesul verbal în integralitatea lui, acesta fiind semnat de agentul constatator și de martorul asistent M____ I__ care a atestat refuzul petentului de a semna procesul verbal.

Motivul invocat de petent al prescripției dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea contravențională, urmează a fi analizat de instanță în continuare împreună cu motivele de netemeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției invocate de petent, natura contravenției și modul de săvârșire impunând o analiză unitară.

În acest sens, cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovatiei petentului ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, procesul verbal beneficiind astfel de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin procesul verbal de constatare a contravenției se reține că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 26 lit a din Legea 50/1991 constând în aceea că a efectuat lucrări de recompartimentare a apartamentului și de extindere a balconului fără autorizație de construire.

Petenul, care are calitatea de proprietar al apartamentului cu nr. 2, ____________________ A_______, conform înscrisurilor depuse de acesta în probațiune, a contestat efectuarea acestor lucrări arătând că singurele lucrări pe care le-a efectuat constau în renovarea exterioară a apartamentului și a spațiilor adiacente pentru care nu este necesară o autorizație de construcție; pe de altă parte a invocat prescripția dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea contravențională întemeiată pe dispozițiile art.31din Legea 50/1991.

Martorii audiați în cauză atât pentru petent cât și pentru intimată au arătat că petentul a început în anul 2009 o lucrare de extindere a balconului. Conform depoziției martorului N______ C_____, propus de petent, care a și efectuat prima parte a lucrării, această lucrare a constat în extinderea balconului pe o lungime de aproximativ 1,5 m și o lățime de aproximativ 0,5 m. Conform depoziției martorei A____ E____, propusă de petent, lucrarea de extindere a balconului a început în anul 2009 prin montarea unor stâlpi de susținere pe care a montat o placă de beton, a continuat în anul 2010 și 2011, fiind finalizată în vara anului 2011.De asemenea, în același an 2011, petentul a dărâmat parțial un perete de la bucătărie și 2 pereți de pe hol pentru a construi arcade. Din declarația martorului M____ I__ rezultă că lucrarea de extindere a balconului apartamentului a fost făcută în perioada primăvara anului 2010-primăvara anului 2012.

Acceptând că lucrarea de extindere a balconului și lucrările de modificare parțială a pereților interiori ai apartamentului au fost finalizate în vara anului 2011, cu privire la termenul de prescripție al dreptului de a constata contravenția și de a aplica amenzile care, conform art. 31 din Legea 50/1991 este de 2 ani de la data săvârșirii faptei, instanța constată că la data constatării faptei prin procesul verbal de constatare a contravenției, respectiv 20.06.2012, acest drept nu era prescris, data finalizării lucărilor-în speță anul 2011-fiind data săvârșirii faptei, în acest sens pronunțându-se Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7 /2000 pronunțată în recurs în interesul legii.

Prin urmare, instanța va înlătura ca neîntemeiat acest motiv de nulitate a procesului verbal de constatare a contravenției.

De asemenea, instanța reține, contrar susținerilor petentului că pentru lucrările efectuate de petent la apartament-extindere balcon și dărâmare parțială pereți, era necesară obținerea prealabilă a autorizației de construire.

În acest sens sunt prevederile art. 3 alin 1 lit a din Legea 50/1991 care statuează:”(1) Construcțiile civile(…)se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11; Astfel, pentru lucrările de extindere și de modificare a unei construcții, cum sunt cele efectuate de petent, este necesară obținerea autorizației de construire, aceste lucrări efectuate de petent neîncadrându-se la cele exceptate de la necesitatea obținerii autorizației de construire și care sunt enumerate la art. 11 din Legea 50/1991.

Prin urmare, instanța reține că fapta săvârșită de petent există și este săvârșită cu vinovăție, constituind contravenție conform art. 26 alin 1 lit a din Legea 50/1991.

Prin urmare, instanța constată temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că petentului i-a fost aplicată o amendă de 15.000 lei, minimul amenzii prevăzută de art. 26 alin 2 liniuța 1 din Legea 50/1991 fiind de 1.000 lei și maximul fiind de 100.000 lei.

Sancțiunea trebuie să fie de asemenea, proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din OG 2/2001, cu împrejurările în care fapta a fost comisă, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța mai reține că în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin 6 din Legea 50/1991 pentru această faptă contravențională nu se poate aplica sancțiunea avertisment.

Deși pericolul social concret al faptei săvârșită de petent este destul de ridicat în condițiile în care extinderea balconului care nu este de proporții reduse, așa cum se observă și din fotografia depusă la dosar de intimată, s-a efectuat fără niciun studiu prealabil de specialitate care să confere garația rezistenței construcției, existând un pericol ridicat pentru viața persoanelor care trec prin apropierea acestuia, instanța apreciază că aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 15.000 lei este excesivă, această sumă depășind chiar valoarea construcției în sine.

Pe de altă parte, instanța reține că această lucrare nu este de importanță redusă pentru a se justifica aplicarea unui amenzi în cuantumul minim prevăzut de lege, iar pe de altă parte, petentul a fost avertizat în anul 2010, conform adresei de la fila 33 dosar, să sisteze lucrarea, fără însă a se conforma.

Având în vedere însă că măsura complementară a desființării lucrărilor neautorizate, luată prin procesul verbal de constatare a contravenției este de natură să înlăture pericolul creat prin realizarea fără autorizație a acestor lucrări, instanța apreciază, raportat și la criteriile de individualizare a sancțiunii menționate anterior, că aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 5.000 lei este suficientă și de natură a îndeplini scopul coercitiv al acestei sancțiuni, motiv pentru care va admite în parte plângerea contravențională, va dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției de la 15.000 lei la 5.000 lei și va exonera petentul de la plata diferenței de amendă de 10.000 lei, menținând celelalte prevederi ale procesului verbal. „

2 Motive de recurs

Prin recursul declarat , recurentul a arată că a fost consilier în cadru CL A_______ în intervalul 2008-2012 ; de comun acord cu primarul a apreciat asupra necesității consolidării apartamentului , montând 4 stâlpi , și pentru proporționalitate a fost prelungit balconul existent cu aproximativ 1, 5 m , spunându-se de primar că nu are nevoie de autorizație ; înăuntrul apartamentului nu a demolat nici un perete sau stâlp de rezistență ; față de data finalizării lucrărilor apreciază că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravențiile , iar fapta contravențională nu există , solicită aplicarea unui avertisment .

3 Soluția dată în recurs

Prin procesul verbal de constatare a contravenției se reține că recurentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 26 lit a din Legea 50/1991 constând în aceea că a efectuat lucrări de recompartimentare a apartamentului și de extindere a balconului fără autorizație de construire.

Cu privire la prescripția dreptului de a constata contravențiile, potrivit art. 31 din Legea 50/1991 , dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

Prin Decizia Nr. VII din 20 noiembrie 2000 în recursul în interesul legii , ICCJ a precizat că :

1. Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din această lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

2. În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției.

3. Obținerea autorizației de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, o atare împrejurare putând fi avută în vedere numai la individualizarea sancțiunii contravenționale.

În cazul de față din depozițiile martorilor propuși de către recurent reiese că lucrarea de extindere a balconului a început din septembrie 2009 și a fost finalizată în vara anului 2011 .Prin încheierea procesului verbal în discuție la data de 20.06.2012 , la aproximativ un an de la data finalizării lucrărilor de recompartimentare a apartamentului și de extindere a balconului s-a respectat termenul de 2 ani pentru constatarea contravenției , motiv pentru care nu se poate constata intervenită prescripția dreptului de a constata contravențiile .

Cu privire la existența faptei contravenționale , instanța reține că dacă în cazul faptelor contravenționale comisive este sarcina organului constatator de a aduce probe cel puțin pentru demonstrarea existenței faptei și a identității făptuitorului, în cazul faptelor contravenționale omisive simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.

În mod corect a apreciat instanța de fond asupra incidenței prevederilor art. 3 alin 1 lit a din Legea 50/1991 , apreciind că pentru lucrările efectuate de petent la apartament-extindere balcon și dărâmare parțială pereți- era necesară obținerea prealabilă a autorizației de construire întrucât se încadrează în aria de aplicare a acestui articol . Lucrările efectuate de recurent nu se încadrează la cele exceptate de la necesitatea obținerii autorizației de construire , acestea fiind sunt enumerate la art. 11 din Legea 50/1991.

Cum recurentul nu a probat că la momentul încheierii procesului verbal avea autorizație de construcție asupra lucrărilor efectuate , instanța reține existența faptei contravenționale prevăzute de art. 26 lit a din Legea 50/1991 .

Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate instanța de recurs constată că respectând prescripțiile Decizie 7/2000 , având în vedere că recurentul a obținut de abia procesul verbal de recepție finală din data de 07.12.2012 , instanța de fond a redus la minimul amenda aplicată .

ART. 74 alin 4 din ORDIN Nr. 839 din 12 octombrie 2009pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevede că potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (6) și art. 35 alin. (3) din Lege, în corelare cu prevederile art. 28 și 29 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, în domeniul disciplinei autorizării executării lucrărilor de construcții și al execuției acestora în baza autorizațiilor emise, la aplicarea sancțiunii contravenționale:

a) nu se aplică sancțiunea "avertisment";

ART. 26 alin 6 din Legea 50/1991 prevede că în condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment.

Cosntatând că instanța de fond a redus la minimul amenzii, că pentru contravenția în discuție nu se poate aplica avertismentul , instanța respinge recursul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurent C____ G_______ împotriva sentinței civile nr. 3803/18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimat P_______ A_______, ca neîntemeiat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2013

Președinte, S_____ L_______ G____	Judecător, O___ G_______ P______	Judecător, L____ S___
	Grefier, A__ O_____ D_____

Red sent.R.O.

Red/ JGSL/10.01.2014

TEHN/jGSL/17.01.2014

A.D.-2 ex- 20.01.2014