Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2491 R

Ședința publică de la 30 Octombrie 2014

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE C______ C_________ M____

Judecător E______ V______

Judecător R_____ P______

Grefier M_____ P_______ M___

Pe rol soluționarea contestației în anulare – recurs C_________ administrativ și fiscal formulată împotriva deciziei civile nr. 784 pronunțată la data de 24.05.2013 de Tribunalul Ilfov, în cauza privind pe contestatoarea - petentă _______________ în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.10.2014, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.10.2014.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 784/24.05.2013 s-a admis recursul, s-a modificat în parte sentința recurată în sensul că: s-a admis în parte plângerea contravențională, s-a anulat în parte procesul verbal de contravenție, fiind înlăturată sancțiunea complementară a achitării tarifului de despăgubire, menținând dispozițiile procesului verbal cu privire la aplicarea sancțiunii amenzii.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanța a procedat la verificarea legalității si temeiniciei actului administrativ contestat, in temeiul dispozițiilor art. 34 si art. 16-19 din OG2/2001 constatând ca nu sunt motive de nulitate ale actului contestat.

Astfel, s-a apreciat ca procesul verbal întocmit întrunește cerințele de legalitate în privința condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute si relative.

Susținerile recurentei referitoare la nulitatea procesului verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, cu motivarea ca semnătura electronica nu produce efecte in condițiile in care procesul verbal creat in format electronic a fost printat si comunicat ulterior, nu sunt pertinente.

In împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. 1259/2001).

Semnătura electronică, în sensul legii nr. 455/2001, reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv să fie legată in mod unic de un semnatar, să asigure identificarea acestuia, să fie creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) și să fie legată de datele în formă electronică la care se raportează, astfel încât orice modificare sa fie identificabilă.

Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura. De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașată, cât si faptul că mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negată; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul că a fost falsificată. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului.

Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticității, integrității si nerepudierii în instanță a informațiilor digitale.

Documentele semnate electronic pot fi trimise prin poșta electronică, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimantă, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.

Trebuie realizata distincția între generarea unui înscris în formă electronică și, pe de altă parte, materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.

Există mențiune expresă în procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției că acest document a fost generat și semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care actul să nu poate fi calificat drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct.2 din Legea nr.455/2001.

Fără îndoială, procesul verbal cuprinde o informație susceptibilă a fi citită nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar; înscrisul in forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.

Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu îi înlătură calitatea de înscris in formă electronică.

Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de către agentul constatator, însă noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de flagranta, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfășurării activității ilicite.

Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.

Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice, și în cazul în care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorată simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.

Prin urmare, în măsura în care încheierea procesului verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, recurenta nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit că acestea nu ar reflecta realitatea, în mod corect judecătorul fondului a recunoscut putere probanta planșelor foto înfățișate de intimată, din care rezulta că autoturismul recurentei a fost surprins fără a avea achitată contravaloarea taxei.

In concluzie, prezumția de nevinovăției a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, iar recurenta nu a reușit să probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.

Fapta imputata recurentului, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002.

Prima instanță a reținut, în mod corect că, în cuprinsul procesului-verbal este consemnată calitatea agentului constatator, semnatar al acestuia, precum și apartenența la CNADNR-CESTRIN.

În ce privește întocmirea procesului verbal de contravenție acesta este încheiat în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei și comunicat către petent în termen de 30 de zile de la întocmire cu respectarea prevederilor art. 13 și 26 alin. 3 din O.G. 2/2001

În ce privește tariful de utilizare s-a reținut de Tribunal că la data săvârșirii faptei contravenționale – 09.09.2011 și la data întocmirii prezentului procesul verbal – 22.02.2012- din reglementarea în vigoare la acele date prevăzută în art. 8 și 9 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu art. 10 alin. 1 și 2 din O.G.nr. 2/2001 rezulta faptul că pentru săvârșirea aceastei contravenții de a circula fără a detine rovinieta valabila se aplica atât amenda cât și sancțiunea achitării tarifului de despăgubire.

Ulterior, în anul 2012 această lege a fost modificată după cum se va arata mai jos.

Potrivit art. 8 alin.1 din O.G. 15/2002, modificată prin legea nr. 144/2012, în vigoare începând cu 27.07.2012, prevede că ,, 1) Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie continua si se sanctioneaza cu amenda."

Totodată alin. 3 al art. 8 care prevedea și obligația de a plăti tariful de despăgubire a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr 144/2002.

Prin art. II din aceeași lege 144 ,, Tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza,,

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României ,, legea dispune numai pentru viitor, cu cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile ,, adică acestea din urmă se pota aplica și la fapte săvârșite înainte de _______________________.

Procesul verbal prin care s-a aplicat și măsura obligării petentei la plata tarifului de despăgubire a fost contestat în instanță la data de 22.03.2012, deci înainte de _____________________ legii 144/2012

D__ fiind faptul că, pe de o parte legea nouă este o lege contravențională mai favorabilă decât cea veche ea are efect retroactiv, motiv pentru care se aplică și faptelor săvârșite anterior intrării sale în vigoare precum și faptul că însăși legea 144/2012 arat în art. II că se anulează aceste tarife de despăgubire, instanța de recurs a făcut aplicarea legii mai favorabile și să înlăture această sancțiune complementară.

Împotriva acestei decizii, recurenta – petentă a a formulat contestație în anulare, prin care solicită admiterea cererii, casarea deciziei civile și pe cale de consecință, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că instanța de fond a admis in parte recursul, a înlăturat sancțiunea complementara achitării tarifului de despăgubire, menținând dispozițiile cu privire la aplicarea sancțiunii amenzii, considerând ca motivele invocate, nu reprezintă un argument pentru admiterea in totalitate a recursului dedus judecații.

Așa cum a arătat, atât in fata instanței de fond, cat si in fata celei de recurs, potrivit modificărilor aduse de Legea nr. 144/2012, Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, potrivit art. 9 alin. 3 din OG NR. 15/2002, modificata prin legea nr. 144/2012: "Procesul verbal se întocmește si se comunica contravenientului in termen de 30 zile de la data constatării contravenției, interval in care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1".

Din interpretarea logico sistematica a dispozitiilor art. 09. alin. 3 teza finala din OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificata prin Lg. 144/2012, rezulta ca legiuitorul a inteles sa reglementeze o prescriptie speciala raspunderii contraventionale pentru savarsirea faptei prevazuta de art. 8 alin. 1 din OG nr. 2/2001, distinct de cea reglementata de dispozitiile art. 13 din OG 2/2001, stabilind in mod expres un termen limata de 30 zile in care agentul constatator trebuie sa intocmeasca si sa comunice contravenientului procesul verbal de contraventie.

Având caracter special in raport cu dreptul comun in materie, respectiv art. 13 alin. 1 OG nr. 2/2001 "Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei" - rezulta ca neintocmirea si necomunicarea procesului verbal de contraventie pentru incalcarea prevederilor art. 1 alin. 1 OG nr. 15/2002, conduce la prescriptia raspunderii contraventionale.

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, legea dispune numai pentru viitor, excceptie facand legea penala sau cea contraventionala mai favorabila.

Comparând conținutul inițial al OG nr. 15/2002, cu conținutul aceluiasi act normativ dupa modificarile intervenite prin Lg. 144/2012, rezulta ca legea contraventionala mai favorabila este actuala reglementare a OG nr. 15/2002, care prevede un termen special de prescriptie a raspunderii contraventionale, lege mai favorabila care se aplica retroactiv, intru cat succesiunea de legi a intervenit intre momentul comiterii si momentul solutionarii irevocabile a plangerii.

Prin urmare, avand in vedere ca in speța fapta contravenționala a fost comisa la data de 12.08.2011, iar procesul verbal de contravenție contestat a fost întocmit in data de 31.01.2012, se solicită a se constata ca a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, fapt ce conduce la anularea actului sancționator contestat.

Contestatoare a mai arătat că instanta de recurs a omis sa se pronunțe cu privire la cel de al doilea capăt al cererii de recurs, unde a menționat modificarile aduse de legea 144/2012, mai mult dupa considerentele noastre acest aspect nici nu a fost luat in seama, ignorand prevederile legale in vigoare.

Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că instanța de fond si mai apoi instanța de recurs a respins plângerea contravențională și pe cale de consecință a dispus menținerea dispozițiilor procesului verbal de constatare a contravenție seriaRxxxxxxxxx.

Instanța de fond în mod corect a reținut faptul că procesul verbal a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001.

În speța dată, susținerile contestatoarei sunt nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. xxxxxxx fapta de a circula iară rovignietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.

La data de: 09.09.2011 Locatie: DN 6 Km 14+900m; Localitatea: B___ vehiculul cu nr. de înmatriculare 3HNS, aparținând I_______ S.R.L a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, în care la data de 09.09.2011 a fost emis Procesul Verbal de Constatare a Contravenției mai sus precizat către C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administratiei și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.

Autovehiculul contestatorului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu rovigniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovignieta.

Instanța a reținut că contestatorul nu a făcut dovada achitării rovinietei pentru data și vehicul respectiv, astfel că în mod corect s-a reținut în sarcina sa fapta de a fi circulat fără rovnietă valabilă.

Întâmpinarea este întemeiată pe dispoz. art. 320 alin. 1 Cod procedură civilă.

Analizând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, tribunalul constată următoarele:

Contestatia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia părțile sau procurorul pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege. Contestatia în anulare poate fi exercitată în scopul retractării unei hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale și nu pentru netemeinicie.

Tribunalul retine ca instanta de recurs s-a pronuntat asupra actiunii dupa ce a analizat in amanunt toate inscrisurile, solicitarile si motivele de recurs formulate, aspect care rezulta in mod evident din cuprinsul deciziei atacate, astfel ca invocarea motivului prevazut de art.318 teza a II-a din Codul de Procedura Civila constand in neexaminarea directa si substantiala a tuturor motivelor de recurs nu are sustinere.

Tribunalul retine astfel ca , instanta de recurs, admitând recursul, nu a omis din greseala să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare / casare, astfel ca in cauza nu este incident motivul prevazut de art.318 alin.1 teza a II-a, asa cum sustine contestatoarea.Constată tribunalul că în cuprinsul deciziei contestate se arată că întocmirea procesului verbal de contraventie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei și comunicat către petent în termen de 30 de zile de la întocmire respectă prevederile art. 13 și art. 26 alin.3 din OG nr. 2/2001

Celelalte sustineri ale contestatoarei privesc aspecte care tin de fondul cauzei și care nu pot fi primite in cadrul procedurii extraordinare a contestatiei in anulare intrucat ele au fost avute in vedere atat la instanta de fond, cat si la instanta de recurs care

Prin urmare, Tribunalul va respinge contestatia in anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - petentă _______________ în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A, împotriva deciziei civile nr. 784 pronunțată la data de 24.05.2013 de Tribunalul Ilfov, ca nefondată.

Irevocabila.

Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2014.

Președinte, C______ C_________ M____	Judecător, E______ V______	Judecător, R_____ P______
	Grefier, M_____ P_______ M___

M.M. 12 Noiembrie 2014

Redactat VE – 2 ex.

Jud. C_______ Ș_____ V____ – Tribunalul Ilfov