document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ nr. 1624/2015

Ședința publică din data de 12 octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D___ P_____

Judecător G_______ B______

Grefier E_____ B______

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul I______ D__ împotriva sentinței civile nr. 5290/03.04.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, M_______ G______ N______ și ________________________________ S.A Sucursala Timișoara, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat în reprezentarea apelantului T________ A___, în reprezentarea intimatei M_______ G______ N______ s-a prezentat avocat S_____ N______ în substituire avocat P___ F____ C_____ și au lipsit reprezentanții celorlalți intimați.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Potrivit dispozițiilor art. 131 al. 2 coroborate cu prevederile art. 95 pct. 2 din noul cod procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Reprezentantul apelantul a depus la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrie iar reprezentantul intimatului a depus la dosar delegația de substituire.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod Procedură Civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul pe apel.

Reprezentantul apelantul a solicitat admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatului a solicitat respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată

În temeiul dispozițiilor art. 394 Noul Cod Procedură Civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL :

Deliberând, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 5290/03.04.2015Judecătoria Timișoara a respins plângerea contravențională formulată de petentul I______ D__, împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din 03.11.2014 încheiat de intimatul I____________ DE POLITIE AL JUDETULUI TIMIS, și intervenienții M_______ G______ N______, și ______________________________ SA, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele :

În fapt, potrivit procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din 03.11.2014 (f. 25), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei, 360 lei și cu suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile, în baza prevederilor art. 57 alin 2, 79 alin 1 lit.b din OUG nr. 195/2002. Se reține că, în data de 27.10.2014, petentul a condus autoturismul Volvo cu nr. XXXXXXXXX, în stația de alimentare Gazprom, intersecție cu Calea A_______ și nu a respectat semnificația indicatorului ,,cedează trecerea”, intrând în coliziune cu un autoturism ce rula pe Calea A_______ din stânga, Minicooper cu nr. XXXXXXXXX și care vira în benzinăria MOL. De asemenea, nu s-a prezentat pentru întocmirea documentelor de constatare la Poliția Rutieră în termen de 24 de ore.

În drept, art. 57 din OUG nr. 195/2002 prevede: (2) La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.

Art. 101 alin (3) OUG nr. 195/2002: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Art. 79 din OUG nr. 195/2002 prevede: (1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați: b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare. (2) Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b): a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii; b) conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

Art. 100 alin (3) OUG nr. 195/2002: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: g) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).

Verificând, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisurile contestate, instanța a constatat că acestea cuprind toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.

Pe de altă parte, petentul nu a invocat motive de nelegalitate care să atragă sancțiunea nulității relative a actelor.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei stabilite în procesele verbale de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.

Instanța a constatat că situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este cea adevărată, nefiind răsturnată de către petent prin proba contrară.

Avariile auto care au fost constatate de către agent sunt descrise în declarațiile părților implicate în accident și depuse în copie la dosar (f.27-28). Astfel, avariile care au fost constatate la autoturismul cu nr. XXXXXXXXX, condus de către petent sunt: far stânga zgâriat, bară față stânga zgâriată înspre interior. Avariile care au fost constatate la autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus intervenienta M_______ G______ N______ sunt: aripa dreapta față, portieră dreapta față.

Din declarația scrisă de către intervenienta M_______ G______ N______ (f.28) rezultă că aceasta circula pe Calea A_______, intenționând să intre în benzinăria MOL, iar petentul care conducea auto cu nr. XXXXXXXXX nu a oprit la indicatorul ,,cedează trecerea” și a intrat în mașina sa.

Din declarația martorului C_______ C_____ A___ (f.68) rezultă că acesta a văzut mașina petentului care vroia să iasă din benzinăria Gazprom pe o arteră principală, iar intervenienta venea de pe Calea A_______, circulând pe banda a doua sau a treia, în timp ce petentul dorea să intre pe prima bandă. Susține că a văzut cum acesta a frânat, în timp ce intervenienta a venit oblic, dorind să intre în benzinăria de lângă. Petentul se afla foarte puțin încadrat pe banda întâi, în momentul acela dorind să vireze dreapta. Precizează că intervenienta se afla inițial pe banda a doua sau a treia după care a intrat pe banda întâi, atunci producându-se impactul între cele două mașini. Susține că mașina petentului era oprită în momentul producerii impactului.

Față de aceste mijloace de probă și față de avariile rezultate din dinamica producerii accidentului, instanța constată că petentul, în timp ce conducea auto marca Volvo cu nr. XXXXXXXXX nu a acordat prioritate de trecere la întâlnirea indicatorului ,,cedează trecerea”, intrând în coliziune cu auto cu nr. XXXXXXXXX.

Se vor înlătura susținerile petentului conform cărora agentul nu a constatat cu propriile simțuri fapta sa de a nu respecta indicatorul de trecere. Instanța a constatat că agentul a încheiat procesul verbal în urma analizei declarațiilor celor doi conducători auto implicați în accident, după examinarea autoturismelor și avariilor acestora.

Față de dispozițiile art. 57 din OUG nr. 195/2002 și având în vedere indicatorul care se afla la ieșirea din benzinăria Gazprom, se apreciază de către instanță că petentul este cel care trebuia să respecte acest indicator, să oprească înainte de a pătrunde pe banda întâi de circulație și să acorde prioritate de trecere tuturor autoturismelor care se deplasau pe Calea A_______, acesta din urmă fiind drumul cu prioritate pe care circula mașina intervenientei. Chiar dacă intervenienta a schimbat benzile de circulație, petentul, fiind obligat să respecte indicatorul ,,cedează trecerea”, trebuia să oprească, să se asigure că au trecut toate autovehiculele care circulau pe drumul cu prioritate și, ulterior să se angajeze pe banda întâi.

Din interogatoriul petentului reiese că acesta se afla la momentul accidentului la limita de ieșire, pe banda întâi, fiind oprit. Susține că s-a asigurat, iar pe banda a treia a văzut un autoturism rulând, a rămas pe loc, în acel moment fiind acroșat în partea stângă de către autoturismul intervenientei care intenționa să intre în bezinăria Mol. Ulterior, la același interogatoriu, petentul a menționat că era oprit în dreptul indicatorului ,,cedează trecerea”, pentru a se asigura. Prin plângerea contravențională, a susținut că în momentul în care se afla deja încadrat pe prima bandă, brusc a apărut din stânga, de pe banda a II-a de circulație, un autoturism Minicooper cu nr. XXXXXXXXX, care, fără a se asigura la schimbarea benzii de circulație și a direcției de mers, a intenționat, în ultimul moment să intre în stația de carburanți MOL, __________________________ fiind la doar 2-3 metri de ieșirea din stația Gazprom.

Instanța a constatat că susținerile petentului sunt contradictorii, afirmând prin plângere că era deja încadrat pe banda întâi, dar susținând prin interogatoriu că se afla oprit în dreptul indicatorului ,,cedează trecerea”. Se reține faptul că, în cazul în care petentul ar fi fost oprit în dreptul indicatorului, mașina petentei, care se afla în momentul producerii impactului pe banda întâi, nu putea să lovească autoturismul său.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a conchis că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat cu referire la fapta prev. de art. 57 din OUG nr. 195/2002 a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.

Cu privire la fapta prev. de art. 79 alin 1 lit. b din OUG nr. 195/2002, instanța a constatat că petentul nu a dovedit situația contrară celor expuse în actul sancționator.

Prin plângere, petentul arată că intervenienta nu a dorit să încheie cu acesta o constatare amiabilă și că a sunat la 112. Se observă că petentul nu se afla în nici unul dintre cazurile de excepție prevăzute la art. 79 alin 2 din OUG nr. 195/2002, astfel, între conducătorii vehiculelor implicate în accidentul din cauză nu s-a încheiat o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii, iar petentul nu a dovedit că ar fi deținut o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

Chiar dacă petentul ar fi dovedit că ar fi sunat la 112, acest aspect nu îl exonera de obligația de a se prezenta la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.

Ținând seama de cele expuse anterior, instanța a reținut că agentul constatator a reținut în mod corect în sarcina petentului contravenția prev. de art. 79 alin 1 lit.b din OUG nr. 195/2002.

Pentru considerentele de mai sus, instanța a constatat că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 03.11.2014 este temeinic, minimul amenzilor fiind aplicat în mod corect de către agentul constatator.

Pentru fapta săvârșită de petent, sancțiunea amenzii se aplică alături de cea a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60-pentru prima contravenție, respectiv 30 de zile-pentru cea de-a doua contravenție.

Având în vedere cele menționate, nu există nici o rațiune de a înlătura sancțiunea complementară aplicată petentului, instanța constatând și faptul că sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).

Ținând seama de materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, instanța a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat apel I______ D__ , susținând că este netemeinică și nelegală, solicitând schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe , iar pe cale de consecință , admiterea plângerii contravenționale formulate împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/3.11.2014 al Biroului rutier din cadrul Poliției Mun. Timișoara și anularea acestuia ca nelegal și netemeinic .

În motivare apelantul arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică , impunându-se schimbarea în tot a acesteia și anularea procesului verbal de contravenție amintit mai sus .

Prima instanță nu a ținut cont de disp. art. 34 din OG 2/2001, potrivit cărora procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

In mod greșit, în contradicție cu probatoriul administrat în cauză , instanța concluzionează că situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este cea adevărată , nefiind răsturnată de către petent prin proba contrară .

Astfel, situația de fapt reținută prin procesul verbal a fost răsturnată prin proba testimonială administrată în cauză la solicitarea sa . Concret, potrivit declarației martorului ocular C_______ C_____ A___ ( fila 68 ), autoturismul condus de petent era oprit în momentul impactului cu autoturismul condus de intervenienta M_______ G______ . Aceata din urmă a trecut oblic cu autoturismul , de pe banda a treia de circulație , direct spre stația de carburanți , fără a se asigura la schimbarea sensului de deplasare .

Având în vedere această stare de fapt relatată de martorul ocular, situația de fapt reținută în procesul verbal este total răsturnată, rezultând fără dubiu că nu s-a aflat în situația de a încălca semnificația indicatorului "cedează trecerea " , dimpotrivă , a respectat acest indicator, din moment ce era oprit în momentul producerii impactului.

Declarația martorului se coroborează cu cele susținute de apelant atât în cuprinsul plângerii contravenționale cât și cu ocazia interogatoriului dat în fața instanței , astfel încât, și sub acest aspect, prezumția simplă de legalitate și de conformitate a situației de fapt reținută de agentul constatator este răsturnată în favoarea sa . Este demn de reținut că agentul constatator a întocmit procesul verbal " de la ghișeul biroului " , inserând o situație de fapt exclusiv pe baza susținerilor intervenientei.

Intervenienta M_______ G______ N______ a formulat întâmpinare la apel, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 5290 din 03.04.2015 pronunțată în dosar de către Judecătoria Timișoara.

În motivare intervenienta arată că ,în conținutul apelului , apelantul nu indică motivele de fapt și de drept pe care înțelege să își întemeieze apelul, neargumentând în mod concret de ce s-ar impune ca hotărârea apelată să fie schimbată iar procesul verbal atacat să fie anulat.

Prima instanță, analizând probatoriul administrat în dosar, în mod corect a apreciat faptul că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat cu privire la fapta prevăzută de art. 57 din OUG 195/2002 a fost probată, iar prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.

De asemenea, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b), instanța a constatat că petentul nu a dovedit situația contrară celor reținute în actul sancționator.

Așadar, în conținutul hotărârii se reține faptul că "față de avariile rezultate din dinamica producerii accidentului, instanța a constatat că petentul, în timp ce conducea auto marca Volvo cu nr. XXXXXXXXX nu a acordat prioritate de trecere la întâlnirea indicatorului ,,cedează trecerea", intrând în coliziune cu auto cu nr. XXXXXXXXX".

Astfel cum a arătat atât prin întâmpinarea formulată cât și prin concluziile scrise depuse, coliziunea între autovehiculul intervenientei și a apelantului-petent s-a produs ca urmare a nerespectării de către acesta a indicatorului „CEDEAZĂ TRECEREA", indicator care se află amplasat la ieșirea din benzinăria pe care o părăsea.

Indicatorul rutier „CEDEAZĂ TRECEREA" obligă conducătorul de vehicul să reducă viteza și să se asigure dacă pe drumul cu prioritate circulă vehicule, iar dacă sunt, va acorda prioritate indiferent din ce parte vin.

În conformitate cu art. 57 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier".

De asemenea, art. 66 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, prevede la alin. 1 „Semnificația unui indicator este valabilă pe întreaga lățime a părții carosabile deschise circulației conducătorilor cărora li se adresează."

Coroborând cele două articole, rezultă faptul că petentul avea obligația de a respecta indicatorul rutier „CEDEAZĂ TRECEREA", indicator care se află amplasat la ieșirea din benzinăria GAZPROM din care acesta dorea să iasă și de a acorda prioritate tuturor vehiculelor care se aflau pe sensul de mers, indiferent de banda pe care acestea își efectuau deplasarea, așadar inclusiv intervenientei. În acest sens stipulează și prima instanță "având în vedere indicatorul care se afla la ieșirea din benzinăria Gazprom, se apreciază de către instanță că petentul este cel care trebuia să respecte acest indicator, să oprească înainte de a pătrunde pe banda întâi de circulație și să acorde prioritate de trecere tuturor autoturismelor care se deplasau pe Calea A_______, acesta din urmă fiind drumul cu prioritate pe care circula mașina intervenientei."

Astfel cum în mod corect s-a reținut, susținerile apelantului petent sunt contradictorii, afirmând prin plângerea contravențională faptul că era încadrat pe prima bandă de circulație în momentul impactului iar în interogatoriu și prin concluziile scrise depuse a susținut că se afla oprit în dreptul indicatorului „cedează trecerea". Este evident faptul că, dacă acesta ar respectat semnificația semnului "cedează trecerea,, și ar fi fost oprit în dreptul acestuia, astfel cum susține, nu ar fi avut loc coliziunea. "Se reține faptul că, în cazul în care petentul ar fi fost oprit în dreptul indicatorului, mașina petentei, care se afla în momentul producerii impactului pe banda întâi, nu putea să lovească autoturismul său."

Privitor la cele declarate de martorul propus de către petent, apreciază că răspunsurile acestuia cu privire la cele întâmplate nu exprimă adevărul, lăsând impresia că unele detalii precizate nu au fost constatate de către acesta în mod direct, ci mai degrabă relatate de către petent, detaliind aceste aspecte și prin concluziile depuse.

Raportat la susținerile apelantului-petentul privind întocmirea procesului verbal exclusiv pe baza susținerilor intervenientei arătă că agentul constatator a avut în vedere ambele declarații, aspect ce rezultă din raportul întocmit în care se indică în mod expres chiar schița efectuată de către apelant-petent ca reper în ceea ce privește poziționarea vehiculelor, a avariilor și implicit în stabilirea vinovăției - "ceea ce duce la concluzia că accidentul s-a produs în raza de acțiune a indicatorului "cedează trecerea "."

În ceea ce privește fapta prevăzută de art, 79 alin, 1 lit. b, apreciază de asemenea că apelantul-petent nu a făcut dovada contrară a celor reținute, nerăsturnând prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat. Astfel, acestuia îi revenea obligația de a dovedi că cele reținute nu sunt în concordanță cu realitatea, însă nu a probat nici faptul că numai autovehiculul acestuia ar fi fost avariat în urma coliziunii si nici nu a depus o poliță de asigurare facultativă de avarii auto valabilă la momentul producerii accidentului.

Raportat la toate actele din dosar, precum și la aspectele prezentate prin prezenta, solicită se constate că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, neexistând nici un motiv care să conducă la schimbarea acesteia.

În drept, art. 205, art. 480 alin. (1) NCPC, precum și celelalte dispoziții legale invocate supra.

Intimatul IPJ T____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și menținerea, în totalitate, a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX pe care o consideră temeinică și legală.

Astfel :

1.Apreciază că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/03.11.2014 întocmit de agentul nostru constatator întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001.

2.Instanța de fond, în mod temeinic și legal, a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

Sub aspectul legalității apreciază că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, neexistând cauze de anulare prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Consideră că s-a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale, motiv pentru care solicită menținerea ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond și respingerea apelului formulat de petent, motivele invocate nefăcând altceva decât să reia aspectele menționate în plângere și care au fost analizate o dată de către instanța de fond.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, arată că procesul verbal se bucură de prezumția relativă că lucrurile s-au întâmplat așa cum au fost descrise în conținutul acestuia, motiv pentru care sarcina probei incumbă celui care-1 contestă.

Consideră că, pe fond, până la proba contrară, procesul-verbal de constatare face dovada deplină a celor înscrise în acesta, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie contravențională, bucurându-se de prezumția relativă de temeinicie și legalitate.

În ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelant, solicită a se observa că acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de anulare a sentinței civile pronunțate.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Față de cele ce preced, apreciază că starea de fapt reținută în procesul-verbal este conformă cu realitatea, pe cale de consecință, demersul judiciar al apelantului urmând a fi respins de instanța de control judiciar ca neîntemeiat.

Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, susținerile petentului-apelant fiind contradictorii, modificate în mod evident pentru a se plia pe declarația martorului propus, starea de fapt susținută de către acesta este îndoielnică.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul retine următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 03.11.2014 (f. 25), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei + 360 lei și cu suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile, în baza prevederilor art. 57 alin 2, 79 alin 1 lit.b din OUG nr. 195/2002, retinandu-se că în data de 27.10.2014, petentul a condus autoturismul Volvo cu nr. XXXXXXXXX, în stația de alimentare Gazprom, la intersecția cu Calea A_______ și nu a respectat semnificația indicatorului ,,cedează trecerea”, intrând în coliziune cu un autoturism ce rula pe Calea A_______ din stânga, Minicooper cu nr. XXXXXXXXX și care vira în benzinăria MOL. De asemenea, s-a reținut că nu s-a prezentat pentru întocmirea documentelor de constatare la Poliția Rutieră în termen de 24 de ore.

Sub aspectul legalitatii, petentul nu a invocat motive de nulitate absoluta, iar instanța a constatat că actul atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, critica apelantului se referă la aceea că, situația de fapt reținută prin procesul verbal ar fi fost răsturnată prin proba testimonială administrată în cauză la solicitarea sa.

Arată apelantul că, potrivit declarației martorului ocular C_______ C_____ A___, autoturismul condus de petent era oprit în momentul impactului cu autoturismul condus de intervenienta M_______ G______, iar aceasta ar fi trecut oblic cu autoturismul, de pe banda a treia de circulație, direct spre stația de carburanți, fără a se asigura la schimbarea sensului de deplasare .

Având în vedere această stare de fapt relatată de martorul ocular, arată apelantul ca situația de fapt reținută în procesul verbal este răsturnată, rezultând fără dubiu că nu s-a aflat în situația de a încălca semnificația indicatorului "cedează trecerea " , dimpotrivă , a respectat acest indicator, din moment ce era oprit în momentul producerii impactului.

Susține apelantul că declarația martorului se coroborează cu cele susținute atât în cuprinsul plângerii contravenționale cât și cu ocazia interogatoriului dat în fața instanței , astfel încât, și sub acest aspect, prezumția simplă de legalitate și de conformitate a situației de fapt reținută de agentul constatator este răsturnată în favoarea sa . Este demn de reținut că agentul constatator a întocmit procesul verbal " de la ghișeul biroului " , inserând o situație de fapt exclusiv pe baza susținerilor intervenientei.

Tribunalul nu poate primi aceasta critică pentru că, in ipoteza in care petentul ar fi oprit in dreptul indicatorului „ cedează trecerea”, impactul nu s-ar fi produs, iar dacă, era deja încadrat pe banda nr.1, iar autoturismul intervenientei l-ar fi acroșat, atunci avariile ar fi fost cu totul altele decât cele înscrise in declarațiile de la file 27 si 28 dosar PI.

In aceste condiții, in mod corect a conturat prima instanță dinamica accidentului, in mod corect a apreciat că, fata de dispozițiile art. 57 din OUG nr. 195/2002, petentul trebuia să respecte semnificația indicatorului, să oprească înainte de a pătrunde pe banda întâi de circulație și să acorde prioritate de trecere tuturor autoturismelor care se deplasau pe Calea A_______, ceea ce in fapt, nu s-a intamplat.

Deci, chiar dacă intervenienta a schimbat benzile de circulație, petentul trebuia să oprească si să se asigure că au trecut toate autovehiculele care circulau pe drumul cu prioritate și, ulterior să se angajeze pe banda întâi.

F___ de aceste considerente, sentința atacata este temeinica si legală, iar apelul de fata apare ca nefondat si va fi respins ca atare.

Nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de apelantul apelantul I______ D__ domiciliat în A___, ____________________, J____ A___ împotriva sentinței civile nr. 5290/03.04.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, cu sediul în Timișoara, ______________________. 46, județul T____, M_______ G______ N______, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat P___-F____ C_____ din Timișoara, _______________________. 14, ___________________ și ________________________________ S.A Sucursala Timișoara, cu sediul în Timișoara, Arieș, nr. 5, J____ T____.

Fără cheltuieli de judecata.

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D___ P_____ G_______ B______

Grefier,

E_____ B______

Red. D.P., EB, 17 nov. 2015

PI B________ A.R.