R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

SECȚIA CIVILĂ

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2384 / 2015

Ședința publică din data de 24 septembrie 2015

Instanța constituită din :

Președinte : R____ M__________

Grefier : M________ G______ M_____

Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul I______ D__ C_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat I______ A_____ – pentru petent, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că a intimatul a depus, prin serviciul Registratură, note scrise în care arată că nu se opune admiterii plângerii contravenționale.

Reprezentanta petentului declară că nu are alte cereri și solicită cuvântul pe fond.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, incidente de soluționat și probe de administrat, în baza art. 244 al. 1 Cod proc. civ. declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, față de disp. art. 392 Cod proc. civ.

Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție ca fiind netemeinic și nelegal pentru motivele arătate. Fără cheltuieli de judecată.

În baza art. 394 al. 1 Cod proc. civ, instanța închide dezbaterile pe fond și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra plângerii de față constată:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 04 mai 2015, petentul I______ D__-C_______, cu domiciliul în ______________________________________________. 92A, jud. Hunedoara, a solicitat în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ________ xxxxxxx/20.04.2015 și exonerarea de la plata sancțiunii aplicate iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului.

Prin plângerea introdusă, petentul a arătat, în esență, că prin procesul-verbal de contravenție ________ xxxxxxx/20.04.2015, a fost sancționat cu amendă contravențională deoarece a fost depistat circulând la volanul autoturismului înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, pe DN 7, în loc. I___, cu o viteză peste limita legală. A arătat însă că viteza reținută în procesul-verbal de contravenție nu este lizibilă, aceasta fiind modificată de agentul constatator prin îngroșare.

Plângerea a fost motivată în drept pe disp. O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.

Petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție contestat.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Sub aspectul legalității, intimatul a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile prevederile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei.

În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și planșe fotografice.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

La data de 20 aprilie 2015 a fost încheiat de intimat procesul-verbal de constatare a contravențiilor ________ xxxxxxx, prin care s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de art. 121, alin 1 din Anexa 1 la H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, constând în aceea că, la data de 20 aprilie 2015, ora 18,50, a condus autoturismul Renault înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, pe DN7, în localiatea I___, cu viteza de 73 km/h față de limita de viteză de 50 km/h maxim admisă pe sectorul de drum respectiv.

Din procesul-verbal de contravenție depus în original la dosarul cauzei rezultă fără dubiu că viteza reținută în sarcina petentului este de 73/km/h astfel că apărările acestuia cu privire la dubiul vitezei reținute în sarcina sa nu pot fi primite.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții v. România (hotărârea din 13 martie 2012) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe și concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu ar fi comis fapta reținută în sarcina sa, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Pe fond, instanța retine că, potrivit art. 121 alin 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă, pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar art. 49 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002 stabilește că limita de viteza în localități este de 50 km/h. Fapta e sancționată de art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108, alin. 1, lit.b, pct. 2 din O.U.G. nr.195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni si 3 puncte de penalizare, instanța constatând că petentului i-a fost aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.

Instanța retine că fapta săvârșită de petent a fost înregistrată cu aparatul radar, montat pe autovehiculul cu nr. MAI xxxxx, așa cum este menționat în procesul-verbal contestat. Din buletinul de verificare metrologică al aparatului radar rezultă fără dubii că acesta este omologat să măsoare vitezele autovehiculelor atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, iar potrivit „Metodologiei privind utilizarea echipamentelor video AUTOVISION de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor” cap. 3 alin. 2 pct. 4. cinemometrul își efectuează singur autotestul în vederea identificării eventualelor disfuncționalități ale circuitelor.

Prin urmare, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din planșele fotografice depuse la dosar (fila nr. 15) se poate observa, la timpul 18:50:10 că petentul a condus autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX cu viteza de 73 km/h, în planșa 4 fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autovehiculului.

În ceea ce privește înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat în planșe fotografice (filele nr. 15-16), aceasta respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005.

Din verificările efectuate de instanță pe site-ul Google Maps, raportat la coordonatele GPS ale aparatului radar menționate pe planșele foto (45 55.590’N, 022 39.778’E) rezultă fără dubii că înregistrarea s-a efectuat în localitatea I___, jud. Hunedoara.

Fapta reținută petentului întrunește așadar elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 121 alin 1 din H.G. nr. 1391/2006, fapta constatată prin mijloace tehnice omologate și certificate metrologic, în condițiile legii, iar sancțiunile aplicate petentului sunt atât legale cât și temeinice, fiind corect individualizate atât în raport de textul incriminator cât și față de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 121 alin 1 din H.G. nr. 1391/2006, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestor contravenții.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul I______ D__-C_______, cu domiciliul în ______________________, ______________________. 92A, jud. Hunedoara în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ xxxxxxx/20.04.2015.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2015.

Președinte, Grefier,

R____ M__________ M________ G______ M_____

RM/MGM, 4 ex./25.09.2015