Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1355/2015

Ședința publică de la 06.10. 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C____ M______ L____

Judecător L______ S_____

Grefier C_________ G_______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelant D_________ C_________ O_______ cu domiciliul în Ploiești __________________, _____________, __________________, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/06.11.xxxxxxxx, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul – I__ P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. P______.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.09.2015, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 06.10.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04.10.2013 pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul D_________ C_________ O_______ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/17.09.2013, solicitând în principal, anularea acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor contravenționale cu avertisment.

În motivarea în fapt a cererii a arătat în esență că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității pentru că în realitate a respectat culoarea semaforului electric aflat în funcțiune, acesta având culoarea verde, iar în timp ce petentul se apropiase foarte mult de intersecție, semaforul și-a schimbat culoarea în galben, astfel încât, fiind la ___________________________ a mai putut opri în condiții de siguranță, având în vedere că în spatele său rula un alt autovehicul la mică distanță, care l-ar fi tamponat dacă ar fi oprit brusc.

După traversarea intersecției a fost oprit de un agent de poliție, care i-a reproșat faptul că ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului electric, deși acest lucru nu s-a întâmplat și agentul respectiv nu avea cum să observe culoarea semaforului, întrucât nu se afla în intersecție la acel moment, pentru că l-a oprit la câteva sute de metri de intersecție.

Menționează că în virtutea jurisprudenței CEDO, care a consacrat faptul că domeniul contravențional este asimilat celui penal, iar sarcina probei revine intimatului, sancționarea sa contravențională, în condițiile absenței oricărei probe constituie un abuz de drept, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție.

În drept a invocat disp. O.G. nr. 2/2001.

A solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie certificată, procesul-verbal contestat și cartea de identitate a petentului (filele 8, 20).

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A arătat că la data de 17.09.2013, petentul a fost sancționat contravențional pentru aceea că a condus autoturismul marca Alfa R____, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________________ și nu a respectat culoarea roșie a semaforului aflat în funcțiune, în timp ce se deplasa pe direcția C entru către Nord, în intersecția Bulevardului Republicii cu ______________________________> A învederat că abaterea contravențională a fost constatată personal de către polițist, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Din analiza procesului-verbal, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.

Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului face distincție între faptele constatate personal de agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal, iar petentul nu a propus probe certe din care să rezulte că ar fi existat o altă situație de fapt decât cea constatată.

În drept a invocat disp. art. 205 și urm. C.pr.civ.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

A solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, raportul agentului constatator și cazierul auto al petentului (filele 24-25).

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, în condițiile art. 210 alin. 2 C.pr.civ., prin care a arătat că în procesul-verbal nu sunt descrise împrejurările în care agentul constatator a constatat presupusa contravenție și nu avea cum să observe momentul pătrunderii în intersecție, astfel încât nu a constatat în mod direct fapta reținută.

A menționat că nu sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 deoarece lipsește descrierea amănunțită a situației de fapt și a împrejurărilor în care a fost constatată.

De asemenea, a mai menționat că agentul constatator nu a consemn at iontegral obiecțiunile sale, motivând că nu mai are loc unde să scrie.

Instanța a admis pentru părți proba cu înscrisuri.

Pentru a se pronunța Judecătoria Ploiești a arătat că , la data de 17.09.2013 s-a încheiat de către intimat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx ( fila 58, prin care s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 98 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 17.09.2013, ora 18,35, a condus autoturismul marca Alfa R____, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________________ și nu a respectat culoarea roșie a semaforului aflat în funcțiune, în timp ce se deplasa pe direcția Centru către Nord, în intersecția Bulevardului Republicii cu ______________________________> Pentru fapta săvârșită, petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 320 lei (4 puncte amendă) și i s-a reținut permisul de conducere pe o perioadă de 30 de zile.

În drept, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal și va hotărî asupra sancțiunii.

Analizând procesul-verbal sus-menționat sub aspectul legalității, instanța a apreciat că au fost respectate condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sub sancțiunea nulității absolute.

Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Instanța nu va reține ca întemeiat motivul de nulitate a procesului-verbal invocat de petent referitor la lipsirea acestuia de posibilitatea formulării obiecțiunilor, respectiv neconsemnarea integrală a obiecțiunilor sale, întrucât, chiar dacă aceste susțineri ar fi reale, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrag sancțiunea nulității relative, care intervine numai în situația dovedirii unei vătămări, iar petentul nu a dovedit vătămare suferită.

Cum petentul și-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, cu menționarea tuturor obiecțiunilor la procesul-verbal contestat, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale petentului, astfel încât nu intervine sancțiunea nulității actului sancționator.

De asemenea, nu pot fi reținute susținerile petentului în sensul încălcării disp. art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 în privința descrierii amănunțite a situației de fapt și a împrejurărilor în care au fost efectuate constatările, deoarece din cuprinsul procesului-verbal reiese că agentul constatator a descris fapta contravențională în mod detaliat, cu indicarea datei, orei, locul săvârșirii, precum și a împrejurărilor care au condus la săvârșirea acesteia. Orice alte susțineri ale petentului potrivit cărora polițistul nu a descris împrejurările anterioare săvârșirii faptei, înainte de __________________________________ Bulevardului Republicii cu ___________________________ motiv de anulare a actului sancționator, deoarece agntul constatator nu avea această obligație, ci doar să descrie fapta săvârșită de petent.

Potrivit disp. art. 52 din H.G. nr. 1391/2006 “(1) Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.

(2) La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat.”

În conformitate cu disp. art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de nerespectare a semnificației culorii roșii a semaforului.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța urmează a o examina din prisma jurisprudenței europene în aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curte (cauza Lauko vs. Slovacia), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001 poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraful 1, în latura sa penală.

Astfel, Curtea a subliniat în repetate rânduri (cauza Ziliberberg vs. Republica M______) faptul că elemental esențial pentru a stabili dacă art. 6 paragraful 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.

În speță, sancțiunea aplicată petentului constă în amendă contravențională de 320 lei și suspendarera dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, scopul sancțiunii fiind atât unul de constrângere cât și de prevenire a săvârșirii de noi fapte.

Această sancțiune nu privește și nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a art. 6 paragraful 1 CEDO, în latura sa penală, în mod evident va fi ținută și de prevederile pragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.

Printre aceste garanții se numară și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Această prezumție nu este însă absolută.

Pentru stabilirea împrejurărilor săvârșirii faptelor sunt necesare dovezi convingătoare (cauza Telfner contra Austriei), instanța trebuind să-și formeze opinia numai în baza probelor administrate în timpul procesului.

În cauză, procesul-verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, astfel încât petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția, propunând și administrând probe în sprijinirea afirmațiilor sale.

Petentul nu a dovedit existența unei situații de fapt diferite de cea constatată prin procesul-verbal menționat. Astfel, petentul susține în plângerea contravențională că a trecut pe culoarea verde a semaforului electric, însă această susținere este contrazisă chiar de afirmațiile sale ulterioare, prin care a arătat că în timp ce s-a apropiat foarte mult de intersecție, semaforul și-a schimbat culoarea în galben, nemaiputând opri în condiții de siguranță.

Chiar dacă s-ar presupune că petentul a traversat intersecția pe culoarea galbenă, acesta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că ar fi fost surprins de culoarea galbenă a semaforului electric la __________________________ n-ar mai fi putut opri în condiții de siguranță.

Față de contradicțiile existente în cuprinsul plângerii contravenționale, instanța apreciază că situația învederată în cadrul procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/17.09.2013 de către intimat corespunde realității, petentul fiind cel care nu a expus situația de fapt reală.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/17.09.2013.

De asemenea, față de toate aceste considerente, instanța apreciază că principiul proporționalității și caracterul echitabil al procedurii de verificare a temeiniciei procesului-verbal de contravenție impun în această situație să se acorde prioritate constatărilor personale ale agentului constatator, situației de fapt reținute în procesul-verbal, față de simplele afirmații ale petentului, nesusținute de nicio probă concretă.

Față de importanța scopului urmărit de autoritățile statului și anume siguranța circulației rutiere, instanța apreciază că a fost respectat caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, câtă vreme s-a oferit posibilitatea petentului de a administra probe împotriva mențiunilor procesului-verbal de contravenție, fără ca acesta să poată dovedi existența unei situații de fapt diferite.

De altfel, în caz contrar, s-ar impune autorităților statului o sarcină excesivă, de natură a conduce la imposibilitatea constatării și reprimării faptelor ce prezintă pericol social, cât timp pentru înlăturarea mențiunilor unui proces-verbal de contravenție, ar fi suficient ca petentul să avanseze o altă ipoteză a situației de fapt, fără a prezenta nicio probă în sprijinul susținerilor sale.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de dispozițiile legale menționate, instanța reține că pentru fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea contravențională a fost aplicată la nivelul minim prevăzut de lege, respectiv la suma de 320 lei, ceea ce corespunde gradului de pericol social concret al contravenției, care ar fi putut avea consecințe deosebite asupra siguranței traficului rutier și a persoanelor participante prin faptul că prin trecerea pe culoarea roșie a semaforului electric, s-ar fi putut produce un accident de circulație.

De asemenea, instanța apreciază că nu se impune nici înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, deoarece petentul nu a indicat vreun motiv care să justifice aplicarea acestei sancțiuni, iar prin aplicarea amenzii, instanța apreciază că s-a avut în vedere respectarea dispozițiilor legale și a regulilor de circulație pe drumurile publice.

Împotriva aceste sentințe petentul a formulat apel solicitând pe fond să se admită plângerea și să fie exonerat de sancțiunile aplicate prin actul constatator, apreciind că soluția pronunțată este rezultatul interpretării greșite a probatoriului administrat câtă vreme acesta a pătruns în intersecție pe culoarea galbenă și nu pe culoarea roșie a semaforului, astfel cum a detaliat și în cuprinsul plângerii contravenționale.

Intimatul a formula întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat reiterând apărările de la judecata de fond.

Verificând actele si lucrarile dosarului,in baza disp. art 479 și următoarele N.c.p.c., asupra apelului formulat, instanta reține urmatoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx s-a reținut în sarcina petentului apelant săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 98 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 17.09.2013, ora 18,35, a condus autoturismul marca Alfa R____, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________________ și nu a respectat culoarea roșie a semaforului aflat în funcțiune, în timp ce se deplasa pe direcția Centru către Nord, în intersecția Bulevardului Republicii cu ______________________________> . Referitor la motivul de apel constând în interpretarea greșită a probatoriului administrat de către instanța de fond și nerespectarea prezumției de nevinovăție în cauză, tribunalul reține că petentul apelant nu a propus în faza judecății de fond decât proba cu înscrisuri, fără să combată prin dovezi certe temeinicia actului constatator.

În raport de aceste situații, tribunalul va înlătura ca neîntemeiat acest motiv de apel , pentru următoarele considerente: din cuprinsul încheierii de ședință din data de 06.11.2014, că la judecata în fond petentului i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri.

Mai mult decât atât, nici în faza judecății apelului, cale devolutivă de atac, apelantul petent nu a solicitat audierea de martori, astfel încât a pretinde instanței ca din oficiu să dispună audierea de martori, în condițiile în care nici una din părți nu a susținut prezența acestora la data săvârșirii faptei, este în mod evident o interpretare distorsionată a rolului activ al instanței, care nu poate suplini, în anumite situații, fie modul defectuos în care se exercită apărările, fie imposibilitatea de a produce alte dovezi decât cele deja administrate.

De asemenea , tribunalul va respinge ca nefondat acest motiv de apel și pentru următoarele considerente:

Referitor la procesul-verbal si la raportul agentului constatator, Tribunalul retine că, în genere,acestor înscrisuri întocmite de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să li se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, În dezvoltarea acestui raționament, tribunalul retine ca in argumentele jurisprudențiale ale Curții Europene se arata în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu ,contrare Convenției.

Astfel, un exemplu in acest sens este Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, in care Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție ,dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ,ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28).

Tribunalul, raportându-se la datele concrete ale spetei, va conferi valoare probatorie raportului agentului constatator, câtă vreme constatările acestuia nu au fost infirmate de niciuna dintre probele administrate in cauza. Astfel, deși petentul a contestat situația de fapt detaliata in actul constatator precizând în plângere ca nu se face vinovat de cele reținute în sarcina sa, nu a produs o proba concludenta de natura să înlăture mențiunile agentului constatator

În același sens, Tribunalul constată că apelantul petent nu a formulat obiecțiuni la data încheierii procesului verbal de contravenție, interpretarea sintagmei „nu sunt de acord cu măsura ” putând fi interpretată de instanță decât ca o nerecunoaștere a vinovăției sale la momentul săvârșirii faptei, împrejurare care însă nu poate fi absolutizată sau care să conducă prin ea însăși la concluzia temeiniciei plângerii contravenționale

În ceea ce privește teza nevinovăției petentului, motivat de faptul că în realitate acesta nu a efectuat fapta ce i se impută și că ar fi inițiat tranversarea intrersecției în litigiu pe culoarea galbenă a semaforului, instanța o apreciază ca nesinceră și vădit confecționată pro causa. Aceasta apărare se află în contradicție cu mențiunile procesului verbal de contravenție, și nu se coroborează cu nici una din probele administrate în cauză. Din aceasta perspectivă, situația invocată de apelant, referitoare la faptul că la acea dată, în realitate în realitate motivul pentru care și-a continuat deplasarea era acela de a nu periclita siguranța traficului rutier pentru că în spatele său rula la mică distanța un alt autovehicul , apar neplauzibile si nesincere in contextul probelor administrate.

În acest sens, instanța nu va conferi relevanță juridică apărărilor petentului, reținând că împotriva procesului verbal de contravenție în cauză nu a fost produsă o probă de natură să îl infirme.

Instanta a constatat ca in lumina jurisprudenței CEDO și a garanțiilor fundamentale prev.de art. 6 din Convenție, prezumtia de nevinovatie a fost respectată de instanță în prezenta cauză, deoarece petentului apelant i s-a acordat posibilitatea de a proba susținerile sale, dar mențiunile agentului constatator nu pot fi înlăturate din oficiu de instanță ca un efect automat al prezumției de nevinovăție a petentului, ci acestea trebuie analizate într-un context probatoriu de natură să respecte drepturile ambelor părți.

Un raționament contrar ar conduce la concluzia că ori de câte ori fapta contravențională nu a fost constatată prin mijloace tehnice, s-ar impune anularea procesului verbal de contravenție, ceea ce în mod evident contravine intențiilor legiuitorului care a stabilit ca în anumite situații constatarea săvârșirii faptelor să se realizeze de către agenții constatatorii ex propriis sensibus.

Apreciind astfel ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile legale care atrag nulitatea actului constatator,nici sub aspectul legalitatii, nici in privința temeiniciei procesului verbal de contraventie ,in raport de disp.art 17 si urm ale OG nr.2/2001,Tribunalul va înlătura ca nefondate motivele de apel invocate, Pentru aceste motive,in baza art 480 NCPC,Tribunalul va respinge apelul ca nefondat,păstrând in tot sentința civila nr.xxxxx/06.11.2014 a Judecătoriei Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelant D_________ C_________ O_______ cu domiciliul în Ploiești __________________, _________________________________, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/06.11.xxxxxxxx, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul – I__ P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. P______, ca neîntemeiat .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 06.10. 2015

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C____ M______ LeteaLiliana S_____

Grefier,

C_________ G_______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. C____ M______ L____./4 ex./ 2015

J.F. M_____ A____ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX

C.G. 13 Octombrie 2015