Acesta este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE Nr. 700/A/2015

Ședința publică de la 01 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ P_____

Judecător B_____ A____ A____

Grefier R_____ C_____

Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimatul apelant G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL- PRIN SERVICIUL COMISARIATULUI JUDEȚEAN A___ împotriva sentinței civile nr. 793/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu petentul intimat H____ I___.

Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție AA NR. xxxxx.

Procedura legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor si concluziile partilor, au fost consemnate in Incheierea Sedintei publice din 17.09.2015 cand instanta, in temeiul art. 396 din Noul Cod de Procedura Civila, a amanat pronuntarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

INSTANȚA

Asupra apelului de față:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____ în data de 06.10.2014 sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX, petentul H____ I___ a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxx, încheiat în data de 22.09.2014 de către intimata G____ Națională de Mediu – Comisariatul Județean A___. De asemenea, petentul a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În motivare, petentul a arătat că procesul verbal este nelegal întrucât a fost încheiat în lipsa sa, astfel încât nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, iar în cuprinsul actului nu se face nicăieri referire la dreptul contravenientului de a putea formula obiecțiuni. Referitor la sancțiunea complementară a interzicerii desfășurării activității, petentul a menționat că nu cunoaște în baza cărui text de lege i-a fost aplicată întrucât agentul constatator nu a indicat niciun temei de drept. O altă critică de nelegalitate invocată de petent este cea privitoare la lipsa semnăturii unui martor, așa cum obligă dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, menționând că deși procesul verbal a fost încheiat la sediul GNM CJ A___, nu toți angajații acestei instituții au calitatea de agenți constatatori.

Cu privire la temeinicia actului constatator, petentul a arătat că în descrierea faptei s-a reținut că nu a solicitat și nu a obținut acte de reglementare potrivit prevederilor legale, fără să fie indicate aceste prevederi legale. De asemenea, petentul a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008 în susținerea faptului că nu îndeplinește condițiile pentru a desfășura activități economice și pentru a fi subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa. Petentul a mai precizat în plus și că nu se poate considera că desfășoară activitatea reținută în procesul verbal deoarece nu efectuează această activitate în scop comercial, ci doar ocazional, în interes personal, iar deșeurile sunt valorificate în interes propriu.

În drept au fost invocate prevederile art. 7, art. 16 alin. 7 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 44/2008.

În probațiune, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu martori.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 18).

Prin întâmpinarea înregistrată în data de 09.12.2014, intimata a solicitat respingerea plângerii și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată către stat. În motivare, intimata a arătat că în data de 04.04.2014, reprezentanți ai GNM – Comisariatul Județean A___, IPJ A___, ITRSV A___ și ai postului de poliție V____ de Jos au efectuat un control la domiciliul petentului, unde au constatat că acesta desfășoară activitate de debitare și prelucrare material lemnos cu instalații de tip „banzic”, montate pe platformă de beton, un abricht și un circular cu freză, fără să dețină autorizație de mediu. De asemenea, agenții au constatat și faptul că pe amplasament existau aproximativ 26 mc buștean și cherestea prelucrată (cherestea de molid 70,4 mc și cherestea de stejar 18,9 mc).

Intimata a precizat că nota de constatare a fost întocmită în prezența petentului care a semnat-o fără nicio obiecție, procesul verbal fiind întocmit ulterior, în termenul legal de 6 luni, în lipsa contravenientului. Referitor la legalitatea actului constatator, intimata a precizat că acesta întrunește toate condițiile de formă impuse de lege și cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, iar petentul nu a dovedit vreo vătămare care să atragă nulitatea relativă. În ceea ce privește temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea complementară, a menționat că în conținutul procesului verbal este indicată O.U.G. 195/2005.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, intimata a arătat că agentul constatator a reținut în mod just că petentul a desfășurat activitate fără a deține autorizație de mediu, cu încălcarea dispozițiilor art. 94 alin. 1 lit. a) din O.U.G. 195/2005 care instituie obligații pentru toate persoanele fizice și pentru persoanele juridice. De asemenea, legislația subsecventă la care trimite actul normativ este Ordinul MMDD nr. 1798/2007, conform căruia activitatea de tăiere și rindeluire a lemnului este supusă procedurii de emitere a autorizației de mediu. Intimata a contestat afirmațiile petentului în sensul că nu desfășoară activitate în scop comercial, ci doar ocazional și că nu poate fi subiect activ al contravenției, arătând că legiuitorul a stabilit obligația autorizării și în sarcina persoanelor fizice.

Referitor la individualizarea sancțiunii, a menționat intimata că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de lege, amenda aplicată fiind expresie a principiului „poluatorul plătește”.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 205 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2005, Ordinul MMDD nr. 1798/2007.

Pentru a proba starea de fapt, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și testimonială.

Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri (f. 9-11, 46-71) și proba testimonială, fiind audiați martorii D________ I____ (f. 89), C_______ I___ C_______ (f. 90) și O____ G_______ (f. 91).

Prin sentința civilă nr. 793/201 a Judecătoriei A___ I____ a fost admisa în parte plângerea contravențională formulată de petentul H____ I___, în contradictoriu cu intimata G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL, s-a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 8.000 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului, și s-a înlăturat sancțiunea complementară de interzicere a desfășurării activității de „debitare material lemnos” fără acte de reglementare, prima instanța având în vedere următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx încheiat la data de 22.09.2014 de intimata G____ Națională de Mediu – Comisariatul Județean A___, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 94 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005.

Ca situație de fapt, în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că în urma controlului pe linie de protecția mediului efectuat în data de 04.04.2014 la domnul H____ I___ în _________________, ____________________, agenții constatatori au constatat că numitul H____ I___ este proprietarul unei instalații de debitare material lemnos în stare de funcționare, de tip banzic. Pe amplasament se desfășoară activitatea de tăierea și rindeluirea lemnului (debitare), iar petentul nu a solicitat și obținut acte de reglementare potrivit prevederilor legale. Cantitatea de material lemnos existent la instalația de debitare și la punctul de lucru este de 26 mc buștean, 70,4 mc cherestea de molid și 18,9 mc cherestea de stejar.

Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținută este prevăzută și sancționată de art. 94 alin. 1 lit. a) din O.U.G. 195/2005 în conformitate cu care protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: a) solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente. Fapta este sancționată de art. 96 alin. 2 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005, potrivit căruia constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1. obligația persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate.

Procesul verbal de contravenție contestat a fost întocmit în lipsa petentului.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.

În urma verificărilor cerute de dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 06.10.2014, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1, termen calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție, respectiv 01.10.2014.

Asupra legalității procesului verbal de contravenție,

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la susținerile petentului referitoare la obligația agentului constatator de a-i aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța amintește că neîndeplinirea acestei obligații atrage nulitatea virtuală a actului constatator, întrucât nu se regăsește printre cazurile de nulitate strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 16 alin. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001. D___ refuzul agentului constatator de a insera obiecțiunile contravenientului în cuprinsul procesului verbal este sancționat de lege cu nulitatea expresă. Astfel cum s-a statuat în decizia nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, pentru a se dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, este necesar ca reclamantul contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.

Instanța reține că dreptul la apărare al petentului (exprimat inclusiv prin posibilitatea de a formula obiecțiuni în cadrul procesului-verbal) a fost pe deplin asigurat prin dreptul acestuia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal. Prin urmare, instanța apreciază că nu s-a produs contestatorului vreo vătămare care să impună anularea actului. În plus, așa cum susține și intimata, din moment ce întocmirea procesului verbal s-a făcut în lipsa petentului (fapt permis de lege), agentul constatator nici nu putea să aducă la îndeplinire această obligație.

Referitor la critica adusă de către petent procesului verbal contestat în sensul că acesta nu a fost semnat de către un martor asistent, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 statuează că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În situația în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.

Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor asistent. Cu toate acestea, agentul constatator a indicat faptul că nu a fost identificată nicio persoană care să aibă calitatea de martor la sediul GNM CJ A___ și oricum, sancțiunea incidentă pentru nerespectarea acestei obligații este nulitatea virtuală, care necesită dovedirea unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. Or, în speță, având în vedere că petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări, instanța nu poate reține existența unei cauze de nulitate a procesului verbal sub acest aspect.

Prevederile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 impun semnarea procesului verbal de contravenție de către un martor asistent doar pentru a confirma aspectele prevăzute de acest text de lege, respectiv că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului sau că acesta a refuzat să semneze actul. Raportat la faptul că petentul nu a contestat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în lipsa sa, instanța apreciază că nu i s-a produs acestuia nicio vătămare de natură a conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție, singurul aspect în măsură să fie confirmat de martor în situația prevăzută de art. 19 alin. 1 nefiind tăgăduit de către petent.

Analizând afirmația petentului în sensul că nu poate avea calitatea de subiect activ a contravenției reținute în sarcina sa întrucât nu este persoană fizică autorizată, întreprindere individuală și nici întreprindere familială, instanța apreciază că este neîntemeiată. Astfel, subiectul activ al unei contravenții este persoana fizică sau juridică ce comite actul incriminat de norma contravențională. Având în vedere că dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005 instituie obligația de protecție a mediului în sarcina tuturor persoanelor fizice și juridice, fără să instituie o limitare și să se refere doar la persoanele fizice care desfășoară activități într-o formă de organizare și că art. 96 alin. 2 pct. 1 din același act normativ prevede sancțiunile diferențiat pentru persoane fizice și pentru persoane juridice, instanța apreciază că orice persoană fizică poate să fie subiect activ al acestei contravenții. Atâta timp cât legiuitorul nu a făcut distincție, orice persoană care încalcă obligația impusă de lege trebuie sancționată.

În ceea ce privește sancțiunea complementară a interzicerii desfășurării activității, prima instanța reține că aceasta a fost dispusă în mod nelegal. La fel cum susține petentul, în cuprinsul actului constatator nu este indicat niciun temei de drept care să prevadă această sancțiune. Or, cerința privind menționarea temeiului juridic nu este îndeplinită dacă este indicată numai specia și numărul actului normativ incident, atâta timp cât acest act prevede și sancționează mai multe contravenții. Lipsa acestui element generează o vătămare a drepturilor petentului, aptă să ducă la anularea dispoziției din procesul verbal contestat referitoare la sancțiunea complementară a interzicerii desfășurării activității. De altfel, instanța reține că O.U.G. nr. 195/2005 nu prevede nicăieri, ca sancțiune complementară, interzicerea desfășurării activității pentru contravenția reținută în sarcina petentului. Mai mult, nici O.G. nr. 2/2001 nu reglementează această sancțiune nici măcar cu titlu general. Pentru aceste motive, instanța va dispune anularea în parte a procesului verbal contestat și înlăturarea sancțiunii complementare dispuse.

Întrucât nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că petenta a fost sancționată pentru fapta prevăzută de art. 96 alin. 2 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2005, potrivit căruia constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1. obligația persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate;

Petenta nu a fost de față la întocmirea procesul verbal de contravenție.

În ceea ce privește forța probantă a procesului verbal, instanța reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În fapt, din probele administrate în cauză reiese că petentul desfășura activitate de tăiere și prelucrare a materialului lemnos, deținând în acest scop, la domiciliul său, o instalație de debitare de tip „banzic”, un abricht și un circular cu freză. De asemenea, în curtea petentului a fost identificată o cantitate de 26 mc buștean și 70 mc cherestea de molid și 18,9 mc cherestea de stejar. Aceste aspecte sunt dovedite prin relatările agentului constatator cuprinse în nota de constatare nr. 39 întocmită la data de 04.04.2014 (f. 49), care se coroborează întocmai cu declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 89-91). De altfel, nici petentul nu a contestat această stare de fapt.

În drept, potrivit art. 94 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005, protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente. În conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din același act normativ, actele de reglementare sunt avizul de mediu, acordul de mediu, avizul Natura 2000, autorizația de mediu, autorizația integrată de mediu, autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizația privind activități cu organisme modificate genetic. Totodată, prevederile art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2005 stabilesc că funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului.

Or, activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare sunt cuprinse în Anexa nr. 1 a Ordinului MMDD nr. 1798/2007, printre care se include și activitatea de tăiere și rindeluire a lemnului. Din analiza textelor de lege menționate rezultă că petentul avea obligația de a solicita și de a obține autorizație de mediu pentru activitatea desfășurată, fiind irelevant că nu efectua activitatea într-o formă organizată dintre cele prevăzute de lege. Atâta timp cât legiuitorul nu a făcut distincție, obligația incumbă și persoanelor fizice care desfășoară o activitate cu impact asupra mediului. La fel, în ceea ce privește existența elementelor constitutive ale contravenției, nu prezintă importanță dacă petentul prelucra materialul lemnos doar în interes personal sau în scop comercial. Aceste aspecte vor fi avute în vedere de instanță la individualizarea sancțiunii.

Asupra individualizării sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat:

În baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale stabilite de agentul constatator.

Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Potrivit acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În același sens, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

În speță, prima instanța reține că fapta petentului nu a fost săvârșită cu scopul de a eluda dispozițiile legale, iar urmarea negativă produsă nu este foarte gravă, impactul asupra mediului înconjurător fiind unul scăzut, având în vedere că instalațiile folosite la prelucrarea materialului lemnos sunt de capacitate mică. Totodată, instanța are în vedere și atitudinea petentului care în mod cert se afla în eroare cu privire la obligația de a obține autorizație de mediu, aspect susceptibil să stea la baza reindividualizării sancțiunii, din moment ce norma de drept care consacră obligația încălcată nu este suficient de accesibilă și de clară, actele subsecvente la care face trimitere lăsând impresia că s-ar aplica doar agenților economici. În acest sens, instanța reține că nu s-a făcut dovada faptului că petentul ar mai fi avut alte abateri de acest gen înainte, astfel încât să fie avertizat cu privire la încălcarea dispozițiilor legale.

Pe cale de consecință, a înlocuit amenda în cuantum de 8.000 lei cu sancțiunea avertismentului, apreciind că aceasta întrunește cerințele de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar scopul sancțiunii contravenționale se poate atinge și prin aplicarea sancțiunii non-pecuniare.

În acord cu prevederile art. 453 alin. 2 C.pr.civ, luând în considerare că cererea a fost admisă numai în parte, prima instanța a stabilit măsura în care intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. D__ fiind faptul că instanța a anulat procesul verbal în parte, menținând contravenția reținută, prima instanța a obligat-o pe intimată la plata către petent a sumei de 10 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata apelantă G____ Națională de Mediu - Comisariatul General, arătând că Dl. H____ I___ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, în conformitate cu prevederile art. 96, alin. 2 pct. 1 din OUG nr. 195/2005 - pentru desfășurarea activității de debitare lemn fără autorizație de mediu și cu sancțiune complementară de interzicere a desfășurării activității de debitare material lemnos fără acte de reglementare.

Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a admis în parte plângerea, a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, a înlăturat sancțiunea complementară și a obligat instituția noastră la plata către petent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10 lei, reținând în esență că:

Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, petentul are calitatea de subiect activ al contravenției , din probele administrate în cauză reiese că acesta desfășura activitate de tăiere și rindeluire a lemnului fără autorizație de mediu .

în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța consideră că scopul sancțiunii contravenționale se poate atinge prin aplicarea avertismentului întrucât fapta nu a fost săvârșită cu scopul de a eluda dispozițiile legale, norma de drept care consacră obligația încălcată nu este suficient de accesibilă și de clară, impactul asupra mediului este unul scăzut, instalațiile de prelucrare a demnului fiind de capacitate mică.

Consideră că sentința pronunțată nu este temeinică și legală întrucât instanța de fond a interpretat în mod greșit starea de fapt, probatoriul administrat în cauză si legislația privind protecția mediului incidență, concluzionând în mod eronat că avertismentul ar întruni cerințele de proportionalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Instanța de fond nu a avut în vedere în totalitate prevederile incidente în speță: Ordinul MMDD nr. 1798/2007 si OUG nr. 195/2005. în acest sens, învederează următoarele:

- art. 12 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului: „ desfasurarea activităților existente precum si începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu;

-art. 14, alin. 2 din OUG nr. 195/2005: „FUNCȚIONAREA FĂRĂ AUTORIZAȚIE DE MEDIU ESTE INTERZISĂ pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului”;

- art. 94, alin. 1, lit. a din OUG nr. 195/2005: „protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice si juridice, în care scop: solicita si obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgenta si a legislației subsecvente, art. 96, alin. 2. pct. 1 din același act normativ prevede: „ constituie contravenții si se sancționează cu amendă...de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: obligația persoanelor fizice si juridice de solicitare si obținere a actelor de reglementare.

-art. 5. alin. 1 din Ordinul MMDD nr. 1798/2007: „Solicitarea si obținerea autorizației de mediu sunt obligatorii atât pentru desfasurarea activitatilor existente, cât si pentru începerea activitatilor noi ”.

-anexa nr. 1, poziția 91 din Ordinul mai sus indicat stabilește că activitatea de tăiere și rindeluire a lemnului cod CAEN rev. 1 - 2010, rev. 2 - 1610 este supusă procedurii de emitere a autorizației de mediu.

În mod greșit instanța de fond a înlăturat sancțiunea complementară reținând că „OUG nr. 195/2005 nu prevede nicăieri interzicerea desfășurării activității ventru contravenția reținută în sarcina petentului ”. Art. 14, alin. 2 din OUG nr. 195/2005 prevede expres că „funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului”;

Apreciază că în cauză subzistă împrejurări obiective, concrete si dovedite care să justifice menținerea amenzii contravenționale stabilite prin actul de sancționare atacat. Astfel: - tipul de activitate desfășurat de intimat - debitare lemn, pentru care legiuitorul a instituit obligativitatea autorizării din punct de vedere al protecției mediului, considerând-o o activitate cu impact asupra mediului. Amploarea activității este dată pe de o parte de intalatiile deținute de intimat: banzic /utilai profesional), circular cu freză si abricht iar pe de altă parte de cantitatea de lemn prelucrată - cherestea /scânduri, caferi, etc): 70.4 mc molid si 18.9 mc stejar (aspecte consemnate în Nota de constatare întocmită cu ocazia controlului). în mod greșit a reținut jnstanta de fond că instalațiile folosite sunt de capacitate mică. luând în considerare trunchiat declarația martorului O____ G_______; acesta a specificat însă si că se poate debita cu un astfel de banzic 10 mc de lemn pe ZI, adică aprox. 200 mc/lună. 2.400 mc/an - cantități semnificative!!!

-durata desfășurării în ilegalitate a activității: 2009 -2014.

-importanța deosebită a autorizației de mediu. Învederează că autorizația de mediu nu este un simplu act tehnico-iuridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, ci aceasta este un act de reglementare COMPLEX care stabilește anumite condiții si parametrii pentru desfășurarea activității, astfel încât impactul asupra factorilor de mediu să fie cât mai redus. Actul cuprinde mai multe capitole în care sunt reglementate dotările, etapele de desfășurare a activității, modul de gospodărire (depozitare, evidență, încheierea contractelor pentru valorificare/eliminare) a deșeurilor - rumeguș, laturi, resturi lemnoase, a ambalajelor, zgomotul, etc. Or, intimatul a desfășurat activitate cu impact deosebit asupra mediului, fără autorizația de mediu necesară timp de mai mulți ani, la întâmplare, punând în pericol calitatea factorilor de mediu (aer, sol, apă).

-pericolul social al faptei rezultă și din cuantumul ridicat al amenzii aplicabile acesteia, fiind apreciat sub acest aspect de către legiuitor. Amenda contravențională aplicată este expresie a principiului „poluatorul plătește”, principiu statuat în legislația română privind protecția mediului care a transpus directivele europene. Apreciază că în speța de față nu se justifică transformarea amenzii contravenționale în avertisment, întrucât fapta reținută prezintă un grad ridicat de pericol social Instituind obligativitatea solicitării și obținerii actelor de reglementare și în sarcina persoanelor fizice și stabilind amendă între 5.000 și 10.000 lei, legiuitorul a reliefat importanța acordată acestei fapte, or a sancționa cu avertisment funcționarea în lipsa actului de reglementare, atunci când aceasta este interzisă de lege, ar însemna, în opinia noastră aducerea în derizoriu a dispoziției legale.

-urmările produse: întrucât activitatea a fost desfășurată în lipsa actului de autorizare impus de lege, intimatul nu a putut face dovada respectării celorlalte norme legale de protecție a mediului incidente - HG 2293/2004 privind gestionarea deșeurilor rezultate în urma procesului de obținere a materialelor lemnoase, HG nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor, HG nr. 1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase si nepericuloase pe teritoriul României, Legea nr. 211/2011 privind deșeurile, Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, HG 321/2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental, etc. Intimatul nu a achitat tariful prevăzut de legiuitor (500 lei) pentru obținerea actului de reglementare, aducând prejudicii bugetului de stat. Prin transformarea amenzii în avertisment, intimatul beneficiază de un tratament preferențial, discriminator, sfidând celelalte persoane fizice și juridice care desfășoară aceeași activitate cu respectarea normelor legale.

-scopul urmărit: eludarea legii (având în vedere că anterior controlului GNM, intimatul a fost sancționat de Poliție pentru încălcarea prevederilor legale privind transportul materialului lemnos brut - buștean), obținerea de profit și alte avantaje în orice condiții, evitarea verificării periodice a activității sale de către instituțiile abilitate.(persoanele fizice și juridice care dețin autorizații de mediu pentru activitățile desfășurate sunt verificate de reprezentanții GNM periodic).

-atitudinea intimatului exprimată în prezenta plângere contravențională relevă faptul că acesta nu a conștientizat că a săvârșit o faptă contravențională (susținând că nu este necesară autorizația de mediu întrucât activitatea de debitare o desfășoară în scopuri personale), nu regretă comiterea acesteia, astfel că înlocuirea amenzii cu avertisment nu este în opinia noastră în măsură să realizeze prevenția eficientă cu privirea la săvârșirea altor fapte contravenționale si ar lipsi de efect voința legiuitorului si scopul preventiv al sancționării unei asemenea fante exprimat în OUG nr. 195/2005.

De asemenea, solicită a se constata că intimatul a desfășurat o activitate cu impact asupra mediului un timp îndelungat, câțiva ani (din 2009), perseverând în nerespectarea legislației privind protecția mediului și că nu a inițiat în acest interval de timp nici un demers pentru _________________________________ solicitarea si obținerea autorizației de mediu. Din avizele de însoțire a materialului lemnos depuse la dosarul cauzei rezultă că în perioada 2009 - 2014 intimatul a achiziționat o cantitate însemnată de buștean pe care ulterior a prelucrat-o cu instalațiile pe care le deține, fără nicio autorizare din partea instituției abilitate. (în februarie si martie 2014 a cumpărat aprox. 60 mc de buștean!!) Subliniază faptul că nici după aplicarea sancțiunii contestate. Dl. H____ I___ nu si-a îndreptat conduita, aspect confirmat de Adresa nr. 9820/17.12.2014 prin care Agenția pentru Protecția Mediului A___ arată că această persoană nu a solicitat obținerea autorizației de mediu pentru activitatea pe care o desfășoară.

Subliniază faptul că prin activitatea desfășurată intimatul a încălcat mai multe acte normative, nu numai OUG nr. 195/2005. Astfel, din declarația martorului C_______ C_______ reiese faptul că Dl. H____ I___ a mai fost anterior identificat în trafic transportând material lemnos fără avize de însoțire și i-au fost aplicate sancțiuni în acest sens de către Postul de Poliție V____ de Jos. De asemenea, prin activitatea desfășurată s-au încălcat normele fiscale, intimatul obținând venituri neimpozate, prejudiciind bugetul de stat, precum și legislația muncii, acesta fiind ajutat la debitarea lemnului de fiul său și un vecin (aceștia prestând muncă fără forme legale), astfel cum rezultă din declarația martorului D________ I___.

Învederează împrejurarea că intimatul are funcția de brigadier în cadrul Ocolului Silvic Valea Ampoiului, așadar lucrează în domeniul silvic si cunoaște prevederile legale în materie, dar cu toate acestea cu bună știință le ignoră, oferind un exemplu negativ de conduită!

Admiterea înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului pentru considerentul reținut de instanța de fond că normele de drept incidente nu sunt suficient de accesibile și clare ar însemna o sfidare gravă la adresa celorlalte persoane fizice și juridice care respectă legile și totodată ar fi o încurajare a comportamentului contravențional pentru cei care nu intenționează să se supună normelor impuse de stat și de Uniunea Europeană în domeniul protecției mediului.

Solicită de asemenea, a se avea în vedere si practica judiciară, a se remarca că instanțele de judecată în mod constant au reținut că funcționarea fără autorizație de mediu prezintă pericol sociala sens în care au fost respinse plângeri contravenționale formulate în spețe similare.

Față de aspectele menționate, apreciază că în mod greșit instanța de fond a înlocuit amenda contravențională aplicată cu avertisment și a înlăturat sancțiunea complementară, acestea fiind pe deplin justificate, fapta sancționată fiind una din cele mai grave prevăzute de legislația privind protecția mediului.

In concluzie, pentru motivele expuse, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a plângerii, menținerii atât a sancțiunii amenzii contravenționale, cât și a sancțiunii complementare aplicate prin PVC ________ nr. xxxxx/22.09.2014, întocmit de GNM- Comisariatul Județean A___ și înlăturarea obligației instituției noastre de la plata cheltuielilor de judecată.

În drept: OG nr. 2/2001, art. 466 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 195/2005 cu modificările ulterioare, Ordinul MMDD nr. 1798/2007.

Intampinarii i-a fost atasata practică judiciară.

Intimatul H____ IO AN, a depus întâmpinare solicitând a se respinge apelul ca nefondat. În baza art. 453 din Codul de procedura civila, solicita a se dispune obligarea intimatei apelante la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare arată că prin Sentința civila nr. 793/2015, pronunțata de către Judecătoria A___ lulia in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisa in parte plângerea contravenționala formulata si, in consecința, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate, in cuantum de 8.000 lei, cu sancțiunea avertismentului si inlaturarea sancțiunii complementare a interzicerii desfășurării activitatii de „debitare material lemnos” fara acte de reglementare, fiind obligata intimata la plata cheltuielilor de judecata,

Solicita a se observa ca prin apelul formulat, apelanta susține ca sentința nu este temeinică și legală întrucât instanța de fond a interpretat în mod greșit starea de fapt, probatoriul administrat in cauza si legislația privind protecția mediului incidența, concluzionând in mod eronat ca avertismentul ar întruni cerințele de proportionalitate cu gradul de pericol social al faptei savarsite.

Apreciază ca apelul formulat in cauza este nefondat, hotararea pronunțata de către instanța de fond fiind una legala si temeinica, iar motivele de apel formulate in cauza nu sunt in măsură sa duca la schimbarea sentinței apelate, in sensul respingerii iu totalitate a plângerii formulate de subsemnatul.

In primul rând» arat ca mod nejustificat susține apelanta ca instanța de fond nu a avut in vedere in totalitate prevederile incidente in speța. Din contra solicita a se observa ca, in motivarea hotărârii, instanța de fond a făcut trimitere la dispozițiile legale cu referire la care apelanta susține ca nu au fost avute in vedere, aceasta fiind de altfel si motivul pentru care soluția instanței a fost aceea de admitere in parte a plângerii formulate, in sensul înlocuirii sancțiunii, iar nu a anularii procesului verbal de contravenție contestat.

In al doilea rând, solicita a se observa ca se susține de către apelanta faptul ca in mod greșit instanța de fond a inlaturat sancțiunea complementara. Nimic mai fals. In mod corect si legal a retinut instanța fondului ca OUG nr. 195/2005 nu prevede nicăieri interzicerea desfășurării activitatii pentru contravenția reținuta in sarcina.

In susținerea apărărilor sale, apelanta intimata a invocat in drept dispozițiile art. 14 alin.2 din OUG nr. 195/2005. Solicita a se observa ca acest text de lege nu prevede posibilitatea aplicării sancțiunii complementare a interzicerii desfășurării activitatii,

Mai mult, solicita a se observa ca, astfel cum a retinut si instanța de fond, in cuprinsul procesului verbal de contravenție nu a fost indicat nici un temei de drept care sa prevada aceasta sancțiune. De altfel, nici nu exista.

Or, asa cum a aratat, indicarea textului legal sanctionator era obligatorie pentru agentul constatator, lipsa lui generând inevitabil, astfel cum retine si instanța, o vatamare a drepturilor petentului fapt care nu putea conduce decât la anularea sancțiunii complementare a interzicerii desfășurării activitatii.

In mod corect se retine de către instanța, de asemenea, ca nici dispozițiile OG nr. 2/2001 nu reglementează o astfel de sancțiune contravenționala, nici macar cu titlu general.

F___ de aceste considerente, se dovedește fara putere de tagada ca soluția privind anularea in parte a procesului verbal contestat, in ceea ce privește sancțiunea complementara a interzicerii activitatii, este una temeinica si legala, cata vreme aceasta sancțiune nu este prevăzută de lege.

Totodată, arată ca nu inteleg raționamentul apelantei, atunci când susține ca pericolul social al faptei rezulta si din cuantumul ridicat al amenzii aplicabile acesteia, fiind apreciat sub pericolul social al faptei nu rezulta din sancțiunea aplicata, ci aceasta este cea care este individualizata in concret, avand in vedere pericolul social al faptei. Oricum, in speța de fata, intimata apelanta a aplicat sancțiunile fara a fi individualizate in funcție de pericolul social al faptei.

Instanța de. fond a procedat la reindividualizarea sancțiunii, ca urmare a anularii in parte a procesului verbal atacat, reținând in mod corect ca la individualizarea sancțiunii este necesar sa se tina cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, precum si in considerarea art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, cu privire la proprortionalîtatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei.

În mod corect a retinut instanța ca petentul nu a avut intenția de a eluda dispozițiile legale, urmarea negativa produsa nefiind una grava, iar impactul asupra mediului fiind unul scăzut, instalația folosita fiind una de capacitate mica, Asa cum a aratat si in fata instanței de fond, petentul nu desfasoară o activitate continua de debitare material lemnos in scop comercial, de a cărei supraveghere sa răspunda pentru a putea fi sancționat contravențional.

A invederat faptul ca ocazional se folosește in interes personal, de aceasta instalație de debitare material lemnos, iar deseurile sunt valorificate in interes propriu ca așternut la animale sau valorificare termica, aspecte care rezulta din depozițiile martorilor audiați in prezenta cauza.

Nu in ultimul rând, apreciez tendențioase si răuvoitoare aprecierile apelantei, referitoare la ignorarea cu buna stiinta a dispozițiilor legale de către petent. Din ansamblul probelor administrate in prezenta cauza nu rezulta intimata apelanta ar fi făcut dovada relei credințe a sale, aceasta fiind necesar a fi dovedita, iar nu buna credința.

F___ de toate aceste considerente, se impune ca, in temeiul art. 480 alin.l din Codul de procedura civila, a se respinge apelul formulat in cauza de către intimata, ca fiind nefondat, cu consecința menținerii ca temeinica si legala a hotărârii instanței de fond si obligarea apelantei intimata la plata cheltuielilor de judecata, ocazionate cu judecarea prezentului apel.

Examinând sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

Prin sentinta apelata, prima instanta a inlocuit cu avertisment sanctiunea amenzii contraventionale aplicate petentului pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.96 alin.2 pct.1 din OUG nr.195/2005, constand in nerespectarea obligatiei de solicitare si obtinere a actelor de reglementare pentru activitatile care fac obiectul procedurii de autorizare din punctul de vedere al protectiei mediului.

Aplicarea sanctiunii avertismentului, inseamna ca prima instanta a retinut in sarcina petentului intimat H____ I___, atat existenta contraventiei antementionate, constatate de intimata apelanta, cat si vinovatia acestuia in comiterea ei, prima instanta optand pentru o sanctiune mai blanda.

Intrucat petentul nu a apelat sentinta primei instante, rezulta ca, potrivit art. 477 din Codul de Procedura Civila, aceasta a intrat in puterea lucrului judecat in ceea ce priveste existenta contraventiei si a vinovatiei petentului in savarsirea ei, instanta de apel fiind tinuta sa aprecieze asupra justei individualizari a sanctiunii aplicabile petentului raportat la fapta savarsita si la prevederile art.21 alin.3, art.5 alin.5 din Og nr.2/2001.

Instanta de control judiciar retine ca toate argumentele aduse de intimata apelanta in sprijinul sustinerilor privind netemeinicia sentintei pronuntata de prima instanta sub aspectul inlocuirii cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate prin procesul verbal de contraventie contestat, sunt juste, astfel ca, in aceasta speta au fost primite ca atare de instanta de control judiciar.

De asemenea, in mod corect a sustinut apelanta si ca, este nelegala inlaturarea de catre prima instanta a sanctiunii complementare de interzicere a desfasurarii activitatii de debitare material lemnos, fara acte de reglementare, pentru considerentul ca aceasta sanctiune complementara nu ar fi prevazuta niciunde in OUG nr.195/2005, pentru contraventia retinuta in sarcina petentului.

Raspunzand apararilor petentului intimat, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:

Critica apelantei in sensul ca prima instanta nu a avut in vedere totalitatea prevederilor legale incidente in speta, se refera la motivele pentru care, a fost inlaturata sanctiunea complementara de interzicere a desfasurarii activitatii de debitare material lemnos, fara acte de reglementare.

In legatura cu acest aspect, instanta de control judiciar retine ca, obligativitatea aplicarii de catre intimata apelanta, a sanctiunii complementare a interzicerii desfasurarii activitatii de debitare material lemnos, fara acte de reglementare, rezulta din interpretarea per a contrario a prevederilor art.14 alin.2 din OUG nr.195/2005, in conformitate cu care, functionarea fara autorizatie de mediu este interzisa pentru activitatile care fac obiectul procedurii de autorizare, din punctul de vedere al protectiei mediului.

Asa fiind, cata vreme in sarcina petentului, a fost retinuta savarsirea contraventiei prevazute de art.96 alin.2 pct.1 din OUG nr.195/2005, constand in nerespectarea obligatiei de solicitare si obtinere a actelor de reglementare pentru activitatile care fac obiectul procedurii de autorizare din punctul de vedere al protectiei mediului este evident ca, intimata era tinuta sa aplice prevederile art.14 alin.2 din OUG nr.195/2002, prin administrarea sanctiunii complementare a interzicerii desfasurarii activitatii de debitare material lemnos, fara acte de reglementare,

Practic, aceasta masura nici macar nu trebuia dispusa expres, cata vreme, ea nu face decat sa transpuna si in cuprinsul procesului verbal de contraventie, prohibitia impusa de legiuitor in ceea ce priveste desfasurarea activitatii de debitare material lemnos, fara acte de reglementare.

Instanta de control judiciar retine si ca, gradul de pericol social al faptei, rezulta si din limitele speciale ale amenzii contraventionale prevazute de actul sanctionator.

Nu trebuie facuta insa confuzie, intre gradul de pericol social relevat de aceste limite speciale pe de o parte si, gradul de pericol social concret, aferent fiecarei fapte contraventionale, relevat de criteriile de individualizare oferite de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.

Este incontestabil ca, stabilind limite speciale intre 5000 lei si 10.000 lei, pentru fapta contraventia retinuta in sarcina petentului, legiuitorul a stabilit un grad de pericol social ridicat pentru desfasurarea activitatii de debitare material lemnos, fara acte de reglementare, fapta cu impact deosebit de grav asupra mediului.

Distinct de aceasta, nici o circumstanta dintre cele invocate de petent, nu poate fi retinuta in sprijinul asertiunii ca in speta, fapta acestuia ar avea un grad de pericol social redus, care sa justifice inlocuirea sanctiunii contraventionale cu avertisment.

Astfel, argumentul invocat de petentul intimat, in sensul ca, nu a avut intentia de a eluda dispozitiile legii, a fost retinut in mod eronat de catre prima instanta, cata vreme, necunoasterea legii nu absolva de raspundere, iar contraventia retinuta in sarcina petentului fiind consecinta nerespectarii unei obligatii de rezultat si nu de mijloace, este lipsit de relevanta faptul ca acesta ar fi savarsit-o cu intentie, sau din culpa, cu buna sau rea credinta.

Iar daca se are in vedere si faptul necontestat, ca petentul intimat este brigadier in cadrul Ocolului Silvic Valea Ampoiului, fapta comisa de acesta nu numai ca nu este susceptibila de a primi valente atenunate, ci, dimpotriva, primeste valente agravante.

Sunt lipsite de orice suport, sustinerile in conformitate cu care, urmarea negativa produsa prin fapta petentului nu ar fi una grava.

Mai intai, trebuie subliniat faptul ca, petentul intimat, nu a rasturnat sustinerile apelantei fundamentate pe avizele de insotire aferente, (fl.50-56, dosarul primei instante), in conformitate cu care, in perioada 2009-2014, acesta a achizitionat o cantitate importanta de material lemnos, pe care ulterior, a prelucrat-o cu instalatiile pe care le detine, fara nicio autorizare din partea intimatei. Mai mult, din depozitia martorului D________ I____-fl.89, dosarul primei instante, rezulta ca, petentul debita material lemnos nu doar pentru el, ci si pentru altii, avand in curte destul de multi busteni si scanduri. In acest context, faptul ca banzicul petentului intimat era de capacitate mica, este lipsit de relevanta, cata vreme, acesta desfasura activitatea de debitare material lemnos fara acte de reglementare, de mult timp, de ani de zile, in mod constant, nu numai pentru el, dar si pentru terti.

Sustinerea petentului in sensul ca nu desfasoară o activitate continua de debitare material lemnos in scop comercial, de a cărei supraveghere sa răspunda pentru a putea fi sancționat contravențional, nu poate fi privita ca o circumstanta atenuanta a pericolului social al faptei retinute in sarcina sa, ci, dimpotriva, releva ca, acesta nici macar nu constientizeaza ca obtinerea autorizatiei de mediu pentru debitarea materialului lemnos, este o chestiune distincta de obtinerea autorizatiei pentru desfasurarea unei activitati cu caracter de continuitate; subiectul activ al contraventiei retinute in sarcina petentului este orice persoana care desfasoara activitati fara indeplinirea obligatiei de solicitare si obtinere a actelor de reglementare pentru activitatile care fac obiectul procedurii de autorizare din punctul de vedere al protectiei mediului, ipotetica eludare si a altor dispozitii legale privind desfasurarea unor activitati cu caracter de continuitate, neputand in niciun caz constitui un element de circumstantiere in favoarea petentului.Dimpotriva.

In contextul celor ce preced, instanta de control judiciar retine ca, in speta nu se poate dispune inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate, fata de desfasurarea activitatii fara detinerea autorizatiei de mediu, dat fiind faptul ca apararile formulate atat in fata primei instante cat si in apel, denota ca petentul, nici macar dupa sanctionarea sa contraventionala, nu a inteles responsabilitatile ce-i revin, interesul sau major fiind unul de natura pecuniara, anume acela de a obtine ________________ alta exonerarea de plata amenzii contraventionale.

Or, potrivit dispozițiilor art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite iar conform art. 7 alin.2 din același act normativ : avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.

În speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat, neputându-se considera că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un grad de pericol social redus; dimpotriva, ratiunea si spiritul reglementarilor legale in materie de protectie a mediului, releva faptul ca gravitatea acesteia rezida in primul rand in impactul si consecintele negative, cauzate de desfasurarea unor activitati economice in afara normelor legale.

Raportat la valoarea socială ocrotită –mediul inconjurator, contravenția prev.de art.96 alin.2 pct.1 din OUG nr. 195/2005, prezintă un grad de pericol social abstract foarte ridicat, ilustrat în primul rând de limitele ridicate ale amenzii stabilite de legiuitor pentru sancționarea acesteia.

În ceea ce privește consecințele achitării amenzii asupra patrimoniului petentului, acestea puteau fi evitate, în măsura în care acesta respecta întru-totul prevederile legale.

Mai mult, legiuitorul a oferit posibilitatea celor vizati, sa achite in 48 de ore de la data comunicarii procesului verbal de contraventie, jumatate din minimul special al amenzii, adica 2500 lei, ceea ce indiscutabil este de natura a le afecta mai putin patrimoniul.

În absența unor împrejurări obiective și concrete, care sa fi fost dovedite de petentul intimat, in sensul justificarii înlocuirii amenzii cu sancțiunea avertisment, prima instanța, nu a avut nici un temei pentru a proceda la reindividualizarea sancțiunii, in sensul inlocuirii ei cu avertisment.

Așadar, raportat la toate cele ce preced, atitudinea petentului relevă faptul că acesta nu conștientizează că a săvârșit o faptă ilicită și nu regretă comiterea acesteia, sens în care aplicarea unei sancțiuni mai blânde decât amenda stabilita prin procesul verbal contestat, nu este în măsură să realizeze o prevenție eficientă cu privire la săvârșirea altor fapte contravenționale, precum și o sancționare corectă în funcție de circumstanțele concrete existente la încheierea procesului –verbal, astfel cum au fost retinute.

Raportat la cele de mai sus, tribunalul constată că amenda aplicată este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, astfel ca,

In temeiul art.480 alin.1 din Codul de Procedura Civila, retinand ca este fondat,

Va admite apelul declarat de intimata G____ N________ de Mediu- Comisariatul General, impotriva Sentinței Civile nr.793/2015, a Judecătoriei A___ I____,

Va schimba sentinta apelata in sensul ca:

Va respinge plangerea formulata de petentul H____ I___, impotriva Procesului Verbal de contraventie ________ nr.xxxxx/22.09.2014, incheiat de GNM –Comisariatul Judetean A___.

Raportat la solutia dispusa si la prevederile art.453 din Codul de procedura Civila, in speta nu se acorda cheltuieli de judecata, petentul fiind partea care a pierdut procesul in acceptiunea art.453.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de intimata G____ N________ de Mediu- Comisariatul General, impotriva Sentinței Civile nr.793/2015, a Judecătoriei A___ I____.

Schimba sentinta apelata in sensul ca:

Respinge plangerea formulata de petentul H____ I___, impotriva Procesului Verbal de contraventie ________ nr.xxxxx/22.09.2014, incheiat de GNM –Comisariatul Judetean A___.

F___ cheltuieli de judecata.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.

Președinte, M_____ P_____		Judecător, B_____ A____ A____
	Grefier, R_____ C_____

Red. Tehnored.ABA./19.10.2015/Ex.4

Tehnored. R.C.

Jud. Fond: O___ G_____