Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1353

Ședința publică din 30 septembrie 2015

Președinte: C_______ P_____

Judecător: C_______-D______ D_____

Grefier: C_______ –E____ T_________

Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, împotriva sentinței civile nr. 5483 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta _________________, cu sediul în _____________________, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei au lipsit părțile, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la a doua strigare a cauzei.

Procedura completă.

La a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, constatând că nu mai sunt cereri noi, iar probatoriul este epuizat, constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

1. Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 18.08.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX (filele 3-6), petenta S.C. R_____ _________. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014, încheiat de către intimatul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică. În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat ca la data de 25.07.2014 a fost sancționată cu amendă n cuantum de 2.750 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din OG 15/2002, respectiv aceea că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentei a fost depistat în trafic la data de 31.01.2014, în localitatea Iacobești, jud. Suceava, fără rovinietă valabila. Mai arată că la data de 17.01.2014 petenta a procedat la înmatricularea unui autovehicul marca M__ pe numele _________________, primind nr. XXXXXXXXX și nu cunoștea faptul că s-ar fi impus a fi anunțată intimata despre acest aspect.

În baza art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Astfel, cum nu sunt îndeplinite aceste condiții, nu se justifică aplicarea amenzii contravenționale. Mai mult, arată că la data de 08.10.2014 a achitat pentru autovehiculul marca M__ cu nr. de înmatriculare WMAH29ZZZ3M369016, contravaloarea unei roviniete valabila pentru perioada 09.01.xxxxxxxxxxxxxx14, respectiv suma de 1.669,50 lei prin OP nr.13 din 08.10.2014.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale contravenientului, arată că petenta se afla la prima abatere de acest gen, iar sancțiunile ar trebui aplicate în funcție de cazierul contravențional al societății.

În subsidiar, petenta solicită transformarea amenzii aplicate în avertisment.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr.2/2001.

În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În susținere, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014 (fila 9).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit chitanței _________ nr. 1072 din data de 07.08.2014 (fila 8).

Intimatul a formulat întâmpinare (filele 25-26), prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondata și neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal .

În motivare a arătat că la data de 31.01.2014, pe DN 2 KM 456+245 m, pe raza localității Iacobești, jud. Suceava autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentei a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, motiv pentru care, la data de 25.07.2014, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx. A mai arătat că procesul-verbal îndeplinește condițiile prevăzute de art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea făcându-se cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului S.I.E.G.M.C.R, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Mai arată intimatul ca procesul-verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator V_______ I____ A________, cu certificatul emis de CertSIGN SA.

În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001, OG 15/2002, Legea nr.455/2001, Ordinul MTI nr.769/2010 .

La termenul din data de 19.11.2014, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

3. Prin sentința civilă nr. 5483 din 19.11.2014 Judecătoria Suceava a admis plângerea contravențională formulată de petenta S.C. R_____ _________., în contradictoriu cu C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, și a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014 emis de către intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:

4 Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014 întocmit de către intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN, petenta S.C. R_____ _________. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.750 lei, constatându-se că în data de 31.01.2014, ora 15:20, pe DN2, la km 456 + 245 m, în localitatea Iacobești, vehiculul categoria E cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXX, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, sancționată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din același act normativ.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014 (fila 9) nu a fost semnat de către petent și nici de către un martor asistent, agentul constatator menționând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientului și a martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.

Potrivit prevederilor art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost încheiat fără respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, potrivit cărora lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se invocă și din oficiu.

Astfel, instanța a constatat că lipsa semnăturii agentului constatator este menționată în dispozițiile art. 17 O.G. nr. 2/2001, fapt ce impune concluzia că nulitatea incidentă este una expresă, supusă condițiilor stabilite în art. 175 din Codul de procedură civilă, prevederile O.G. nr. 2/2001 completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă, conform art. 47 O.G. nr. 2/2001.

Potrivit art. 175 alin. 2 C.proc.civ., nulitatea expresă este acea nulitate necondiționată de existența unei vătămări, aceasta fiind prezumată de către lege până la dovada contrarie.

Din analiza procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014, instanța constată că acesta nu este semnat olograf de către agentul constatator, în cuprinsul actului contestat fiind făcută mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a H.G. nr. 1259/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 2 Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 3 din același act normativ, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. De asemenea, în același act normativ, legiuitorul a definit datele în formă electronică ca reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice.

Mai mult, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 5 Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Conform prevederilor art. 7 din același act normativ, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Față de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a apreciat că semnătura electronică este strâns legată de un înscris în formă electronică, atât semnătura electronică, cât și înscrisul în formă electronică fiind destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic. Or, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014 aflat la dosarul cauzei (fila 9), căruia i-a fost încorporat un „cod de bare” nu a fost primit nici de către petent și nici de către instanță prin intermediul unui program informatic pentru a se putea verifica semnătura agentului constatator și conținutul actului, ci a fost primit pe suport de hârtie.

Totodată, instanța a considerat că semnătura electronică a apărut ca o consecință a dezvoltării comerțului electronic, fiind necesar crearea unor servicii care să permită autentificarea datelor transmise. În același sens este și preambulul Directivei 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din data de 13.12.1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, în care se stabilește că rapiditatea progresului tehnologic și caracterul global al Internetului impun o abordare deschisă a tuturor tehnologiilor și serviciilor care permit autentificarea datelor pe cale electronică.

Chiar și în situația în care procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ar putea fi semnat prin aplicarea unei semnături electronice, potrivit art. 9 Legea nr. 455/2001, instanța reține că partea care invocă înaintea instanței o semnătură electronică trebuie să probeze că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute în cuprinsul actului normativ, semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, fiind prezumată a îndeplini aceste condiții. De asemenea, dispozițiile legale impun obligația ca partea care invocă înaintea instanței un certificat calificat să probeze că furnizorul de servicii de certificare care a eliberat respectivul certificat îndeplinește condițiile legale, iar partea care invocă înaintea instanței un mecanism securizat de creare a semnăturii să probeze că acesta îndeplinește condițiile prevăzute la art. 4 pct. 8.

În acest sens, intimata a comunicat instanței un certificat calificat, care însă nu purta ștampila instituției emitente și semnătura reprezentantului acesteia (fila 28). Cu privire la certificatul de omologare al dispozitivului securizat de generare a semnăturii, intimata nu a făcut nicio precizare

Prin urmare, și în situația în care instanța ar considera că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ar putea fi semnat prin atașarea unei semnături electronice, atât timp cât intimata nu face dovada că acea semnătură îndeplinește condițiile cerute de lege, instanța apreciază că în prezenta cauză este incident un caz de nulitate expresă, respectiv nesemnarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014 de către agentul constatator, vătămarea fiind prezumată până la dovada contrarie.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petenta S.C. R_____ _________. în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014. Pe cale de consecință, petenta a fost exonerată de plata amenzii contravenționale în cuantum de 2.750 lei aplicată prin procesul-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2014, întrucât s-a constatat incidența unui caz de nulitate ce afectează legalitatea actului contestat, instanța nu a mai analizat temeinicia faptei reținute în sarcina petentei S.C. R_____ _________. și nici susținerile petentei.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța a făcut aplicarea principiului disponibilității în procesul civil și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

5. Împotriva acestei sentințe a declarat apel C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, iar pe fond respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției și sancțiunile aplicate prin acesta pentru următoarele motive:

Instanța de fond a interpretat a apreciat în mod eronat că procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de OG nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002 și ale Legii nr. 455/2001.

Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, ia înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnarea este validată de însăși semnătura în această situație. Astfel, semnătura electronică este un elemente independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.

Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul verbal de contravenție corespund întru-totul stării de fapt și de drept celor reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.

Nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. Se realizează o confuzie între generarea unui înscris în formă electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestora date și informații astfel generate.

De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, comunica, în copie contravenientului.

Procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în forma electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reține că legea privind semnătura electronică trebuie interpretată sistematic, art. 6 și 7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică.

În plus, OG nr. 2/2001 nu stabilește cel fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.

6 . Legal citată, intimata – petentă nu a formulat întâmpinare.

***

Examinând sentința atacată, în raport de dispozițiile aplicabile și criticile aduse instanței de fond, Tribunalul expune următoarele:

9. Prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ xxxxxxx din data de 25.07.2014 întocmit de CESTRIN București, petentei _________________ i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii de 2.750 lei pentru contravenția prev.de art.8 al.1 din OG nr.15/2002 și sancționată de art.8 al.2, din OG nr.15/2002.

Tribunalul observă că înainte de a proceda la examinarea temeiniciei procesului-verbal, prima instanță analizat legalitatea actului prin prisma art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, cu verificarea incidenței motivelor de nulitate absolută care pot fi constate și din oficiu, menționate în art. 17 din OG nr. 2/2001, reținând cazul de nulitate legat se lipsa semnăturii agentului constatator.

Astfel, într-adevăr, potrivit disp. art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Ori, după cum temeinic se observă actul sancționator nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, fiind generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001 și HG nr. 1259/2001, dar care în opinia Tribunalului nu sunt incidente pentru întocmirea acestui tip de act.

Tribunalul are în vedere că problema de drept legată de verificarea legalității proceselor-verbale din perspectiva condiției semnăturii agentului constatator a fost tranșată în mod definitiv pe calea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 6/25.03.2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursurile în interesul legii și prin care s-a decis că, î interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

A reținut Înalta Curte următoarele:

„ Art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prevede că, "Începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției".

În situația acestor contravenții, constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese - verbale de constatare a aceleiași contravenții.

Art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 conține o normă de trimitere la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel încât această reglementare este aplicabilă, ca lege generală, și în privința contravenției prevăzute de art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

În practica administrativă a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., constatarea contravenției prevăzute la art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 se efectuează în condițiile art. 11 din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 769/2010, cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei (SIEGMCR).

Aceste procese-verbale, comunicate persoanelor sancționate contravențional, potrivit dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul acestora, nu cuprind semnătura olografă a agentului constatator, ci doar mențiunea că documentele au fost generate și semnate electronic, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.

Înalta Curte consideră că au procedat corect instanțele care au admis plângerile contravenționale și au reținut faptul că lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, respectiv C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, încheiat în temeiul art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

Cu titlu preliminar, se impun a fi făcute câteva considerații teoretice cu privire la natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, precum și la forma acestuia.

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, legea-cadru în materie contravențională, nu precizează, în mod expres, natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, limitându-se, în art. 15 alin. (1), să arate doar că acesta este actul prin care se constată de către agentul constatator săvârșirea unei contravenții.

Opinia majoritară exprimată în literatura de specialitate este în sensul că acest proces-verbal este un act administrativ. Într-o lucrare mai recentă s-a apreciat că procesul-verbal de contravenție este un act cu natură juridică mixtă - act administrativ și act de procedură contravențională.

În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că natura juridică a procesului-verbal de contravenție este de "act administrativ de constatare"

Ca atare, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință cu caracter unilateral a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agenți constatatori), reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis în temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice.

Procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit în formă scrisă, fiind unicul act probator al unei contravenții, și trebuie să conțină mențiunile prevăzute în art. 16 și art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. În lipsa formei scrise nu se va putea aplica nicio sancțiune, întrucât nu se va putea proba existența faptei contravenționale.

Conform art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dintre elementele ce trebuie să figureze în procesul-verbal de constatare a contravenției, numai lipsa unora dintre ele atrage nulitatea procesului-verbal, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu.

În doctrină s-a arătat că acestea sunt cauze de nulitate absolută care nu pot fi înlăturate în niciun mod.

Dezlegarea problemei de drept sesizate prin recursul în interesul legii presupune mai multe paliere de analiză juridică.

Prima chestiune ce trebuie clarificată este aceea dacă aplicarea Legii nr. 455/2001 este sau nu compatibilă cu procedura de comunicare, în format scris, iar nu electronic, a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției către persoanele sancționate pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

A doua chestiune ce trebuie dezlegată este aceea dacă modalitatea de semnare a procesului-verbal, utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., constituie sau nu o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Înalta Curte reține că aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 - legea specială - care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - dreptul comun în materie contravențională.

Utilizarea semnăturii electronice extinse în cazul actelor administrative poate avea loc atunci când această posibilitate este conferită prin lege. În acest sens, un exemplu îl constituie art. 43 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru reglementarea unor măsuri fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014, aprobată prin Legea nr. 175/2014.

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu cuprinde dispoziții cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, situație în care devin incidente prevederile art. 26 alin. (3) și ale art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care stipulează că procesul-verbal încheiat de agentul constatator în lipsa contravenientului, împreună cu înștiințarea de plată, se comunică acestuia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.

Ca atare, modalitatea de comunicare anterior prezentată presupune utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului-verbal contravențional.

Pentru determinarea sferei de aplicare a semnăturii electronice, în formă simplă sau extinsă, și a regimului său juridic prezintă relevanță dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 5-7 din Legea nr. 455/2001.

Potrivit art. 4 pct. 1 din Legea nr. 455/2001, "date în formă electronică sunt reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice".

Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, "înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar".

Doctrina a relevat faptul că elementul de diferențiere a actului juridic în formă electronică de actul juridic în formă scrisă este modul diferit de acces la manifestarea de voință.

Așadar, un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci când manifestarea de voință a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică și, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.

Această specificitate distinge înscrisurile electronice de înscrisurile "clasice", pe suport hârtie

În doctrină se arată că, spre deosebire de înscrisurile tradiționale, înscrisul electronic se prezintă sub formă binară, neavând o reprezentare strict vizuală, în sensul clasic al termenului, decât în momentul în care destinatarul verifică, cu ajutorul unor metode specifice, conformitatea semnăturii aplicate mesajului, respectiv autenticitatea, integritatea și confidențialitatea conținutului documentului astfel transmis, precum și identitatea semnatarului. Așadar, în sfera înscrisurilor sub formă electronică pot intra documente (...) generate și vizualizate cu ajutorul unor programe informatice de editare, iar transmiterea acestora se poate realiza fie prin intermediul rețelelor închise, fie prin internet, fie prin alte mijloace (de exemplu, remiterea către destinatar a suportului magnetic ce are stocată informația respectivă) - T______ G______ S___ - Consacrarea legală a semnăturii electronice, Revista de D____ Comercial nr. 7-8/2002, pag. 224-225. Altfel spus, "forma electronică a informației constituie o modalitate convențională de exprimare a informației, adoptată la transmiterea acesteia prin mijloace electronice" - C_________ E_____, A_____ V___ A______ - Noi implicații ale informatizării societății asupra dreptului. Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, Dreptul nr. 12/2001, pag. 18.

În situația în care manifestarea de voință a emitentului actului ajunge la destinatarul său pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.

În temeiul art. 5 din Legea nr. 455/2001, "Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată."

Observăm că legiuitorul a prevăzut expres că actul în format electronic ce poartă o semnătură electronică extinsă este asimilat unui act sub semnătură privată, însă acesta este destinat exclusiv folosirii în sistemul electronic.

Art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede că: "Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile."

Ca atare, legiuitorul instituie condiția recunoașterii actului în formă electronică de cel căruia i se opune pentru ca acesta să aibă același efect juridic ca actul autentic.

În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, "În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii". Semnătura electronică este definită de art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând "date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare".

Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând "acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă."

Din analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.

Actul stocat pe suport informatic, având semnătura electronică a autorului său, beneficiază de prezumția de validitate, prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă, care impune doar condiția existenței "unor garanții suficient de serioase" de credibilitate a documentului și care funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar "în favoarea terților", iar nu împotriva lor.

În aceste condiții, un act comunicat celeilalte părți pe suport hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, nu poate avea decât valoarea unei copii a înscrisului electronic original.

Concluzionând, se reține că procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă. Însă această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.

O atare formă de comunicare este, de altfel, exclusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel cum s-a arătat în precedent.

Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică extinsă.

Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.

În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.

A doua chestiune necesar a fi dezlegată vizează aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

După cum s-a precizat anterior, textul în discuție reglementează un caz de nulitate absolută a procesului-verbal, determinat de lipsa unui element procedural esențial.

Înalta Curte consideră că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Nu se poate aprecia că, prin imprimarea procesului-verbal pe suport hârtie și comunicarea persoanei sancționate contravențional în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, având mențiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, se poate acoperi nulitatea absolută, întrucât, de principiu, o astfel de nulitate nu poate fi înlăturată, elementul lipsă fiind considerat de lege esențial.

În acest context nu poate fi reținut argumentul de interpretare juridică prezentat în cadrul celei de a doua orientări jurisprudențiale potrivit căruia art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât, conform principiului ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi semnat și prin aplicarea semnăturii electronice.

În primul rând, principiul legalității impune o interpretare strictă a normei juridice, astfel încât rezultatul interpretării să fie concordant cu voința legiuitorului.

În al doilea rând, astfel cum s-a demonstrat anterior, prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, voința legiuitorului a fost aceea ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă o atare posibilitate prin care să valideze practica administrativă analizată și în privința proceselor-verbale încheiate, în condițiile art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, de personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., ar fi prevăzut, în cuprinsul acestui act normativ, o soluție similară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 prevederilor art. 43 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care consideră valabil actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, chiar dacă nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinesc celelalte cerințe legale aplicabile în materie.

Este adevărat că semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport hârtie și, în plus, aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul său¹⁶, însă aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.

În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem, este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator (in solemnibus forma dat esse rei).

În concluzie, Înalta Curte reține faptul că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001”.

Cum dezlegarea dată pe calea recursului în interesul legii este obligatorie potrivit disp. art. 517 alin. 4 C. proc. civ., și cum interpretarea se impune și în cauza de față, identică celor care au format obiectul analizei de jurisprudență, calea de atac exercitată urmează a fi respinsă ca nefondată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, sediul în mun. București, _____________________.401A, sect.6, împotriva sentinței civile nr. 5483 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta _________________, cu sediul în ________________________, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2015.

Președinte, Judecător,

C_______ P_____ C_______ D______ D_____

Grefier,

C_______ –E____ T_________

red. C.D.D.

jud fond N___ G_______ A______

tehnored. T.C

ex.4/06.10.2015