Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL I____

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILA NR. 509A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 SEPTEMBRIE 2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE - N___ P_________ G______

JUDECĂTOR - M_____ E_____

GREFIER - M_______ R___

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul M_____ G_____ I_____ împotriva sentinței civile nr.971/29.01.2014, pronunțata de judecătoria Cornetu, in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata I__ I____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual apel, după care:

Tribunalul, deliberând asupra probei cu martori solicitată de apelant, urmează a o respinge, apreciind ca nu este utilă soluționării cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecata si reține cauza in vederea soluționării.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecatoriei Cornetu, la data de 13.03.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul M_____ G_____ I_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I__ I____, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.03.2013, prin care a fost sancționat pentru fapta de a nu fi acordat prioritate de trecere pietonilor, cu amendă contravențională în cuantum de 300 de lei.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că pe traseul indicat acesta a circulat cu respectarea regimului legal de viteză și că pe niciuna dintre trecerile de pietoni nu au existat pietoni angajași în traversarea DN 6 .

Plangerea nu a fost motivata in drept.

În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, înscrisuri.

În privința timbrajului, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.

Intimatul a depus intampinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată față de situația de fapt și de drept. Totodată, intimata a depus adresa nr. xxxxxxx din 22.11.2013 prin care a indicat faptul că nu deține probe suplimentare referitoare la cauza dedusă judecății, anexând exemplarul nr. 3 al procesului verbal contestat, în original.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă nr.971/29.01.2014 pronunțata de judecătoria Cornetu, in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională, formulata de petentul M_____ G_____ I_____.

Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a constatat următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.03.2013, petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G 195/2002 cu amendă în cuantum de 300 lei, întrucât acesta a săvârșit fapta prevăzută de art. 135 lit.h din HG nr.1391/2006, respectiv în data de 03.03.2013, ora 09,32, pe DN6, km 12+600, a condus auto nr.XXXXXXXXX, și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii, pe sensul sau de mers, pe trecerea de pietoni marcata si semnalizată semnalizată corespunzător.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.

a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare al O.U.G 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare prin loc semnalizat, aflați pe sensul său de mers.

În fapt, potrivit art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.

Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta in sarcina sa iar cele consemnate nu corespund realității.

Cu toate acestea instanța a reținut că afirmațiile petentului cu privire fapta reținută în sarcina sa, nu sunt susținute, cu nici un alt mijloc de probă, pentru a fi de natură a răsturna prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal.

În aceste condiții, instanța apreciază că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin.3 lit b din O.U.G. nr. 195/2002 .

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a avut în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța a apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 300 lei (echivalentul a 4 puncte amendă).

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța a respins plângerea formulată de către petent ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul M_____ G_____ I_____ solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii, apelantul a arătat ca un motiv esențial de apel este acela ca instanța de fond nu a dat dovada de rol activ in aflarea adevărului si in soluționarea dosarului.

Sub aspectul legalității instanța a fost in eroare, acest proces verbal nu a respectat prevederile legale in sensul ca:

Instanța de judecata nu trebuia sa verifice decât daca au fost respectate prevederile art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuia va verifice si daca sancțiunile au fost aplicate puteau fi aplicate prin acest proces verbal de contravenție.

Potrivit art. 16 alin. 1-7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, mențiunile obligatorii pe care trebuie sa le contina procesul verbal de contestare a contraventiei sunt: data si locul unde este incheiat, numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul contestator; datele din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului, descrierea faptei contraventionale, cu indic are a datei, orei si locul in care a fost savarsita, precum si aratare a tuturor imprejurarilor ce pot servii la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctiozeaza contraventia, indicarea societatii de asigurari in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibiliate, termenul de exercitare a cai de atac si organul la care se depune plangerea.

Mai mult procesul verbal nu respecta aceste cerinte, prin urmare este nul de drept, Agentul constatator la incheierea procesul verbal contestat nu a precizat locul incheierii procesului verbal nu a indicat ________________________ al imobilului si judetul cat si in ceea ce priveste locul savarsirii contraventiei mentionandu-se ca a fost savarsita la DN 6 km 12+600, fara a se preciza daca a fost savarsita in interiorul localitatii, in afara localitatii, nu a mentionat un numar postal, nu a descris fapta contraventionala.

Instanta de fond a sustinut ca procesul verbal este temeinic si legal in ciuda faptului ca se incalca in mod flagrant prevederile art. 19 alin. 1 si 3 din O.G. 2/2001 ca nu se mentioneaza un martor si face trimitere la art. 109 alin. 2 si 3 din OUG nr. 195/2002 precizand ca nu mai este nevoie de martori. Conform Curtii Europene a Drepturilor Omului in plangerile contraventionale contravenientul beneficieaza de prezumtia de nevinovatie, nu este obligat sa aduca probe in dovedirea nevinovatiei lui cel care este obligat sa aduca dovezi este organul constatator. Prin urmare un martor trebuia sa confirme cele mentionate in procesul verbal. Fapta nu a fost descrisa de agentul constatator pentru a putea fi individualizata in raport de elementele caracteristice unei astfel de fapte.

Este neindoielnic faptul ca incalcarea dispozitiilor cuprinse in art. 16 din OUG nr. 2/2001 afecteaza legalitatea procesului verbal de constatare a contraventiei, act administrativ unilateral, de autoritate, prin intermediul acestor dispozitii ocrotindu-se dreptul la aparare a contravenientului, urmarindu-se protejarea unui interes particular.

Instanta de fond, in hotararea atacata, nu face altceva decat sa emunere niste texte de lege din legislatia interna si din CEDO, dar fara sa motiveze de ce se aplica in speta mea.

Instanta de judecata cu rea vointa, din neglijenta sau indiferenta, nu observa ca prin procesul verbal contestat amfost sanctionat cu 300 de lei precum si suspendarea dreptului de a conduce.

În masura in care se va aprecia ca nu se impune anularea procesului verbal solicita ca sanctiunea aplicata de ridicare a permisului de conducere este foarte mare in raport de gravitatea contraventiei, de gradul pe pericol social si in raport de limitele prevazute de lege.

Potrivit arte 5 alin. 5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform arte 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit arte 7 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform arte 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune prin urmare solicita inlocuirea sanctiunii retinerii permisului de conducere cu sanctiunea contraventionala princilala a avertismentului;

Având în vedere cele sus-apreciaza că fapta săvârșită, daca exista, este de gravitate redusă și nu a produs urmări deosebite, impunându-se o nouă reindividualizare a faptei, în care aplicarea unei sancțiuni de retinere a permisului de conducere nu se impune, aplicarea sancțiunii avertismentului fiind suficientă, în acest context, pentru atenJionarea asupra conduitei sale viitoare și pentru îndreptarea sa.

In drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile O.G. 2/2001, art. 466, 468, 470, 471, 480 alin. 2 , 480 alin. 3 noul cod de procedura civila,

In susținerea cererii, apelanta solicita proba cu înscrisuri și proba cu martori.

Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/03.03.2013 petentul a fost sancționat cu amenda in cuantum de 300 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea exercițiului dreptului de a conduce, fiind luată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, reținându-se că în data de 03.03.2013, ora 09,32, pe DN6, km 12+600, a condus auto nr. XXXXXXXXX, și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii, pe sensul sau de mers, pe trecerea de pietoni marcata si semnalizată semnalizată corespunzător, fapta prevazuta de art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002.

Cu privire la motivul de apel referitor la greșita soluționare a cauzei tribunalul constată că apărările invocate de apelant sunt neîntemeiate.

Astfel, referitor la legalitatea procesului verbal, tribunalul retine că situațiile de excepție care atrag nulitatea absolută sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse, prin analogie sau asimilare, altor împrejurări neprevăzute de lege ca având acest efect.

Legiuitorul, după ce a prevăzut la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 mențiunile ce trebuie să fie cuprinse obligatoriu într-un proces-verbal de contravenție, a evidențiat separat acele mențiuni a căror lipsă atrage nulitatea absolută a actului constatator la art. 17 din ordonanță și care, deci, nu pot fi complinite ulterior.

Tribunalul constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Susținerile apelantului referitoare la nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru nedescrierea împrejurărilor săvârșirii presupusei fapte contravenționale sunt neîntemeiate. Sub acest aspect, tribunalul reține că în cuprinsul actului sancționator, agentul constatator a consemnat împrejurările în care s-a săvârșit fapta si locul savarsirii contraventiei (DN 6 km 12 + 600), iar fapta astfel cum a fost descrisă de agentul constatator este de natură să contribuie la deslușirea situației reale de fapt, fiind descrisă prin termeni preciși.

In ce priveste lipsa martorului asistent mentionat in procesul verbal contestat, tinand seama ca rolul martorului asistent este de a confirma modalitatea de intocmire a procesului verbal, Tribunalul apreciaza ca nu exista obligatia identificarii unui martor asistent, din moment ce petentul a semnat procesul verbal de contraventie.

Tribunalul retine ca, lipsa din procesul-verbal a altor mențiuni decât cele prevăzute de art. 17, nu atrage nulitatea absolută a acestuia, ci eventual una relativă, condiționată de producerea celui ce o invocă a unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, iar în prezenta cauză nu este dovedită o vătămare cauzată contravenientului de natură să producă acestuia un prejudiciu ireparabil.

Pe cale de consecință, Tribunalul retine ca criticile petentului privind condițiile de formă ale procesului-verbal sunt, în opinia instanței, neîntemeiate si că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, Tribunalul, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal contestat a fost întocmit în mod temeinic.

Tribunalul reține că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate „cu propriile simțuri” de către agentul din cadrul intimatei, potrivit sustinerilor din intampinare, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.

Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și verdicitate este încrederea că agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța reține că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene, contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.

Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

In cauza A_____ împotriva României, CEDO a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul. Totodată, în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumției de nevinovăție a petentului și nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.

Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentului, instanța constată că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de legalitate - asociată cu cele de autenticitate și veridicitate - a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.

În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunilor aplicate petentului, instanța apreciază că prezumția de legalitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statale, tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimat, aspect ce nu poate fi conceput.

Tribunalul apreciază că sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, inregistrari video, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza A_____ împotriva României.

Recunoscând tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanța apreciază că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentului.

Cu toate acestea, petentul nu a reușit să dovedească o situație de fapt contrară celei reținute în cadrul actului contestat de către agentul constatator.

Nu in ultimul rand, Tribunalul retine ca, cu ocazia întocmirii procesului verbal contravențional, petentul a semnat înscrisul, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-au consemnat următoarele: „Nimic”. Astfel, în obiecțiunile consemnate în procesul verbal petentul a declarat că nu are obiectiuni”. Având în vedere că petentul a semnat procesul-verbal contestat, asumându-și mențiunea „Nimic”, Tribunalul constată că petentul a recunoscut acuzația ce i s-a adus, a renunțat la prezumția sa de nevinovăție, înțelegând să achieseze la acuzația ce i s-a adus, semnătura de pe procesul-verbal constituind asumarea unei mărturisiri de vinovăție pe care petentul nu o poate contraproba ulterior. Petentul, persoană majoră, se presupune că a citit procesul-verbal, asumându-și cele consemnate de agentul constatator, context în care mărturisirea sa extrajudiciară nu poate fi revocată ori contra-probată. În analizarea valorii juridice a mărturisirii, instanța a avut în vedere importanța posibilității formulării obiecțiunilor, prevăzută de OG nr. 2/2001 și acordată în concret de agentul constatator, precum și faptul că mărturisirea petentului s-a plasat temporal în cel mai apropiat moment după săvârșirea faptei. Prezumția de sinceritate a recunoașterii își are fundamentul psihologic în faptul că cel ce se recunoaște vinovat de săvârșirea unei contravenții este conștient de gravitatea consecințelor la care se expune, fiind nefiresc ca cineva să se acuze în mod fals de comiterea unui act ilicit, o astfel de conduită opunându-se tendinței naturale de autoconservare, tendință intelectuală căreia niciun om nu i se poate sustrage. Instanța consideră că declarația dată de petent în fața organului constatator, fiind cel mai aproape (din punct de vedere temporal) de momentul întocmirii procesului-verbal, se caracterizează prin sinceritate și corespunde realității.

In condițiile în care petentul a arătat cu prilejul întocmirii procesului verbal că nu are obiectiuni, recunoscand implicit ca nu a acordat prioritate de trecere pietonilor, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că s-a aflat în eroare sau a fost constrâns să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.

Ipoteza creată prin motivele de apel nu se susține, în condițiile în care procesul-verbal în care s-a consemnat recunoașterea petentului a fost semnat de petent. Această împrejurare arată că petentul a avut suficient timp pentru lecturarea, înțelegerea și semnarea procesului-verbal. În plus, orice persoană majoră și conștientă de consecințele acțiunilor sale trebuie să își asume responsabilitatea pentru conținutul unui înscris pe care acceptă să își aplice semnătura, înscris prezumat lecturat în prealabil. Asadar, Tribunalul apreciaza ca cele susținute de petent se constituie doar în încercarea de a crea o altă ipoteză în vederea înlăturării sancțiunii contravenționale.

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța are în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională în cuantum de 300 lei și măsura complementară a suspendarii dreptului de a conduce cu consecinta aplicarii masurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere, având în vedere natura faptei retinute.

Analizând și posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment, instanța constată că petentul nu a învederat și probat niciun motiv ce ar justifica această atenuare a sancțiunii. Deoarece fapta petentului se caracterizează prin pericol social concret, punând în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, creând posibilitatea producerii unui nedorit accident de circulație, observând că petentul nu a recunoscut niciun moment încălcarea obligației legale și săvârșirea faptei contravenționale, Tribunalul constată că se impune sancționarea petentului prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, avertismentul nefiind suficient pentru garantarea prevenției speciale (împiedicarea petentului de a mai săvârși astfel de fapte în viitor), pentru a nu încuraja petentul în înfrângerea normelor de drept.

Față de pericolul ridicat pe care îl reprezintă încălcarea regulilor de circulație pentru viața, sănătatea și integritatea corporală a participanților la trafic, instanța apreciază că sancțiunile aplicate au fost corect individualizate în raport de criteriile cuprinse în art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.

Prin urmare, întrucât apelantul petent nu a făcut dovada unei situații contrarii actului de sancționare, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul art. 480 alin. 1 din C.pr.civ. va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul M_____ G_____ I_____ împotriva sentinței civile nr.971/29.01.2014, pronunțata de judecătoria Cornetu, in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata I__ I____ ca nefondat.

Definitiva.

Pronunțata in ședința publica astăzi, 23.09.2014.

Președinte, N___ P_________ G______		Judecător, M_____ E_____
	Grefier, M_______ R___

Concept red. gref. M.R.

Red. Jud: N.P.G/04.12.214/ 2 exemplare

Jud.fond : B____ M______ - Jud.Cornetu