DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 402R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.03.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: E______ M_____ O_____

JUDECĂTOR: C_______ D_______

JUDECĂTOR: M_____ E_____

GREFIER : L_______ I___

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile 626/20.02.2014, pronunțată de Judecătoria, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul J___ M______ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 12.12.2012 sub nr. xxxxx/254/2012, petenta J___ M______ în contradictoriu cu IPJ Ilfov a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/28.11.2012.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/28.11.2012 a fost sancționată întrucât nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor.

A mai arătat că în acea zi circula cu viteză redusă prin localitatea Chitila, mergând în coloană, conducând preventiv și nu se face vinovată de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

A depus la dosarul cauzei copie de pe procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/01.10.2012, copie de pe actul de identitate, proces-verbal.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. i din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Intimata IPJ Ilfov, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.11.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda de 280 de lei (4 puncte-amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru că în data de 28.11.2012, ora 15:23, aceasta a condus autoturismul marca F___, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, pe DN1 din direcția București-Târgoviște, iar la trecerea pentru pietoni din dreptul magazinului Lidle, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător, contravenție prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, modif. și republicată.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a făcut referire prin plângere la vreun motiv de nulitate.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin probele propuse de petentă și administrate de instanță în cursul procesului, aceasta a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, reușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.

Declarația martorei T_____ V______ audiată în prezenta cauză(f. 19) nu poate fi reținută, întrucât aceasta nu a fost de față la momentul săvârșirii presupusei contravenții, fiind oprită de agentul constatator pentru a semna procesul-verbal în calitate de martor asistent.

În urma audierii petentei dispuse de instanță, în ședință publică, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, petenta a susținut că în timp ce ea a ajuns pe trecerea de pietoni, pietonul era pe sensul opus de mers, susțineri care se coroborează și cu mențiunile făcute de petentă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.

Deși legal citată, intimata nu s-a prezentat în fața instanței, nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probe.

În lipsa altor probe care să susțină acuzația adusă petentei și situația descrisă în procesul-verbal de contravenție, având în vedere că probele administrate se coroborează cu aspectele relevate de aceasta, instanța constată că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, acesta făcând chiar dovada contrară a situației de fapt descrise în procesul-verbal în sensul în care petenta nu a încălcat regulile de circulație privind neacordarea priorității de trecere.

Prin urmare, apreciind ca întemeiată plângerea contestatoarei J___ M______ formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/28.11.2012 încheiat de intimata IPJ Ilfov, instanța a admis-o, dispunând anularea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.

Totodată, în temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 626/20.02.2014, a formulat recurs intimatul solicitând admiterea recursului, modificare sentinței civile recurate și pe fond respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.

În motivare s-a arătat că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nu de agentul constatator.

În opinia recurentei, procesul verbal în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară, probă care în situația de față nu poate fi făcută de petent. Simplul fapt că aceasta susține că pietonul nu se afla pe sensul său de mers nu este de natură să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a actului de constatare, întrucât susținerile sale nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Cu privire la declarația martorului audiat în cauză, recurenta a arătat că nu poate fi reținută, întrucât aceasta nu a fost de față la momentul săvârșirii contravenției, fiind oprită de agentul constatator pentru a semna procesul verbal în calitate de martor asistent.

Deși legal citată cu copia motivelor de recurs intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/28.11.2012 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 280 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002, întrucât, la data de 28.11.2012, a condus autoturismul și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A_____ împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.

Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).

Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).

Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.

De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.

A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.

B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale.

În cauza de față, însă, instanța constată că petenta nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.

În ceea ce privește declarația martorului audiat de către prima instanță (f. 19), tribunalul constată că acesta nu a fost de față la săvârșirea contravenției.

Având în vedere că petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, instanța reține că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Reținând culpa petentei în săvârșirea contravenției și având în vedere că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, instanța va menține măsurile sancționatorii aplicate.

Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 C. pr. Civ., va fi admis recursul declarat și se va modifica în tot sentința civilă recurată, în sensul că va fi respinsă plângerea contravențională ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul formulat de recurentul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile 626/20.02.2014, pronunțată de Judecătoria, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul J___ M______.

Modifică în tot sentința civilă recurată, în sensul că:

Respinge plângerea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2015

Președinte Judecător Judecător

E______ M_____ O_____ C_______ D_______ M_____ E_____

Grefier

L_______ I___

Concept red. gref. L.I-.

Red. Jud: ME./2exemplare

Jud.fond :B_____ A______ L____- Jud.B_____