Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - Apel -

- Plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015

Instanța compusă din:

Președinte - P_______ M_____ - M_____

Judecător - H________ G___ - A____

Grefier - G_____ M______

DECIZIA NR. 1053 - A

Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de către apelantul - intimat P_______ municipiului B_______, împotriva sentinței nr. 924, din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria B_______, județul B_______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Poliția locală a municipiului B_______ și intimata - petentă R_______ A_____ județul B_______, având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție. -

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile, apelantul - intimat solicitând prin cererea de apel ca judecata pricinii să aibă loc și în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 aliniat 1 punctul 2 Cod procedură civilă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că, nu sunt de formulat alte cereri ori de adus noi acte și înscrisuri la dosar, respectiv de invocat eventuale excepții instanța, constatând pricina în stare de judecată, declară încheiată cercetarea judecătorească și reține dosarul în vederea pronunțării.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ la data de 11.07.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta R_______ A_____, în contradictoriu cu intimații P_______ M___________ B_______ și Poliția L_____ a M___________ B_______, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 1170/03.07.2013 emis de Poliția L_____ a M___________ B_______, anularea procesului-verbal contestat ca neîntemeiat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, petenta a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 1170/03.07.2013, i s-a aplicat o amendă în valoarea de 1000 lei și s-a stabilit în sarcina sa obligația de a dezafecta împrejmuirea terenului proprietatea municipiului B_______ pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea 50/1991.

A mai arătat petenta că procesul-verbal este lovit de nulitate, întrucât agentul constatator nu a consemnate data săvârșirii pretinsei contravenții, de vreme ce din procesul-verbal rezultă că la data efectuării controlului, ea ar fi ridicat acel gard, fapt ce nu corespunde realității, realizarea împrejmuirii având loc încă din anul 2001, atunci când a îmbunătățit gardul vechi al terenului dobândit prin act de donație.

Un al doilea motiv de nulitate, a precizat petenta, îl constituie prescrierea aplicării sancțiunii contravenționale, prevăzută de art. 13, alin. 1 din OG nr. 2/2001, motivat de faptul că nu a construit gardul la data de 12.06.2013, când s-a deplasat agentul constatator, ci în anul 2002.

În același sens, a menționat că gardul renovat de ea protejează și o porțiune de teren proprietatea statului și că în luna iunie 2012, Poliția L_____ B_______, prin același agent constatator, a constatat că ar fi executat lucrări de construire a împrejmuirii fără a avea autorizație de construire, astfel încât, în raport de data constatării pretinsei contravenții, urmează să se constate că aplicarea sancțiunii este prescrisă.

Pe fondul cauzei, petenta a subliniat că procesul-verbal este netemeinic, întrucât, în perioada în care au fost făcute îmbunătățiri la gard, locuia împreună cu R_______ I___, astfel încât, prin contribuție comună, au ridicat casa și au renovat gardul, iar latura de gard ce i se impune a fi demolată împrejmuiește în prezent un teren ce este închiriat (concesionat) de R_______ I___.

În plus, a precizat că după ce a primit adresa din 25.07.2012 de la Polița L_____ B_______, a încercat să obțină autorizația de construire necesară depunând documentația necesară, însă i s-a refuzat acest lucru pentru că se afla în proces de partaj cu fostul soț.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 50/1991 și ale OG nr. 2/2001.

În dovedire, petenta a solicitat administrarea probei cu martori și a probei cu înscrisuri, anexând la dosar următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare a contravenției ________, nr. 0305(1170) din data de 03.07.2013, adresa nr. R/xxxxxx din 25.07.2012 a Poliției Locale a M___________ B_______. La data de 07.02.2014, petenta a formulat precizări, prin care a solicitat administrarea probei testimoniale cu martora L___ E____.

La data de 13.03.2014, P_______ M___________ B_______ a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.

În argumentarea necesității admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, intimatul a învederat că procesul-verbal de contravenție ________, nr. 0305 a fost întocmit de agentul constatator B______ D____ L________, angajat al Poliției Locale a M___________ B_______, serviciu cu personalitate juridică distinctă, subordonat Consiliului Local al M___________ B_______.

A mai arătat că prin H.C.L. nr. 363/21.12.2010, Consiliul Local B_______ a dispus înființarea Poliției Locale B_______, în conformitate cu prevederile Legii nr. 155 /2010, instituție ce funcționează în subordinea autorității publice locale Consiliul Local al M___________ B_______ ca un serviciu public de interes local, cu personalitate juridica distinctă.

A precizat în continuare că, potrivii prevederilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în cauzele ce au ca obiect plângeri contravenționale, calitatea de pârât aparține instituției din care face parte agentul constatator, iar în această cauză instituția ce poate avea calitate de intimat este Poliția L_____ a M___________ B_______, instituție cu personalitate juridică distinctă și cu atribuții expres prevăzute de legiuitor și buget propriu.

În plus, potrivii articolului 1 alin (2) din Dispoziția Primarului M___________ B_______ nr. 2543 din 08 aprilie 2011, se împuternicesc funcționarii publici din cadrul Poliției Locale a municipiului B_______ să constate și să sancționeze faptele ce constituie contravenții la normele privind disciplina în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții, inclusiv cele prevăzute de ari. 26 alin (1) lit. a), arătate in mod explicit la anexa nr. 2 din dispoziție, iar la anexa nr 3 din aceeași dispoziție, este prevăzut un tabel cu funcționarii publici din cadrul Poliției Locale a municipiului B_______ împuterniciți să constatate și respectiv să sancționeze fapte ce constituie contravenții, la punctul 26 figurând B______ D____ L________ - agentul constatator al procesului- verbal contestat în cauză.

Totodată, intimatul a invocat dispozițiile art. 27, alin. 3 și alin. 5 din Legea nr. 50/1991, subliniind că, în conformitate cu aceste din urmă prevederi legale, P_______ unității administrativ teritoriale stabilește doar cuantumul amenzii, însă nu constată contravenția în sine, mai ales în contextul în care, printre atribuțiile prevăzute la art. 4, alin. 1 din Legea nr. 155/2010 pentru Poliția L_____, se menționează și cea privind efectuarea controalelor, respectiv constatarea contravențiilor privind disciplina în domeniul autorizării lucrărilor de construcții.

Pe fondul cauzei, referitor la prescrierea aplicării sancțiunii, invocată de petentă și întemeiată pe dispozițiile art. 13, alin. 1 din OG nr. 2/2001, intimatul a arătat că în domeniul disciplinei de construcții, se aplică dispozițiile legii speciale în materie, respectiv cele ale Legii nr. 50/1991 și că, referitor la prevederile art. 31 din această din urmă lege, a făcut trimitere la decizia nr. VII din 20 noiembrie 2000.

A precizat că, într-adevăr, în procesul-verbal contestat s-a consemnat doar data constatării faptei, respectiv 12 iunie 2013, fără a se diferenția în privința momentului executării lucrării de împrejmuire a terenului proprietate a M___________ B_______ fară acordul primăriei și fară a se preciza dacă împrejmuirea terenului este în curs de executare sau finalizată, însă în speță trebuie avute în vedere dispozițiile art. 37, alin. 5 din Legea nr. 50/1991.

În același, sens, intimatul a subliniat că prin Decizia nr. 408/02.09.2013, pronunțată de Tribunalul B_______ în dosarul nr. xxxxx/193/2011*, instanța de judecată a reținut că „data la care o construcție este terminală nu este cea când faptic dobândește utilitatea pentru care a fost edificată, ci doar atunci când a fost ridicata cu respectarea condițiilor de legalitate, constatate prin recepția finală", subliniind că fapta contravențională în materie de urbanism are o anumită specificitate față de alte fapte contravenționale, având o desfășurare în timp.

În plus, a arătat că petenta în mod eronat susține că deține autorizație de construire pentru împrejmuirea edificată deoarece prin autorizația de construire nr. 551/22.08.2001 a fost autorizată executarea lucrărilor de construire - locuință DS+P+1E și anexă gospodărească, iar sancțiunea a fost aplicată pentru executarea împrejmuirii unui teren în suprafață de 441 mp, ce face parte din domeniul privat al municipiului B_______, care prin contractul de închiriere nr. 400/01.04.2012, a fost atribuit numitului R_______ I___.

Referitor la certificatul de urbanism emis pentru împrejmuire teren cu nr. 630/ 13.09.2012, acesta a fost ridicat pentru împrejmuirea suprafeței de teren deținută in proprietate, iar nu pentru împrejmuirea terenului în suprafață de 441 m.p., aparținând domeniului privat al municipiului B_______.

Privitor la adresa nr. R/xxxxxx din 25.07.2012, a precizat că aceasta a fost emisă pentru efectuare de lucrări de construire a împrejmuirii proprietății doamnei R_______ A_____, dar nu pentru împrejmuirea realizată la limita cu _________________________________ suprafața de teren aflată în proprietatea privată a municipiului B_______, astfel încât nu a intervenit prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, întrucât cele două înscrisuri privesc două fapte distincte.

În sprijinul celor afirmate, a invocat decizia nr. VII din 2000 a Curții Supreme de Justiție, din cuprinsul căreia rezultă că obținerea autorizației de construire pe parcursul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu poate avea ca efect înlăturarea caracterului ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poale fi avută în vedere numai la individualizarea sancțiunii contravenționale.

Nu în ultimul rând, a solicitat să se rețină că, în domeniul disciplinei în construcții, nu poate fi dispusă nici înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, ale Legii nr. 50/1991 și ale Ordinului nr. 839/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

În apărare, intimatul a anexat următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adresa Politiei Locale B_______ cu nr. R/xxxxxx/25.07.25.07.2012, reclamația d- lui R_______ I___ cu nr. xxxxx/20.05.2013, reclamația d-lui Macriniuc C_________ cu nr. xxxxx/05.07.2012, contract de închiriere nr 400/01.04.2012, certificatul de urbanism nr. 630 /13.09.2012, extras de Carte funciară nr. xxxxx/14.08.2012, autorizația de construire nr. 551 din 22.08.2001, planșe fotografice, dispoziția Primarului municipiului B_______ nr. 2543 din 8 aprilie 2011, decizia nr. 408 a Tribunalului B_______ pronunțată în ședința publică din 02 septembrie 2013, procesul-verbal ________ nr. 0305, înregistrat sub nr. 1170/ 03.07.2013.

Intimata Poliția L_____ a M___________ B_______ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului - verbal de sancționare și constatare a contravenției ________, nr. 0305/03.07.2013 ca fiind legal și temeinic.

În motivare, intimata a arătat că verificările la imobilul situat în _______________________. 18 au fost dispuse ca urmare a petițiilor înregistrate la Primăria M___________ B_______ și transmise spre competentă soluționare Poliției Locale - nr. xxxxx/02.07.2012 - formulată de Macriniuc C_________. Macriniuc N______, S__________ N______. nr. xxxxx/20.05.2013 -formulată de către R_______ loan.

A mai arătat intimata că în urma verificărilor efectuate în data de 12.06.2013, s-a constatat că petenta a efectuat lucrări de construire a unei împrejmuiri fără a deține autorizație de construire, fiind încheiat procesul-verbal ________, nr. 0305/03.07.2013, prin care s-a aplicat sancțiune amenzii în cuantum de 1000 lei și s-a dispus dezafectarea împrejmuirii terenului proprietate a municipiului B_______.

În continuare, a subliniat că agentul constatator a reținut în mod corect fapta săvârșită de petentă și că în domeniul disciplinei autorizării execuției lucrărilor de construcții nu se aplică sancțiunea „avertisment”.

Referitor la data săvârșirii contravenției-12.06.2013, pe care petenta o contestă, intimata a invocat prevederile art. 37, alin. 5 din Legea nr. 50/1991, arătând că prin decizia nr. 408 din data de 02.09.2013, pronunțată de Tribunalul B_______ în dosarul cu nr. xxxxx/193/2011*, instanța de judecată a reținut că ”data la care o construcție este terminată nu este cea când faptic dobândește utilitatea pentru care a fost edificată, ci doar atunci când a fost ridicată cu respectarea condițiilor de legalitate, constatate prin recepția finală.”

În plus, a învederat intimata că fapta contravențională în materie de urbanism are o anumită specificitate față de alte fapte contravenționale, în sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare în timp și că petenta în mod eronat susține că deține autorizație de construire pentru împrejmuirea edificată, întrucât prin Autorizația de construire nr. 551/22.08.2001, a fost autorizată executarea lucrărilor de construire - locuință DS+P+1E și anexă gospodărească, iar sancțiunea a fost aplicată pentru executarea împrejmuirii unui teren în suprafață de 441 mp, ce face parte din domeniul privat al municipiului B_______, care prin contractul de închiriere nr. 400/01.04.2012, a fost atribuit numitului R_______ I___.

Referitor la certificatul de urbanism emis pentru împrejmuire teren cu nr. 630/ 13.09.2012, acesta a fost ridicat pentru împrejmuirea suprafeței de teren deținută in proprietate, iar nu pentru împrejmuirea terenului în suprafață de 441 m.p., aparținând domeniului privat al municipiului B_______.

Privitor la adresa nr. R/xxxxxx din 25.07.2012, a precizat că aceasta a fost emisă pentru efectuare de lucrări de construire a împrejmuirii proprietății doamnei R_______ A_____, dar nu pentru împrejmuirea realizată la limita cu _________________________________ suprafața de teren aflată în proprietatea privată a municipiului B_______, astfel încât nu a intervenit prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, întrucât cele două înscrisuri privesc două fapte distincte.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 50/1991.

În dovedire, au fost anexate următoarele înscrisuri, în copie: planșe fotografice, adresa nr. R/xxxxxx/25.07.2012, reclamația d- lui R_______ I___ cu nr. xxxxx/20.05.2013, reclamația d-lui Macriniuc C_________ cu nr. xxxxx/05.07.2012, contract închiriere nr. 400/01.04.2012, certificat urbanism nr.630/13.09.2012, extras de carte funciară nr. xxxxx/14.08.2012, autorizație de construire nr. 551/22.08.2001.

La data de 09.04.2014, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, arătând, în esență, că agentul constatator nu a consemnat data la care a fost săvârșită contravenția, încălcând dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 și că intimata nu a răspuns excepției invocate privind prescrierea aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, astfel cum este aceasta prevăzută în art. 13, alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Pe fondul cauzei, petenta a învederat că a încercat să obțină autorizația pentru împrejmuirea terenului, însă a fost refuzată din cauza numeroaselor reclamații ale fostului său soț, R_______ I___, cu care era în proces de partaj.

La termenul din data de 22.09.2014, instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul P_______ M___________ B_______ prin întâmpinare, cu fondul cauzei.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile anexele la dosarul cauzei pentru toate părțile, proba cu planșe fotografice pentru ambele intimate, proba testimonială cu martora L___ E____ pentru petentă și, din oficiu, proba testimonială cu martora S__________ N______.

Prin sentința 924/27.01.2015, judecătoria B_______ a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul P_______ M___________ B_______, ca neîntemeiată. A admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 1170 din data de 03.07.2013

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. 0305 înregistrat sub nr. 1170 din 03.07.2013, întocmit de intimata Poliția L_____ a M___________ B_______, petenta R_______ A_____ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 de lei, în baza art. 26, alin. 1, lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, constatându-se că la imobilul din _______________________, B_______, petenta a executat lucrări de împrejmuire a terenului proprietate a municipiului B_______ fără a deține autorizație de construire și fără acordul Primăriei M___________ B_______.

În actul de constatare a contravenției, s-a mai reținut că lungimea împrejmuirilor este de aproximativ 24 mp, la limita de proprietate cu _____________________ petenta a executat împrejmuirea cu fundații din beton, stâlpi metalici și închiderile cu panouri din tablă și plasă din sârmă, prin realizarea împrejmuirii închizând suprafața de 441 mp.

Prin același proces-verbal, s-a dispus și măsura complementară a dezafectării împrejmuirii terenului proprietate a M___________ B_______.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. 0305, înregistrat sub nr. 1170 din 03.07.2013 nu a fost semnat de către petentă, fiind semnat în schimb de un martor-asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului P_______ M___________ B_______, invocată prin întâmpinare, Judecătoria a respins-o cu motivarea că, potrivit art. 33, alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.

Verificând procesul-verbal de constatare a contravenției ________, nr. 0305, înregistrat sub nr. 1170 din 03.07.2013, instanța a constatat că sancțiunea în cuantum de 1000 de lei a fost aplicată petentului de către P_______ M___________ B_______, aspect recunoscut și de către intimat.

Pe cale de consecință, există identitate între intimat și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, faptul că Poliția L_____ a M___________ B_______ a fost abilitată prin Dispoziția Primarului M___________ B_______ nr. 2543 din data de 08.04.2011 să constate și să sancționeze faptele ce constituie contravenții la normele privind disciplina în domeniul autorizării lucrării de construcție nefiind de natură să înlăture calitatea procesuală pasivă intimatului, atât timp cât acesta a aplicat în concret sancțiunea, în conformitate cu art. 27, pct. 5 din Legea nr. 50/1991.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat ________, nr. 0305, înregistrat sub nr. 1170 din 03.07.2013, instanța a reținut că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, existând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța a amintit faptul că prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 stabilesc elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare a unei contravenții, și anume: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Art. 17 al aceluiași act normativ stabilește cazurile de nulitate expresă, când vătămarea nu trebuie dovedită, permițându-se, eventual, doar răsturnarea prezumției existenței unei vătămări. Cazurile de nulitate expresă prevăzute de lege fac referire la lipsa următoarelor mențiuni: numele și prenumele contravenientului, denumirea sau sediul acestuia, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

De asemenea, instanța de fond a reținut, în acord cu cele susținute de către intimații din prezenta cauză, că fapta contravențională în materie de urbanism-construcții, are o anumită specificitate în comparație cu alte fapte contravenționale, în sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia. Or, în raport cu această modalitate specifică de săvârșire a faptei, care îi imprimă un caracter continuu, astfel cum este reglementat de art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcției finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 31 din Legea nr. 50/1991.

În acest context, instanța de fond a amintit, în ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, că potrivit art. 13, alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul contravențiilor continue, termenul de 6 luni curge de la data constatării săvârșirii faptei.

Cu toate acestea, ordonanța în discuție reglementează cadrul general al procedurii contravenționale. Prin urmare, prin norme din legi speciale, așa cum este cazul Legii nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care se aplică prioritar față de reglementarea generală cu care se completează, pot fi instituite termene de prescripție diferite. Conform art. 31 din Legea nr. 50/1991, lege aplicabilă raportului juridic dedus judecății, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute de art. 26 din același act normativ se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei. Acest articol, consacrând o reglementare specială față de cea din art 13, alin 1 din OG nr. 2/2001 se aplică prioritar față de dispozițiile din ordonanța menționată, fiind de principiu faptul că norma specială derogă de la norma generală.

În considerarea textelor de lege arătate mai sus, din interpretarea cărora rezultă, contrar susținerilor petentei din cuprinsul plângerii contravenționale și din răspunsul la întâmpinare, că termenul de prescripție a aplicării sancțiunii în materia contravențiilor la regimul autorizării executării lucrărilor de construcții este de 2 ani, instanța de fond a apreciat că identificarea datei săvârșirii faptei contravenționale este esențială pentru a putea aprecia asupra termenului de prescripție a aplicării amenzii contravenționale.

Totodată, este evident că, în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, urmând însă ca în procesul-verbal să se menționeze expres acest aspect, iar în cazul contravențiilor finalizate, data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, aceasta trebuind, de asemenea, menționată expres în procesul-verbal, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care este operant în această ipoteză.

Din analiza procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. 0305, înregistrat sub nr. 1170 din 03.07.2013, instanța de fond a reținut că agentul constatator a menționat că pe terenul proprietatea M___________ B_______ s-au executat lucrări de împrejmuire cu fundații din beton, stâlpi metalici și închiderile cu panouri din tablă și plasă din sârmă, fără a preciza dacă lucrarea a fost sau nu finalizată.

Astfel, în descrierea situației de fapt în cuprinsul procesului-verbal, agentul constatator nu a precizat dacă acele lucrări au fost sau nu finalizate, însă, utilizând timpul trecut la modul perfectul compus ce exprimă o acțiune trecută, terminată în momentul vorbirii, induce ideea că lucrarea era finalizată.

Faptul că intimatul P_______ M___________ B_______ a dispus ca măsură complementară dezafectarea împrejmuirii terenului proprietatea municipiului B_______ nu acoperă lipsa menționării în descrierea faptei a gradului de realizare a lucrării, mai ales că nu este exclus ca agentul constatator să fi folosit un termen impropriu individualizării acestei măsuri complementare. Cu toate acestea, dispunerea măsurii complementare în discuție conduce la concluzia că acea împrejmuire era finalizată.

Din declarația martorei L___ E____ rezultă, în acord cu afirmațiile petentei din cuprinsul acțiunii, că lucrările de împrejmuire a terenului situat pe _______________________, datează din anii 2002-2003.

Depoziția martorei L___ E____ nu este contrazisă nici prin cele afirmate de martora S__________ N______, care a învederat că, deși nu cunoaște în urmă cu câți ani a efectuat petenta lucrări de renovare la gard, acesta a fost reconstruit odată cu ridicarea casei. Or, din coroborarea susținerilor petentei, din care rezultă că a dobândit încă din anul 2001 prin donație un teren situat în _____________________, iar în același an a început construcția unei case, cu înscrisurile depuse la dosar (extras de carte funciară, autorizație de construire nr. 551/22.08.2001) și cu declarația martorei L___ E____, reiese faptul că petenta a început edificarea celor două imobile construcții (locuință DS+P+1E și anexă gospodărească) în anul 2001, astfel încât este evident că împrejmuirea suprafeței de teren situate în _______________________, aparținând petentei, a fost efectuată în jurul anilor 2001-2003.

Referitor la susținerile celor doi intimați din cuprinsul întâmpinării, conform cărora sancțiunea aplicată prin procesul-verbal contestat vizează împrejmuirea unui teren în suprafață de 441 mp ce face parte din domeniul privat al M___________ B_______, situat la limita de proprietate cu _______________________ a fost atribuit prin contractul de închiriere nr. 400/01.04.2012 numitului R_______ I___, iar nu împrejmuirea terenului aflat în proprietatea petentei, instanța de fond a învederat că, într-adevăr, din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, coroborat de altfel și cu susținerile petentei, care nu neagă faptul că lucrarea de împrejmuire ridicată protejează și o parte a terenului proprietatea satului, cu înscrisurile anexate la dosar și cu planșele fotografice, sancționarea petentei a avut loc pentru ridcarea lucrărilor de împrejmuire a terenului proprietatea M___________ B_______, iar nu pentru lucrările menționate în adresa nr. R/xxxxxx din data de 25.07.2012.

Cu toate acestea, instanța de fond a învederat că lucrarea de împrejmuire a proprietății aparținând M___________ B_______, teren cu suprafața de 441 mp, atribuit numitului R_______ I___ în locațiune pentru o perioadă de trei ani, conform contractului de închiriere nr. 400 din 01.04.2012, ar fi putut fi ridicată odată cu lucrarea de împrejmuire a terenului proprietate privată a petentei, aspect ce rezultă din compararea materialelor utilizate pentru ridicarea lucrărilor, consemnate atât în adresa nr. R/xxxxxx din data de 25.07.2012, cât și în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției contestat și care subliniază încă o dată importanța menționării datei finalizării lucrării în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.

Astfel cum rezultă din adresa emisă de Poliția L_____ a M___________ B_______ la data de 25.07.2012 și trimisă petentei, la limita spre ______________________________ realizată cu fundații, stâlpi și închideri cu panouri prefabricate din beton armat cu lungimea de aproximativ de 24, 00 de m, pe laterale, împrejmuirea este realizată cu fundații din beton armat, stâlpi metalici și închiderile cu panouri din tablă, având lungimea de aproximativ 50,00 m, iar la limita posterioară, împrejmuirea este realizată cu stâlăi metalici, cu închideri cu plasă de sârmă, în lungime de aproximativ 24,00 m. Tot astfel, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat se menționează, în legătură cu gardul ce împrejmuiește terenul proprietatea M___________ B_______, că acesta este realizat din beton, stâlpi metalici, iar închiderile cu panouri din tablă și plasă de sârmă, elemente de construcții ce coincid cu cele enumerate pentru partea laterală a împrejmuirii terenului proprietatea petentei, aspect confirmat și prin planșele fotografice anexate la dosar.

Împrejurările menționate mai sus sunt de natură să creeze un dubiu rezonabil cu privire la data edificării împrejmuirii terenului aparținând M___________ B_______.

Dacă în ceea ce privește data finalizării construcției pe terenul proprietatea petentei, declarațiile martorilor ascultați în cauză sunt de natură să lămurească acest aspect, în privința edificării și, mai ales, a finalizării construcției pe terenul proprietatea M___________ B_______, depozițiile martorilor nu servesc lămuririi instanței, mai ales în contextul în care martora L___ E____ a afirmat că, din câte știe, gardul ridicat împrejmuiește suprafața de teren aparținând petentei, niciuna dintre martore nefiind în măsură să precizeze dacă petenta a început ridicarea unei lucrări de împrejmuire distincte pe suprafața de teren aparținând M___________ B_______.

Instanța de fond a mai reținut că art. 31 din Legea nr. 50/1991 stabilește, ca moment de începere al termenului de prescripție, data săvârșirii faptei, aspect cu privire la care trebuie avute în vedere și art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 care reglementează contravențiile continue, precum și Decizia de Îndrumare nr. VII/2000 a fostei Curți Supreme de Justiție. De asemenea, trebuie avută în vedere și necesitatea unei interpretări atât logice, cât și sistematice a art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, în sensul că, în cazul unor astfel de construcții, care nu se consideră finalizate și nu pot fi întabulate în cartea funciară, sancțiunile prevăzute de lege se pot aplica doar pe durata termenului de prescripție prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991. O interpretare contrară ar conduce la soluția absurdă a imprescriptibilității contravenției în discuție, ceea ce ar fi neconform cu principiile ce guvernează materia răspunderii în general și ar duce și la ignorarea art. 31, care nu ar mai avea astfel niciun fel de relevanță juridică.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nu prevede în realitate data săvârșirii faptei, în condițiile în care la momentul încheierii actului, nu s-a stabilit cu certitudine și nu s-a inserat în procesul-verbal precizarea dacă lucrările erau sau nu finalizate, astfel că data constatării nu poate fi asimilată datei săvârșirii faptei.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat că această omisiune atrage aplicabilitatea art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind vorba de o nulitate expres prevăzută de lege.

D____ pentru care, în baza considerentelor mai sus expuse, dar și în baza pricipiului in dubio pro reo, instanța a admis plângerea contravențională formulată de către petenta R_______ A_____, în contradictoriu cu intimații P_______ M___________ B_______ și Poliția L_____ a M___________ B_______ și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 1170 din data de 03.07.2013.

În privința cheltuielilor de judecată, având în vedere precizările petentei, prin apărător, făcute cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, instanța de fond, în temeiul art. 453 C.pr.civ și al dreptului de dispoziție al părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel, apelantul - intimat P_______ municipiului B_______, solicitând admiterea apelului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului M___________ B_______, iar în subsidiar respingerea plângerii ca nefondată.

În motivarea apelului s-a arătat că procesul verbal a fost încheiat de Poliția L_____ a M___________ B_______, instituție cu personalitate juridică înființată prin Dispoziția Primarului municipiului B_______ nr. 2543/2011, astfel că doar acestei instituții îi revine calitate procesuală pasivă în cauză. S-a mai arătat că primarul a stabilit doar sancțiunea, în acord cu art. 26 din Legea 50/1991.

Pe fond, s-a arătat că data săvârșirii contravenției este cea menționată în procesul verbal ca fiind data controlului, 12.06.2013, iar construcția nu era finalizată întrucât petenta nu a prezentat un proces verbal de recepție a lucrărilor.

Intimata Poliția locală a municipiului B_______ a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului, reiterând susținerile de la fond.

La rândul său, intimata - petentă R_______ A_____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât în procesul verbal nu se consemnează data la care a săvârșit contravenția ci data controlului din 12.06.2013, când era bolnavă în casă.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la considerentele sentinței primei instanțe, poziția părții adverse și probatoriul administrat, Tribunalul constată următoarele:

Potrivit art. 33 din OG 2/2001, „Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei”.

Față de aceste dispoziții legale, este evident că nu numai organul care a constatat contravenția (și care în cauza de față este Poliția L_____), ci și organul care a aplicat sancțiunea (care este P_______ M___________ B_______) justifică calitate procesuală pasivă în cauză. D____ urmare, în mod judicios, a respins Judecătoria excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului M___________ B_______.

În ceea ce privește data săvârșirii contravenției, Tribunalul apreciază că aceasta este data constatării faptei, astfel cum prevede în mod expres și art. 35 alin. 1 din Legea 50/1991 potrivit căruia „În condițiile prezentei legi, descrierea faptei ce constituie contravenție se face cu indicarea locului, datei și orei constatării, în conformitate cu dispozițiile art. 31”.

Ori, în condițiile în care petenta a efectuat lucrări de construire a unui gard pe terenul proprietatea municipiului B_______ fără a avea autorizație de construire și fără acordul Primăriei M___________, construcția nu se consideră finalizată, așa cum menționează în mod expres art. 37 alin. 5 din Legea 50/1991, aplicându-se în continuare sancțiunile prevăzute de lege.

Tribunalul apreciază că, în cauză, nu poate fi aplicat principiul „in dubio pro reo” în ceea ce privește data săvârșirii contravenției, fiind evident că, raportat la dispozițiile aplicabile în cauză sus-citate și la situația de fapt (construcție pe terenul M___________ B_______ fără autorizație de construire și fără acordul proprietarului), data săvârșirii contravenției este data controlului, fiind vorba de o contravenție continuă. Principiul in dubio pro reo se poate aplica doar în privința situații de fapt, nu și în privința normelor de drept aplicabile în cauză sau modului în care se interpretează textele legale incidente. Ori, data finalizării în fapt a lucrărilor de construcție a gradului ce împrejmuiește terenul aparținând M___________ B_______ nu prezintă relevanță întrucât, din punct de vedere juridic, data finalizării este definită ca fiind data recepției lucrărilor, recepție ce nu poate avea loc decât în cazul lucrărilor executate cu autorizație (art. 37 alin. 2 din Legea 50/1991). „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară” (art. 37 alin. 5 din aceiași lege).

La aplicarea Deciziei nr. VII/2000 dată de fosta Curte Supremă de Justiție (menționată de prima instanță) trebuie să se țină cont de forma pe care o avea la vremea respectivă Legea 50/1991. Astfel, la acel moment nu exista mențiunea expresă în lege că acele construcții care sunt executate fără autorizație de construire nu se consideră finalizate. Legea 50/1991 a fost ulterior modificată prin Legea 453/2001. Prin introducerea acestor precizări legislative, rezultă că pentru construcțiile edificate după data de 1 august 2001 se aplică un regim juridic sever care permite aplicarea sancțiunilor contravenționale până la momentul intrării în legalitate, chiar dacă, în fapt, o construcție este realizată fără autorizație cu zeci de ani în urmă. Prin plângerea contravențională petenta s-a apărat arătând că a ridicat gardul odată cu construcția imobilelor ce fac obiectul autorizației nr. 551/22.08.2001. Deci, prin raportare chiar la susținerile petentei, rezultă că aceasta nu se poate prevala de legislația anterioară datei de 1.08.2001.

De asemenea, nu se poate aprecia că data constatării contravenției ar trebui calculată în raport de adresa R/xxxxxx din 25.07.2012 întrucât prin adresa respectivă petenta a fost somată să intre în legalitate cu privire la gardul construit pe proprietatea sa de pe ____________________ și nu cu privire la gardul construit pe proprietatea municipiului B_______ de pe Bradului nr. 18A.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 C.proc.civ. se va admite apelul și se va schimba în tot sentința în sensul respingerii ca nefondată a plângerii contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul formulat de către apelantul - intimat P_______ municipiului B_______, cu sediul în municipiul B_______, ___________________________. 1, județul B_______, împotriva Sentinței nr. 924/27 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Poliția locală a municipiului B_______, cu sediul în municipiul B_______, ______________________________. 16, județul B_______ și intimata - petentă R_______ A_____, din municipiul B_______, ______________________, județul B_______.

Schimbă, în tot, sentința nr. 924, din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în sensul că:

,,Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului M___________ B_______.

Respinge, ca nefondată, plângerea."

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

P_______ M_____ - M______ H________ G___ - A____ G_____ M______

Red. Judecător H. G. - A. /14 . 12.2015

Tehnored. G. M. / 5 Exempl. /14 . 12.2015

Judecătoria B_______ - judecător C____ A__ - M____