ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ Operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 801 A

Ședința publică din data de 8 septembrie 2015

Președinte L____ J___

Judecător I___ D____

Grefier D____ B______

S-a luat în examinare apelul declarat petenta ____________________ SRL împotriva sentinței civile nr. 1371 din 16.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul petentei apelante – consilier juridic M____ F_____, lipsă fiind reprezentantului intimatului.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu suma de 20 lei conform art.19 din OG 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Reprezentantul petentei apelante depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și învederează că nu are de formulat cereri de probațiune ori cereri prealabile.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, excepții și incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.

Reprezentantul petentei apelante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțate de Judecătoria A___ iar în urma rejudecării, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.

Susține că în lupta cu natura nu îți poți asuma o obligație de rezultat cum greșit a reținut instanța de fond ci doar o obligație de mijloace întrucât natura este imprevizibilă, obligație respectată de petenta apelantă care a intervenit conform graficelor de deszăpezire, grafice aprobate prin HCLM A___.

Arată că instanța de fond a ignorat prevederile art. 2170/2013 privind prevenire și combaterea deszăpezirii și care prevăd că poliția trebuie să oprească circulația pe tronsonul de drum respectiv până la încetarea fenomenului.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1371 din 16.03.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a respins plângerea contravențională formulată de petenta ____________________ SRL împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/09.01.2015 încheiat de intimatul IPJ A___.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/09.01.2015 întocmit de IPJ A___ petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2047,5 lei reținându-se că la data de 09.01.2015, ora 06:30, pe Calea A____ V_____ nu a acționat pentru combaterea poleiului de pe partea carosabilă, fapt ce a determinat producerea a două accidente rutiere pe acest sector de drum fapta fiind prevăzută de art. 3 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 105 pct.28 din OUG 195/2002.

Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia, instanța a constatat că în cauză nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare, astfel că, sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petentă, referitor la încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, deoarece fapta reținută în sarcina acesteia nu este prevăzută de HG nr.391/2006, așa cum susține că s-a consemnat, instanța a reținut că în procesul verbal contestat este indicat în mod corect actul normativ care incriminează fapta, respectiv HG nr.1391/2006 .

S-a arătat că în ceea ce privește susținerea petentei referitoare la lipsa acesteia de subiect al contravenției, prin prisma prevederilor art. 3 alin.1 din HG nr.1391/2006 potrivit cărora administratorul drumului public este obligat să asigure viabilitatea acestuia, ori calitatea de administrator aparține Municipiului A___, instanța a reținut că această apărare este nefondată.

Astfel, instanța a constatat că între administratorul drumului, Municipiul A___ și petentă, s-a încheiat contractul de concesiune nr.38/2014 prin care a preluat și obligațiile referitoare la deszăpezirea drumului.

Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 105 pct. 28 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție neîndeplinirea obligației de întreținere a drumului public, pe timp de iarnă, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Fiind evident că, cel puțin pe porțiunea pe care au avut loc accidentele, obligația legală de întreținere a acestuia pe timp de iarnă nu a fost îndeplinită, în condițiile în care această porțiune era acoperită de polei, fapt necontestat de altfel de petentă.

De asemenea, instanța a reținut că acest aspect a avut o contribuție la producerea accidentelor, iar petenta în calitate de administrator al drumului pe care s-a produs accidentul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere a drumului pe timp de iarnă. Această obligație este una de rezultat și nu de mijloace, astfel încât existența unor utilaje de deszăpezire în apropierea locului în care s-a produs accidentul nu are nici o relevanță în cauză, în condițiile în care nu se contestă că porțiunea de drum respectivă era acoperită de polei.

În speță, prima instanță a reținut că petenta a invocat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției, însă, deși a contestat temeinicia procesului-verbal de contravenție, nu a dovedit în niciun fel susținerea sa, pentru a răsturna prezumția de temeinicie a procesului-verbal, iar în lipsa vreunei dovezi, ori a vreunui element care să ateste o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, sau cel puțin un dubiu, instanța apreciind că situația de fapt prezentată prin procesul-verbal de contravenție corespunde realității.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta ____________________ SRL solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată.

În motivare a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală luând în considerare doar rațiunea și motivația agentului constatator, fără a ține cont că aceasta a respectat cu strictețe o hotărâre de Consiliu Local cu privire la planul de intervenție în caz de deszăpezire și în plus a calificat drept obligație de rezultat lupta pentru combaterea unui fenomen natural imprevizibil și inopinat a cărui acțiune de înlăturare nu poate constitui decât o obligație de mijloace, legal și obiectiv respectată de societatea petentă.

A precizat că instanța de fond a ignorat prevederile Ordinului 2170/18.06.2013 pentru aprobarea reglementării tehnice care prevede clar faptul că poleiul provocat de ploaie se produce brusc și în strat gros, condiții în care măsurile preventive sunt anihilate iar măsurile de combatere ineficiente, singura soluție fiind oprirea circulației până la încetarea fenomenului.

În drept a invocat prevederile art. 470, art. 471 și art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul I____________ de Poliție Județean A___ a solicitat respingere apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării la apel a susținut că procesul verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, petentei nefiindu-i pricinuită nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

În motivare a susținut că nu sunt justificate susținerile petentei conform cărora aceasta a intervenit potrivit nivelului de prioritate stabilit în Anexa nr. 4 la HCLM 154/2011 respectiv că a intervenit în cazul obiectivelor cu nivel de prioritate 0, deoarece potrivit constatărilor poliției rutiere traseul urmat de către utilajul petentei după ce a fost sesizată de ofițerul de serviciu prin dispecerat a fost unul îndreptat doar asupra obiectivelor de prioritate 1, neexistând justificarea obiectivă oferită de petentă ci doar una subiectivă ce nu are legătură cu situația traficului rutier, de asigurare a fluenței acestuia și prevenirea accidentelor în cazul apariției unor fenomene meteorologice periculoase, conducătorul utilajului nedeplasându-se în zona solicitată în mod deliberat, în ciuda solicitărilor repetate din partea poliției rutiere semnalate prin intermediul dispeceratului.

În drept a invocat prevederile art. 201, 205 și art. 471 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă.

Prin răspunsul la întâmpinare, petenta apelantă a reiterat apărările formulate prin cererea de apel.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/09.01.2015 întocmit de IPJ A___ petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2047,5 lei reținându-se că la data de 09.01.2015, ora 06:30, pe Calea A____ V_____ nu a acționat pentru combaterea poleiului de pe partea carosabilă, fapt ce a determinat producerea a două accidente rutiere pe acest sector de drum fapta fiind prevăzută de art. 3 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 105 pct.28 din OUG 195/2002.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie fiind expuse motivele de fapt și de drept pentru care s-a pronunțat hotărârea apelată.

Tribunalul constată că petenta în calitate de administrator al drumului pe care s-a produs accidentul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere a drumului pe timp de iarnă. Or așa după cum corect se reține prin hotărârea apelată această obligație este una de rezultat și nu de mijloace, astfel încât existența unor utilaje de deszăpezire în apropierea locului în care s-a produs accidentul nu are nici o relevanță în cauză, în condițiile în care nu se contestă că porțiunea de drum respectivă era acoperită de polei.

În același sens cu temei prima instanță a reținut că petenta a invocat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției, însă, deși a contestat temeinicia procesului-verbal de contravenție, nu a dovedit în niciun fel susținerea sa, pentru a răsturna prezumția de temeinicie a procesului-verbal, iar în lipsa vreunei dovezi, ori a vreunui element care să ateste o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, sau cel puțin un dubiu, instanța a considerat că situația de fapt prezentată prin procesul-verbal de contravenție corespunde realității.

Deși petenta invocă incidența Ordinului 2170/18.06.2013 pentru aprobarea reglementării tehnice cu motivarea că în cazul în care poleiul provocat de ploaie se produce brusc și în strat gros, condiții în care măsurile preventive sunt anihilate iar măsurile de combatere ineficiente, singura soluție fiind oprirea circulației până la încetarea fenomenului, nu face dovada unei asemenea situații produse la momentul faptelor reținute prin procesul verbal de contravenție. Dimpotrivă neexistând justificarea obiectivă oferită de petentă ci doar una subiectivă ce nu are legătură cu situația traficului rutier, de asigurare a fluenței acestuia și prevenirea accidentelor în cazul apariției unor fenomene meteorologice periculoase, utilajul nedeplasându-se în zona solicitată în mod deliberat, în ciuda solicitărilor repetate din partea poliției rutiere semnalate prin intermediul dispeceratului.

Tribunalul reține și că nu se pune problema ca în cauză să-i fi fost încălcat petentei dreptul la un proces echitabil reglementat prin art. 6 din CEDO și nici prezumția de nevinovăție de care este adevărat că trebuie să se bucure cu valoare de principiu orice persoană acuzată de săvârșirea unei contravenții, ignorându-se însă de către partea apelantă că nici aceasta din urmă nu este una absolută ci de asemenea relativă, putând fi înfrântă în măsura în care nu se coroborează cu celelalte dovezi despre care s-a făcut vorbire în alineatul precedent al deciziei de față, ignorându-se de către partea care a exercitat calea ordinară de atac că însăși prezumțiile sunt probe cum fără nici un echivoc rezultă din dispozițiile de la susbsecțiunea a 3- a „Probele” ale secțiunii 2 din capitolul II – Titlul I al cărții a II-a din Noul Cod de procedură civilă, stabilind însuși legiuitorul, că prezumțiile sunt consecințele pe care legea sau chiar judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut (art. 327), în condițiile în care art. 329 din același Nou cod de procedură civilă statuează că pentru acele prezumții care sunt lăsate la înțelepciunea judecătorului, acesta se poate baza pe ele doar atunci când au greutatea și puterea să nască probabilitatea faptului pretins precum în speță.

În concret a stabilit în cele din urmă cu temei prima instanță întemeiat pe întregul probatoriu că nu există dubiu privitor la fapta săvârșită de către petentă, valorificând judicios și jurisprudența europeană despre care s-a făcut vorbire în considerentele sentinței pronunțate.

Finalmente instanța de fond a realizat justul echilibru care se impune între prezumțiile amintite deja pe parcursul considerentelor hotărârii judecătorești de față fiind luată în calcul gravitatea mizei și păstrate drepturile la apărare (cauza Telfner împotriva Austriei și cauza Salabiaku împotriva Franței), fiind așadar întemeiate apărările din întâmpinare ale intimatului pe care le-a formulat la instanța de control judiciar.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat de petenta ____________________ SRL împotriva sentinței civile nr. 1371 din 16.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petenta ____________________ SRL înmatriculată la ORC sub nr. J/XXXXXXXXXXXX, CF xxxxxxxx cu sediul în C________, ____________________. 2A și punct de lucru în A___, Zona CET, Centura de Nord, FN împotriva sentinței civile nr. 1371 din 16.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 8.09.2015.

Președinte Judecător Grefier

L____ J___ I___ D____ D____ B______

Red I.D./Tehnored.D.B./01.10.2015

4 ex./2 ________________

Prima instanță : R_____ A____ C________

Se comunică:

Petentei apelante ____________________ SRL - A___, Zona CET, Centura de Nord, FN

Intimatului I____________ de Poliție Județean A___ - A___, __________________, nr. 17-19, jud. A___