Cod operator: xxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU M___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 573/_____________________> Ședința publică de la 16 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE R_____ M____ E____ C____

Judecător V_______ M______ N____

Grefier A______ A______ F____

Pe rol fiind judecarea apelului în materia C_________ administrativ și fiscal formulat de către apelantul – reclamant ȘIMON A_____ G______, cu domiciliul în V____ de Sus, ____________________. 32A, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2130 din data de 15.05.2014 pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – pârât I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___, cu sediul în Satu M___, __________________. 5/A, jud. Satu M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CIRCULAȚIE.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care.

Președintele completului de judecată, verificând personal constată că procedura de citare este legal îndeplinită.

Totodată, se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc la data de 12.12.2014, dată la care susținerile părților au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrată din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi.

Când în urma deliberării.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față.

Prin sentința civila nr. 2130/15.05.2014 pronunțata de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXX/2013 a fost respinsa plângerea formulată de petentul Șimon A_____-G______ în contradictoriu cu intimata IPJ – Satu M___ având ca obiect plângere contravențională, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data 07.03.2014, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța aceasta soluție prima instanța a reținut ca la data de 07.03.2014, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la aceeași dată, petentul contravenient Șimon A_____-G______ a fost sancționat contravențional conform art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 765 lei (9 puncte amendă) fiindu-i reținut permisul de conducere în vederea aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de conduce pe o perioadă de 90 de zile.

De asemenea petentului i-a fost aplicată sancțiunea avertisment, pentru nerespectarea prevederilor art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, referitoare la obligația conducătorului auto de a purta centura de siguranță.

Procesul verbal a fost semnat de către petent fără obiecțiuni (fila 3).

Prima instanța a reținut ca în conformitate cu prevederile art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „(1)Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”, fapta fiind sancționată conform art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, astfel: „(3)Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Prima instanța, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.

Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța a considerat că, în vederea justei soluționări a cauzei, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizata cu analiza legalității actului trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de aceasta din oficiu, în caz contrar putându-se ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare. Astfel, dacă în cercetarea legalității unui act administrativ, așa cum este procesul verbal de contravenție judecătorul învestit ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui limitându-se doar la cele invocate de petent să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit dar care produce efecte juridice.

Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.

În concret, aceasta înseamnă că în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci, mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității absolute.

S-a arătat ca petentul nu a invocat neregularități cu privire la modalitatea de încheiere a procesului verbal contestat sau la conținutul ori forma acestuia.

În urma verificărilor efectuate pe baza înscrisurilor depuse la dosar de către intimat – atestatul de operator radar al agentului constatator (fila 22), buletinul de verificare metrologică a aparatului radar cu care s-a făcut măsurarea vitezei (fila 22 verso), clișeele foto extrase din înregistrarea video a faptei respective, instanța de fond a apreciat că agentul constatator a respectat prevederile impuse de normele metrologice în vigoare cu privire la metodologia de măsurare, constatare și înregistrare a vitezei de circulație a petentului.

Trecând la verificarea temeiniciei actului contestat prima instanța a apreciat că fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul verbal de constatare a contravenției este un act autentic cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Fiind un act autentic, până la dovada contrară, procesul verbal se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său, dacă au fost constatate direct (proprii sensibus), prin propriile simțuri de către agentul constatator, sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. În cauză, fapta a fost constatată direct de către agentul constatator dar și prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal contestat, conform prevederilor art. 109 alin. 1 și 2 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.

Chiar și în aceste condiții, această prezumție de temeinicie a proceselor verbale de constatare a contravenției nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite, în anumite condiții, presupusului contravenient ca în cursul judecării plângerii sale, să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Cu toate acestea, inversarea prezumției în favoarea petentului nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.pr.civ, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 10 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

În același sens, instanța a mai reținut că, în conformitate cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului stabilite prin jurisprudența sa constantă, unul din elementele fundamentale ale unui proces echitabil este egalitatea armelor, constând în aceea că fiecare dintre părțile aflate în litigiu beneficiază de aceleași drepturi în ceea ce privește dovedirea temeiniciei/netemeiniciei pretențiilor. În acest context, organul constatator fiind acela care întocmind procesul-verbal de constatare, acesta constituind o probă în vederea dovedirii faptei sancționate contravențional, se află din acel moment pe o poziție de superioritate având avantajul probei preconstituite care, în același timp, se bucură de o prezumție de autenticitate și de veridicitate. În aceste condiții, singura posibilitate de echilibrare a șanselor, a armelor și a garanțiilor procesuale este aceea ca presupusului contravenient să-i fie pus la dispoziție un ansamblu de mijloace procesuale prin intermediul cărora să poată dovedi netemeinicia actului sancționator.

Astfel, pentru garantarea egalității armelor în sensul restabilirii caracterul de proces echitabil în înțelesul art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va trebui să asigure un echilibru între prezumția de veridicitate și legalitate a actului sancționator ca act administrativ încheiat de către un funcționar al statului în exercitarea funcției sale și prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul. Aceste două prezumții ridicate la nivel de principii în materie contravențională nu trebuie absolutizate, atâta timp cât petentului i s-a acordat posibilitatea de a propune probe în apărare, respectându-se, astfel, garanțiile prevăzute de art. 6 par. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca instanța să dea prioritate uneia sau alteia dintre cele două prezumții arătate în funcție de particularitatea speței, de motivele și probele invocate de părți.

În cauză, petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, arătând prin plângerea sa faptul că nu a circula cu 103 km/h și purta centura de siguranță. Cu toate acestea petentul nu a propus nici o probă în vederea dovedirii unei situații de fapt contrare cu cea reținută de către agentul constatator prin procesul verbal contestat și nu a făcut obiecțiuni la momentul încheierii acestuia.

Cu privire la solicitarea petentului făcută organului constatator de a-i fi prezentată înregistrarea video a constatării faptei reținute în sarcina sa, instanța a apreciat că aceasta nu era întemeiată deoarece, așa cum corect i-a adus la cunoștință agentul constatator, filmarea respectivă constituie probă pentru dovedirea faptei respective care va putea fi administrată de către instanța de judecată în cazul contestării procesului verbal.

Administrând probele depuse de intimat, care de altfel au fost și solicitate de petent, instanța a apreciat că agentul constatator a constatat fapta respectivă conform prevederilor legale, prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic (fila 22), având calitatea de operator radar (fila 22).

Din clișeele foto depuse la dosar (fila 17 - 19) și din imaginile depuse pe suport DVD de către intimat a rezultat, în contextul celorlalte probe administrate, faptul că cele reținute de către agentul constatator prin procesul verbal încheiat sunt conforme cu realitatea.

Cu privire la proporționalitatea sancțiunii aplicate în raport cu pericolul social al faptei săvârșite, instanța a apreciat că, având în vedere gradul ridicat de pericol pe care-l reprezintă depășirea vitezei maxime admise în localitate cu peste 50 km/h, pe timp de noapte, atât pentru contravenient cât și pentru ceilalți participanți la trafic, aceasta a fost corect stabilită de către organul constatator, cu atât mai mult cu cât contravenientului i s-a adus la cunoștință prin procesul verbal respectiv că are posibilitatea de a achita, în termen de 48 de ore, doar jumătate din minimul amenzii aplicate.

Mai mult, cu toate că petentul nu și-a dovedit susținerile conform cărora este conducător auto profesionist și este sigurul întreținător de familie, instanța a apreciat că aceste circumstanțe invocate de către petent ar fi în măsură a-l responsabiliza în plus pe acesta și nu de a-i permite să încalece normele legale privind circulația pe drumurile publice.

Prin urmare, întrucât petentul nu a făcut dovada, potrivit dispozițiilor art. 249 C.pr.civ., unei stări de fapt contrare cu cea reținută în cuprinsul actului de sancționare, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a respins plângerea acestuia ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul Șimon A_____-G______ solicitând instanței de judecată admiterea apelului, casarea ca nelegală și netemeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului Satu M___ a formulat întâmpinare la apelul declarat de petentul Șimon A_____-G______ solicitând respingerea apelului, menținerea în vigoare a sentinței apelate și pe cale de consecință respingerea plângerii contravenționale formulată de apelantul - petent în fața instanței de fond și menținerea în vigoare a procesului-verbal de contravenție contestat și a măsurilor luate prin acesta, ca fiind temeinice și legale.

Se arata în motivarea întâmpinării ca apelantul a reiterat aspectele prezentate și în fața instanței de fond, dar învederează că fapta contravențională a fost constatată de către agentul constatator cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, omologate și verificate metrologic.

Din probatoriul depus de I.P.J. Satu M___ (clișee foto, DVD, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar pe numele agentului constatator) a rezultat cu certitudine că înregistrarea contravenției pusă în sarcina petentului a fost determinată cu respectarea prevederilor legale.

Din clișeele foto anexate și explicațiile agentului constatator a rezultat fără nici un dubiu că apelantul a circulat cu viteză peste limita legală. Ori autoturismul condus de către petent a fost clar pus în evidență (marcă, număr de înmatriculare, detalii ale autoturismului: formă grilaj, faruri etc.) conform probatoriului anexat.

Față de gradul de pericol social al faptei comise, face precizarea că aceasta nu are un grad de pericol redus (s-a desfășurat în interiorul unei localității intens circulate creându-se astfel posibilitatea producerii unui eveniment rutier).

Prin răspunsul la întâmpinare petentul apelant Șîmon A_____ G______ arata ca este tată a doi copii, este singurul întreținător al familiei, este conducător auto profesionist, din această meserie își câștiga existența.

Solicita instanței de apel ca după administrarea probelor aflate la dosar să dispună anularea amenzii și sancționarea cu"AVERTISMENT".

Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art. 476 și 479 din Noul Cod.pr.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:

Prima instanța a reținut că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit, cu respectarea atât a dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ca act normativ cu caracter general, cât și a dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, ca act normativ cu caracter special.

În speță, constatarea săvârșirii contravenției a fost făcută în condițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia, „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”

În acest sens, la prima instanță, intimatul IPJ a depus la dosarul cauzei înscrisuri și suport magnetic din care rezulta dovada omologării și atestării aparatului radar, respectiv atestarea operatorului radar, în conformitate cu cerințele legale.

În ceea ce privește eroarea tolerată, Tribunalul reține că nu se aplică în speță, având în vedere următoarele:

Dispozițiile art. 3.1.1. din Ordinul nr. 301/2005 actualizat reglementează că „pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, pentru cinemometre, eroarea maxima este de ±3%, respectiv ±4%, după cum acesta se află în regim de staționare, respectiv deplasare. Aceste dispoziții se coroborează cu dispozițiile art. 3.1.2 din același act normativ, care prevăd: „valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate, respectând și cerințele specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcționarea cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influență: temperatură, umiditate, tensiune electrică de alimentare, descărcări electrostatice.

Ca atare, nu există nici un motiv pentru a se putea conchide că se aplică eroarea maximă tolerată, cât timp nu s-a făcut dovada că nu au existat condiții optime de măsurare (respectiv, nu s-a făcut dovada unei temperaturi ori a unei umidități aflate în exteriorul de variație specificat de fabricant, sau că nu au existat impulsuri de interferență, etc.).

Această interpretare se impune cu atât mai mult cu cât prevederile art. 5 din Ordinul nr. 301/2005 nu impun indicarea în procesul verbal de contravenție a împrejurării dacă cinemometrul a măsurat în regim de deplasare sau în regim staționar, condițiile impuse ținând, în esență, de anumite mențiuni obligatorii pe care trebuie să le conțină buletinul de verificare metrologică.

În plus, verificarea erorii tolerate se realizează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele. Aceste cerințe (prevăzute la pct. 3.1.1 din NML 021-05) nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, fapt ce reiese în mod evident din interpretarea coroborată a prevederilor pct. 3.1.1 cu cele din pct. 3.1.2 din NML 021-05, tocmai datorită faptului că factorii de variație la care sunt supuse cinemometrele cu această ocazie nu se verifica în circumstanțe obișnuite de funcționare a acestora.

Prin urmare, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a procesului verbal de contravenție contestat, a existenței unor dovezi certe privind săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului, în mod temeinic și legal, prima instanță a constatat că plângerea la contravenție formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție contestat este nefondata.

De asemenea, în speța de față, Tribunalul apreciază că nu se justifică reindividualizarea sancțiunii contravenționale, în condițiile în care petentul nu a invocat împrejurări de natură a conduce la concluzia gradului redus de pericol social al faptei, iar scopul normei încălcate este acela de a preveni producerea accidentelor; de asemenea, în condițiile în care se reține existența faptei, este obligatorie aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării permisului de conducere.

În consecință, criticile aduse sentinței apelate formulate de către apelant sunt apreciate de tribunal ca fiind nefondate.

Constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a plângerii formulate, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a sentinței apelate, în temeiul art. 476 și 479 și 480 alin. 1 Noul Cod.proc.civ., instanța urmează să respingă apelul formulat și să păstreze sentința civilă apelată.

În baza principiului disponibilității, nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petentul S____ A_____ G______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în V____ de Sus, ____________________. 32A, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___, având cod fiscal xxxxxxx, cu sediul în Satu M___, __________________. 5/A, jud. Satu M___, împotriva sentinței civile nr. 2130/15.05.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXX/2013.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată, azi, 16.12.2014 în condițiile art. 396 alin. 2 C.proc civ.

Președinte, R_____ M____ E____ C____		Judecător, V_______ M______ N____
	Grefier, A______ A______ F____

Red. N.V. – 13.01.2015

Tehnored_LI /14.01.2015

5 ex. – ______________. cu: S____ A_____ G______ și I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___

Judecător fond: P____ E____ M_____