ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 112/R/2013DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 21 ianuarie 2013

PREȘEDINTE:S_____ M_____ C______- judecător

S____ D_____- judecător

D___ S_____ E____- judecător

F_____ L____ - grefier

Pe rol fiind judecarea recursului contencios formulat de către petenta _______________ SIBIU împotriva sentinței civile nr. 5264/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CESTRIN

La apelul nominal făcut in ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Se constată că prin serviciul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare.

Instanța apreciază că recurenta petenta avea timp suficient să studieze întâmpinarea la dosar , motive pentru care nu mai dispune comunicarea acesteia și , raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L;

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5264/2012 a Judecătoriei D___ s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ___________________. în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale Din România S.A. - CESTRIN si in consecinta:

S-a anulat în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 22.02.2012, în ceea ce privește stabilirea în sarcina petentei a obligației de achitare a tarifului de despăgubire aplicat prin instiintarea de plata si s-a exonerat petenta de la plata tarifului de despăgubire.

S-a mentinut in rest ca fiind legal si temeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 22.02.2012, in ceea ce priveste sanctiunea amenzii contraventionale.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 22.02.2012 petenta a fost sancționata cu amendă contravențională în valoare de 1.750 lei și cu obligația de a achita tariful de despăgubire înscris în înștiințarea de plată, în conformitate cu disp. art. 8 alin.1 si 3 din OG 15/2002.

Potrivit prevederilor art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 80/2002, sunt sancționate, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind „numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator”.

În ceea ce privește celelalte cauze de nulitate, acestea vor fi luate în considerare prin prisma dovedirii unei vătămări în condițiile art.105 alin. 2 C.pr.civ.

Din analiza actului atacat, s-a observat că agentul constatator care a dresat actul atacat prin prezenta nu a semnat procesul verbal întocmit, invocându-se în cuprinsul acestuia faptul că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr.1259/2001. Potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.455/2011 semnatura electronica reprezinta date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare iar art.7 din acelasi act normativ prevede ca in cazurile in care, potrivit legii forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de valabilitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si garantat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii.

Tinand seama de aceste dispozitii legale se considera ca nu este necesar ca pe forma scrisa a procesului verbal de constatare a contraventiei, care in forma electronica are atasata semnatura electronica a agentului constatator, sa existe si semnatura olografa a acestuia.

În ceea ce privește, însă, obligarea petentei la plata tarifului de despăgubire, instanța va admite plângerea contravențională formulată, pentru motivele dezvoltate în cele ce urmează.

Sub acest aspect, instanța a reținur că, potrivit art.8 al.3 din O.G. nr.15/2002: „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”, iar potrivit art. 3¹ din același act normativ, „agentul constatator va face mențiune în procesul-verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia(...).”

Aceste dispoziții legale trebuie aplicate coroborat cu norma art.23 al.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care: „În cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.”

Or, instanța a constatat că procesul-verbal atacat cuprinde doar mențiunea potrivit cu care „contravenientul este obligat să achite și tariful de despăgubire, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată”. Față de norma legală menționată, instanța constată că a fost încălcată obligația agentului constatator de a indica, în cuprinsul procesului-verbal și nu printr-un act distinct, contravaloarea tarifului de despăgubire, în lipsa acestei mențiuni, vătămarea produsă petentei fiind prezumată prin aceea că, necunoscând măsura dispusă împotriva sa, nu poate contesta procesul-verbal și pe acest temei, procesul-verbal de sancționare contravențională fiind un act care trebuie să facă probă prin sine însuși sub acest aspect, neputând fi coroborat cu alte înscrisuri, iar lipsurile sale neputând fi complinite cu acte separate, care au un alt caracter juridic, cum este, în cauză, înștiințarea de plată, un act care privește deschiderea fazei de executare silită și nu actul de sancționare contravențională, ale cărui lipsuri nu le poate, în mod legal, remedia.

Pentru acest motiv, instanța a anulta, în parte, procesul-verbal menționat și a exonerat petenta de plata tarifului de despăgubire pus în sarcina acesteia.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că plângerea contravențională este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru motivele expuse în cele ce urmează.

Din probele legal administrate în cauză rezultă faptul că, pentru auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX nu a fost achitată taxa de utilizare a drumurilor naționale, lipsind așadar rovinieta în momentul în care s-a procedat la surprinderea petentei în trafic, respectiv în ziua de 27.08.2011.

Astfel, utilizarea legală a rețelei de drumuri naționale din România se realizează sub condiția achitării tarifului aferent acestei utilizări, respectiv a rovinietei, în condițiile art.2¹ din O.G. nr.15/2002, potrivit cu care: "Tariful de utilizare se aplică pe rețeaua de drumuri naționale din România, definită la art. 1 alin.1) lit. d), cu excepția sectoarelor de drum pentru care se vor aplica tarife de concesiune."

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul de a se dispune anularea procesului-verbal.

În motivarea recursului, a arătat că sunt motive de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție încheiat cu nerespectarea art.17 din OG nr.2/2001, respectiv omisiunea agentului constatator de a semna actul întocmit. În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că lipsa semnăturii olografe a agentului constatator nu poate fi suplinită de semnătura electronică a acestuia. De asemenea, a arătat că la momentul întocmirii controlului intimata nu mai avea atribuții de inspecție de control în trafic, potrivit art. 12 alin. 2 din 26/2011.

Intimata a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și în temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul procedură civilă, se constată că recursul formulat de către recurentă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile invocate prin recursul de față de către recurentă cu privire la nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator sunt neîntemeiate. Astfel, prima instanță a reținut în mod just că în ceea ce privește fapta și sancțiunea amenzii aplicate, procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

Procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către I____ A________ V_______, agent constatator angajat al CNADNR S.A. - CESTRIN, cu certificat emis de Certsign S.A. – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.

Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală; cele constatate în procesul-verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.

Întrucât art. 17 din OG nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție. Valabilitatea semnăturii electronice nu este condiționată de modalitatea de comunicare a înscrisului, astfel că argumentul susținut de recurent în privința comunicării a procesului verbal este neîntemeiată, în speță, comunicarea fiind conformă modalităților instituite de art. 27 din OG 2/2001.

Cu privire la temeinicia actului de sancționare, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția petentei în ceea ce privește săvârșirea contravenției prevăzute de art. art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, apreciind corect probele administrate în prezenta cauză. Astfel, în cauză nu s-a făcut dovada că la data respectivă era achitată rovinieta pentru vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX . În susținerea vinovăției recurente este relevantă planșa foto de la dosarul de fond.

Nu se poate reține nici necompetența agentului constatator în raport de dispozițiile legale invocate de recurentă, atât timp cât la momentul constatării faptei nu era în vigoare OG nr.26/2011, neavând relevanță în acest sens data întocmirii procesului-verbal.

Instanța de recurs apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii, dat fiind că aceasta respectă criteriile prevăzute de art.21 alineat 3 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, aspect apreciat corect și de instanța de fond.

În privința stabilirii tarifului de despăgubire, Tribunalul, constată că prev. art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 au fost abrogate prin Legea 144/2012, astfel că pentru achitarea tarifului de despăgubire nu mai există temei legal.

Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alineat 1 Cod proc.civ., art.304 indice 1 Cod proc.civ., văzând și dispozițiile art. 34 alineat 2 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța, găsind nefondat recursul formulat de către recurentă, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul introdus de către recurenta petentă _______________ împotriva sentinței civile nr.5264/2012 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21.01.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

S_____ M_____ ClaudiaSăbău DorinaDicu S_____ E____

GREFIER,

F_____ L____

SMC /FL/2 ex.

01.03.2013.

judec. fond U___ G.M.