R O M Â N I A

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXX/2011 (Număr în format vechi 9947/2012)

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991

DECIZIA nr. 336

Ședința publică de la 20 septembrie 2013

Completul compus din:

Președinte : A______ M____ A______

Judecător : M____ R_______

Judecător : O___ I____

Grefier : I____ M______ C_________

Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M____ împotriva sentinței civile nr. 738 din 18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.

În baza art. 159 indice 1, alin. 4 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.

Se constată că recursul a fost declarat și motivat la data de 17 octombrie 2012, iar sentința a fost comunicată recurentului la data de 9 octombrie 2012, potrivit procesului verbal de comunicare aflat la fila 25 dosar de fond.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG nr. 2/2001.

Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de recurs și având în vedere termenul de recurs reglementat prin dispozițiile art. 301 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 41 și art. 36 din O.G. nr. 2/2011, Tribunalul constată că recursul este declarat și motivat în termen.

Se constată că prin cererea de recurs, recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu art. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și în baza prevederilor art. 316 coroborat cu art. 298 și art. 150 din Codul de procedură civilă instanța reține cererea de recurs spre soluționare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 738 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul D____ C____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M____ și a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 25.05.2012 de către intimat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, sub aspectul legalității, că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a considerat că în speța dată, când constatarea contravenției se realizează de agenți de poliție aflați în misiune cu autoturisme pe care sunt montate dispozitive de filmare, este obligatoriu să se înregistreze abaterea făcându-se mențiune în procesul verbal cu privire la caseta sau hard discul pe care a fost înregistrat evenimentul. În speță, fapta reținută prin procesul verbal de contravenție nu este susținută de niciun mijloc de probă în acest sens. Organul constatator nu a înregistrat momentul săvârșirii contravenției, deși tehnic avea posibilitatea să o facă. Ori, în aceste condiții, a apreciat că există dubii serioase cu privire la starea de fapt corectă instanța dând curs prezumției de nevinovăție.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs în termen legal recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului M____, solicitând admiterea recursului, anularea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea plângerii și menținerea ca temeinic și legal a procesului-verbal.

În motivarea recursului, a invocat prevederile art. 142 alin. 1 lit. m din HG nr. 1391/2006 și a arătat că această contravenție nu face parte din cele a căror constatare se face în mod expres cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Constatarea se face de către agenții de poliție prin propriile simțuri, neexistând stipulată obligația înregistrării contravenției pe suport video.

Recurentul a invocat de asemenea faptul că această constatare făcută de un agent al forței publice se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie, or petentul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că nu ar fi încălcat regula de circulație reținută.

Recurentul a mai susținut că o aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină agenților statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind circulația rutieră.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe prin raportare atât la motivele de recurs invocate cât și din oficiu, in limitele prevăzute de art. 304 ind.1 din Codul de procedura civila, tribunalul apreciază că recursul formulat este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat judicios că nu este incident nici un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat, care a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

În ceea ce privește motivul pentru care a fost admisă plângerea și anume acela că fapta nu a fost înregistrată cu un mijloc tehnic omologat, astfel încât înregistrarea să facă dovada săvârșirii faptei, tribunalul reține că nici o dispoziție legală nu impune constatarea tuturor contravențiilor constând în încălcarea legislației rutiere cu ajutorul unor mijloace tehnice. Astfel, art. 109 din OUG nr. 195/2002, după ce prevede la alin. 1 că „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier”, stabilește la alin. 2 că „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.

Față de această modalitate de reglementare, nu se poate reține că procesele-verbale încheiate de polițiștii rutieri fără a fi fost constatată fapta cu ajutorul unor mijloace tehnice ar fi lovite de nulitate sau lipsite de forță probantă.

Petentul a fost sancționat prin procesul-verbal contestat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 142 lit. m din HG nr. 1391/2006, constând în oprirea autoturismului pe care îl conducea pe partea carosabilă a DN 15 E 60, în locul indicat detaliat în procesul-verbal.

Or, această faptă putea fi constatată personal de polițistul rutier, nefiind necesare măsurători sau determinări tehnice care să impună folosirea unor mijloace tehnice.

Instanța de fond, la aprecierea temeiniciei procesului-verbal, a acordat caracter absolut prezumției de nevinovăție, anulând actul de constatare pentru motivul neînregistrării de către intimat a faptei constatate, fără a efectua o analiză în concret asupra susținerilor și apărărilor părților, deși a reținut prin aceeași sentință că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Tribunalul reține că procesul-verbal de constatare a contravențiilor, fiind un act administrativ încheiat de agenții statului anume împuterniciți în acest scop, în urma constatărilor personale ale acestora, se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, fiind prezumat a exprima adevărul. În acest sens, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Hotărârea din 7 octombrie 1988 în cauza Salabiaku c. Franța) a reținut că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept și că acestea sunt în principiu compatibile cu Convenția, cu condiția să nu depășească anumite limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare. Aceste limite au fost respectate în cauză, acceptarea prezumției fiind justificată prin necesitatea de a nu lăsa nesancționate anumite încălcări ale dispozițiilor legale constatate personal de agentul constatator, iar prezumția are un caracter relativ, petentul având posibilitatea de a răsturna această prezumție prin prezentarea dovezii contrare.

Or, această dovadă contrară nu a fost prezentată de petent, acesta și-a formulat apărările în plângere întemeiate pe un alt text de lege decât cel pentru încălcarea căruia a fost sancționat, în plus a recunoscut că a oprit autovehiculul pentru scurt timp pe sectorul de drum indicat în procesul-verbal și a susținut că nu a oprit pe partea carosabilă ci în afara acesteia, marcajul fiind discontinuu. Petentul nu a propus însă nici o probă în acest sens, nici prin plângere și nici în fața instanței de fond.

Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că fapta a fost în mod legal și temeinic reținută în sarcina petentului, prima instanță apreciind în mod greșit că se impune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.

În consecință, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, hotărârea primei instanțe fiind dată cu aplicarea greșită a legii. În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul formulat si va modifica sentința primei instanțe în sensul că va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite recursul formulat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M____ cu sediul în Tg. M____, _____________________, jud. M____, împotriva sentinței civile nr. 738 din 18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Modifică sentința atacată în sensul că:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D____ C____, domiciliat în Tg. M____, _______________________, jud. M____, împotriva procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Septembrie 2013.

Redactat: A.M.A

Thred: 30.12.2013/H.L

2 ex. jud. fond: M____ N_____