ROMÂNIA

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 2802

Ședința publică de la 10 octombrie 2014

Președinte: A________ L_______ P_______

Grefier: S_____ Ș_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul P_____ P______ - M_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, având ca obiect - anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu se prezintă.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În temeiul disp. art. 392 C.proc.civ. nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 395 C.proc.civ., reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 26 mai 2014, petentul P_____ P______ - M_____, domiciliat Fetești, ________________________. 9, jud. Ialomița, a solicitat în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.05.2014.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că în data de 12.05.2014, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca VW înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX pe ___________________ raza localității D___, a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton ce traversa bulevardul din direcția Piața Agroalimentară spre _______________________>

A mai precizat că faptul că circula pe banda 2, cu viteză redusă, întrucât efectuase manevra de întoarcere cu cca. 10 m înainte de trecerea de pietoni, iar că pietonul respectiv s-a angajat în traversarea bulevardului în timp ce acesta se afla cu mașina pe marcajul pietonal.

Petentul a invocat că procesul verbal nu este scris citeț, neînțelegându-se în mare parte, fapt ce poate duce la nulitatea procesului verbal, conform art. 17 din OG nr. 2/2001.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție contestat și copia actului său de identitate.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Invocând și jurisprudența CEDO, intimata a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal. În același sens a solicitat să fie avut în vedere raționamentul adoptat de CEDO raportat la poziția de acceptare a petentului în momentul încheierii procesului-verbal, la faptul că invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite presupune necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent, atâta timp cât nu se invocă constrângerea petentului în a semna procesul-verbal cu mențiunea de recunoaștere explicită sau implicită a faptei imputate, această situație neputând conduce automat la obligarea agentului constatator de a dovedi el comiterea faptei de către petent.

Sub aspectul legalității, intimata a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

Intimata a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator, fotografiile realizate cu aparatura din dotare, comunicare și procesul-verbal contestat.

În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 13).

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșe foto.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 12 mai 2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340,00 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din același act normativ - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 12 mai 2014, ora 15:22 pe ______________________ municipiul D___, a fost înregistrat de aparatura video montată pe autospeciala cu nr. MAI xxxxx, caseta video B309 în timp ce conducea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția ________________________ Zarandului, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea __________________ trecere de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, din direcția de mers Piața Agroalimentară spre ___________________ pentru faptul că nu purta centura de siguranță.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia potrivit cu care nu ar fi comis faptele reținute în sarcina lui, respectiv neacordarea priorității de trecere pentru pietoni și neutilizarea centurii de siguranță, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din planșele fotografice depuse la dosar se poate observa, la timpul 15:22:43 că petentul a condus autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX în localitatea D___ fără a acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii prin loc marcat, în planșa 4 fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Astfel, susținerile petentului în sensul că pietonul s-a angajat în traversarea bulevardului în momentul în care acesta se afla cu mașina pe trecerea de pietoni nu poate fi primită. Din planșele foto depuse la dosar, rezultă fără dubiu că pe banda 1 se afla o autospecială care acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea bulevardului, iar lângă mașina petentului se afla un alt pieton ce se afla in traversare pe marcajul pietonal corespunzător.

În concordanță cu art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Totodată, potrivit art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 – „ (1) Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament”, iar potrivit art. 99 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din același act normativ, nerespectarea acestei dispoziții legale fiind sancționată cu amendă în clasa I de sancțiuni și 2 puncte de penalizare. Ori, din planșa foto depusă la dosar rezultă fără dubiu că petentul nu a respectat această normă legală de conduită rutieră.

În speță, instanța apreciază că din probele administrate, procesul-verbal întocmit are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, iar sancțiunile aplicate se circumscrie dispozițiilor legale și sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 135 lit. h din HG 1391/2006, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să nu respecte normele de conduită rutieră fără a fi sancționat, și alți conducători auto care respectă regulile de conduită în trafic.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, precum și faptul că, prin plângerea formulată, acesta a urmărit în special exonerarea sa de la executarea sancțiunii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă determinată.

De asemenea, instanța are în vedere și pericolul social sporit al faptei comise de petent care nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii prin loc marcat și îi recomandă ca, pe viitor, pentru a evita aplicarea altor sancțiuni, să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de petentul P_____ P______ M_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în Fetești, ________________________. 9, jud. Ialomița, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.05.2014, ca neîntemeiată.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se introduce la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014.

Președinte,Grefier,

A________ L_______ P_______ S_____ Ș_____

A.L.P./S.Ș

4 ex./29.10.2014