R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr.XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA nr.1960

Ședința publică din data de 02.12.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D____ S_____ A___

JUDECĂTOR: M_____ A____

GREFIER : T______ L______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta – intimată C_____ SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în sector 6, București, ______________. 401A împotriva Sentinței civile nr. 3758/23.03.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata – petentă _____________, cu sediul în C______, CALEA DOFTANEI, nr. 192A, J____ PRAHOVA.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, reprezentată de av. A______ V_____, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul intimatei, având cuvântul , arată că la termenul anterior a fost prorogată discutarea excepției tardivității formulării cererii de apel, invocată din oficiu.

Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării cererii de apel, invocată din oficiu.

Apărătorul intimatei, având cuvântul, solicită admiterea excepției , având în vedere că din lecturarea dosarului rezultă că a trecut un interval de timp îndelungat între pronunțarea sentinței și declararea apelului, fiind formulat peste termenul prevăzut de lege.

Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității formulării cererii de apel, invocată din oficiu.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului , a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la judecătoria C______ în data de 17.10.2014 sub numărul de mai sus, petenta _____________ CAMPINA a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxx/22.09.2014 încheiat la data de 22.09.2014, în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. – S.A.

În motivarea plângerii, petenta a învederat faptul că nu ea este cea care a efectuat construcțiile în cauză, acestea fiind preluate prin contractul de concesiune nr. 1595/01.03.2005 și respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 658/05.04.2005. În raport de aceasta, contestatoarea a apreciat că obligația de îndeplinire a condițiilor prevăzute de O.G. 43/1997 ar fi revenit celui care a construit imobilul, respectiv autorului său, CONSUMCOOP COOPERATIVA DE CONSUM BUCOV. A mai arătat că nu deține documentele solicitate de intimată, acestea fiind probabil în posesia vânzătorului.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 43/1997.

Plângerii i-au fost atașate procesul-verbal contestat, Contractul de concesiune nr. 1595/01.03.2005, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 658/05.04.2005, contractul de concesiune xxxxx/17.08.2010, schiță și plan de amplasament.

Prin sentința civilă nr. 431/04.02.2015, Judecătoria C______ a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Prin sentinta 3758/23.03.2015 Judecatoria Ploiesti a admis plangerea formulata si pe cale de consecinta a anulat procesul verbal si a exonerat petenta de plata a amenzii.

Pentru a dispune astfel instanta de fond a retinut ca la data de 22.09.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxx, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 46 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997, constând în „amplasarea în zona drumului public a spațiului comercial și realizarea accesului din beton fără a deține acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau acces în zona drumului public emise de administratorul drumului, periclitând astfel siguranța circulației”.

De asemnea s-a avut in vedere ca fapta contravenționala reținută în sarcina petentei are, așadar, un conținut legal alternativ, constând în acțiunile de realizare sau de amplasare în zona drumului public a anumitor construcții, panouri publicitare, accesuri, amenajări sau instalații fără a exista autorizație de construire, acord prealabil și autorizație de amplasare și/sau de acces în zona drumului public emise de administratorul de drum. Așadar, verbum regens utilizat de legiuitor constă în „realizarea” sau, după caz, „amplasarea”. De altfel, prin chiar procesul-verbal contestat s-a reținut că petenta a săvârșit fapta constând în „amplasarea spațiului comercial” și „realizarea accesului din beton”.

Instanta de fond a considerat ca potrivit contractului de concesiune nr. 1595/01.03.2005 (f. 8-11 dosar Jud. C______) și a planului de amplasament (f. 20-22 dosar Jud. C______) construcțiile constând în baracă metalică, depozit mobilă și magazie metal erau deja realizate și amplasate la data de 01.03.2005 pe terenul concesionat, iar in acest context, este cert faptul că lucrările a căror realizare se constată și sancționează prin procesul-verbal de contravenție fuseseră edificate anterior intrării terenului în posesia petentei. Prin urmare, nu se poate susține faptul că aceasta se face vinovată de amplasarea spațiului comercial și realizarea accesului din beton, din moment ce este evident că acestea au fost preluate de petentă prin contractul de concesiune și respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 658/05.04.2005.

Au fost de asemnea inlaturate argumentele intimatei privind caracterul continuu al contravenției reținute în sarcina petentei.

Mergand ipotetic pe rationamentul intimatei instanta de fiond a retinut că petenta desi ar fi avut obligația de a intra în legalitate, nu se poate susține că fapta contravențională reținută în sarcina sa este una continuă, având în vedere faptul că aceasta constă, potrivit textului legal redat, în realizarea sau amplasarea unei lucrări pe drumul public. Or, de vreme ce această lucrare era finalizată, contravenția este una simplă, caracterul continuu putându-se reține doar în cazul în care amplasarea ori realizarea se află în curs de executare la momentul controlului. Raportat la aceasta, instanța constată chiar că procesul-verbal nici nu conține data săvârșirii faptei contravenționale, fiind indicată doar data controlului, or nu se poate considera că spațiul comercial a fost amplasat și accesul din beton a fost realizat în chiar momentul controlului. În cazul în care construcția este finalizată la momentul controlului, data săvârșirii contravenției este data realizării sau amplasării construcției, după caz. Or, lipsa datei săvârșirii faptei are drept consecință imposibilitatea instanței de a analiza cauza din perspectiva prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.

De asemenea, nu au fost primite nici susținerile intimatei privind obligația petentei de a respecta procedura instituită de art. 46 din O.G. nr. 43/1997 chiar și în contextul în care obiectivul era deja edificat, intrucat textul de lege invocat și redat anterior conține doar obligații privind realizarea și amplasarea construcțiilor, nereglementând și comportamentul proprietarului ulterior acestor momente.

În acest context, fapta petentei de a nu obține ulterior autorizațiile necesare nu poate fi încadrată drept contravenția prevăzută de norma amintită. Si in consecinta a fost admisa plangerea.

Impotriva acesteia s-a formulat apel prin care s-a solicitat schimbarea in tot a sentintei pronuntate la instanta de fond considerandu-se in esenta ca priocesul verbal incjheiat este atat legal cat si temeinic.

Examinand motivele de apel atat prin prisma sustinerilor facute de catre apelanta dar si prin prisma mijloacelor de proba si a dispozitiilor legale aplicabile in speta Tribunbalul constata urmatoarele.

La data de 22.09.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxx, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 46 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997, constând în „amplasarea în zona drumului public a spațiului comercial și realizarea accesului din beton fără a deține acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau acces în zona drumului public emise de administratorul drumului, periclitând astfel siguranța circulației”.

Sub aspectul legalitatii hotararii atacate, Tribunalul, constata ca nu exista motive de nelegalitate astfel ca, analiza va fi facuta prin prisma mijloacelor de proba administrate la fond si in lumina principiului devolutiv al apelului

Din oficiu, pentru ca dispozitiile art. 17 din OG 2/2001 impun o asemnea analiza, Tribunalul constat ca actul constator cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator astfel ca, procesul verbal de contraventie este legal intocmit, neexistand motive de nulitate absoluta, care sa fie invocata din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei actului constator in lumina mijloacelor de proba administrate la fond, Tribunalul retine ca , procesul-verbal de contravenție întocmit de agentul constatator învestit cu autoritatea statului constituie un act administrativ și beneficiază de prezumția relativă de legalitate și veridicitate, sarcina de a proba o altă situație de fapt, decât cea constatată personal de către un agent al puterii publice, revenind, într-o atare împrejurare, petentului.Cu toate că analiza tradițională a regimului juridic al contravențiilor, precum și dispozițiile art. 47 ale OG nr. 2/2001 plasează acest domeniu în sfera extra-penală, în jurisprudența sa privitoare la art. 6 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat conceptul autonom de „acuzație în materie penală” care califică domeniul contravențional, prin prisma aplicabilității generale a normei legale ce instituie sancțiunea contravențională, (sfera destinatarilor vizați, a interesului protejat) și natura, respectiv, gravitatea sancțiunii (caracterul preventiv și sancționator al pedepsei aplicate petentului), drept materie penală din punct de vedere al drepturilor omului.

Ca o consecință a acestei calificări, în aplicarea reglementărilor din domeniul contravențional, independent de caracterul atribuit potrivit dreptului intern, este necesară asigurarea respectării garanțiilor prevăzute în art. 6 CEDO specifice materiei penale a drepturilor omului, între care, în primul rând respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce conduce o la o răsturnare a sarcinii probei, revenind acuzării obligația de a dovedi faptele ce se impută petentului.

Totuși, prezumția de nevinovăție și obligația acuzării de a dovedi faptele ce se pretind a fi săvârșite nu au caracter absolut, de vreme ce existența prezumțiilor bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept, fiind compatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea principiului proporționalității, în raport de importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței; cauza Blum c. Austriei; Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei).

Astfel, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, fiind necesară însă respectarea caracterului echitabil al procedurii în ansamblu în administrarea și aprecierea probatoriului (cauza Bosoni c. Franței).Or, prin raportare la mijloacele de proba ce au fost administrate in cauza Tribunalul constată că, instanta de fond a apreciat in mod corect ca, petenta si-a dovedit nevinovatia.

In acest sens Tribunalul nu poate primi simpla alegatie a aplantului vis a vis de obligația petentei de a respecta procedura instituită de art. 46 din O.G. nr. 43/1997 chiar și în contextul în care obiectivul era deja edificat. Cum in mod judcios s-a stabilit la momentul examinarii fondului textul de lege invocat și redat anterior conține doar obligații privind realizarea și amplasarea construcțiilor, nereglementând și comportamentul proprietarului ulterior acestor momente.

În acest context, fapta petentei de a nu obține ulterior autorizațiile necesare nu poate fi încadrată drept contravenția prevăzută de norma amintită acesta cu atat mai mult cu cat actul normativ invocat prevede o altă măsură, respectiv cea indicată în alin. 2 al art. 46, potrivit căruia „În lipsa autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public pentru lucrările prevăzute la alin. (1) administratorul drumului notifică titularului autorizației de construire să desființeze lucrările în termen de 5 zile de la data notificării. În cazul nerespectării acestui termen, administratorul drumului desființează lucrările prevăzute la alin. (1), pe cheltuiala titularului autorizației de construire, în conformitate cu reglementările în vigoare”, astfekl ca acesta măsură poate fi aplicata numai ulterior încălcării dispozițiilor art. 46 alin. 1, nefiind posibilă sancționarea contravențională a celui care a cumpărat terenul cu imobilul astfel construit.

Pe de alta parte inscrisurile ce au fost administrate la instanta de fond sunt apte sa rastoarne forta probanta a procesului verbal de constatare a contraventiei asa incat, din acest punct de vedere nu se poate retine ca solutia a fost una netemeinica.

Pe de alt parte, vis a vis de sustinerea facuta de catre apelanta in sensul ca in aparare intimata invoca propria sa culpa, plecand de la binecunoscuta expresie,, nemo auditur propria turpitudine allegans,, (nimeni nu poate invoca in apararea intereselor sale propria culpa), Tribunalul retine ca atat timp cat intimata nu a realizat ea insesi acea constructie nu se poate retine in sarcina sa savarsirea contraventiei inserate in actul constataor.

In acord cu jurisprudenta in materie Tribunalul mai retine si ca procesul verbal este un act administrativ si care confera prin această caracteristică încrederea autoritatii (agentul în această situație) care consemnează exact faptele pe care le constată fără a adăuga alte denaturări ale realității (cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijentă a unor împrejurări nereale agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau penală), insa cu toate acestea asa cum s-a reiterat forta sa probanta poate fi rasturnata atunci cand din probe rezulta o alta situatie de fapt.

Pentru considerentele expuse tribunalul urmeaza a respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite exceptia tardivitatii formularii apelului, invocata din oficiu.

Respinge apelul declarat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în sector 6, București, ______________. 401A împotriva sentinței civile nr. 3758/23.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiesti în contradictoriu cu intimata _____________ CAMPINA, cu sediul în C______, CALEA DOFTANEI, nr. 192A, J____ PRAHOVA ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D____ S_____ A___ M_____ A____

GREFIER,

T______ L______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. DSA/ Tehnored. jud. DSA/ Gref. T.L./ 2 ex./10.12.2015

J.F. E__ A___ V_____ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXX