Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 516

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29 MAI 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : P_______ I____

JUDECĂTORI: Z______ C_____

H_______ L______

GREFIER : H____ A___ O___

Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata G____ F_________ SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, _____________________. 7, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5370 din data de 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată petenta Î. F. C________ V_____ cu sediul în Suceava, _____________________, ______________, ___________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic B______ A_____ pentru recurentă și avocat C_____ B_______ pentru intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentanta recurentei depune la dosar delegație de reprezentare, iar apărătoarea intimatei depune împuternicire avocațială.

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, motiv pentru care acordă cuvântul la dezbateri cu privire la fondul cauzei.

Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul menținerii sancțiunii complementare.

Arată că, petenta – intimată desfășura activitate economică și este dotată cu casă de marcat, însă nu a înregistrat niciun venit în casa de marcat.

Consideră că instanța de fond a trecut cu ușurință peste gradul de pericol social al faptei apreciind că doar această sumă care se găsește, la momentul controlului, imprimă faptei gradul de pericol social.

În opinia sa, atât timp cât casa de marcat nu este utilizată, este de înțeles că banii nu vor fi introduși niciodată în casierie, astfel încât tot ceea ce se încasează intră în buzunarul lor personal, iar agentul constatator surprinde doar ultima vânzare, ultimul venit realizat.

Mai mult, susține că intimata a prezentat un bon fiscal emis în data de 02.05.2012, controlul fiind efectuat pe data de 13.04.2012, emis de către o unitate service care arată că a fost reparată casa de marcat. Din aceasta rezultă că de la data controlului a mai funcționat încă trei săptămâni fără casă de marcat, în disprețul legii, fără a înregistra niciun venit.

Apreciază că se trece cu foarte mare ușurință peste gradul de pericol social al faptei, având în vedere că legea prevede expres obligativitatea încasării oricărui venit și a eliberării unui bon fiscal fiecărui client în parte și nu trebuie eludată legea pentru a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor către bugetul statului.

Apărătoarea intimatei solicită respingerea recursului având în vedere că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că se impunea reindividualizarea pedepselor, raportat la situația de fapt, la pericolul social concret al faptei reținute în sarcina contravenientei.

Solicită a se observa faptul că bonul din 25 mai nu este unul care atestă faptul că acea casă de marcat a fost dusă pentru reparații, ci atestă faptul că a fost achiziționată o nouă casă de marcat.

Apreciază că nu se poate susține de către recurentă că intimata a mai săvârșit încă trei săptămâni această faptă, atât timp cât nu au verificat acest aspect. Mai mult, prezumția de nevinovăție operează în favoarea petentei – intimate. Consideră că nu se poate aplica o amendă mare doar pentru motivul că, în general, gradul de pericol social este ridicat.

Precizează că instanța s-a limitat strict la situația de fapt concretă și la gradul de pericol social constatat. În opinia sa, sancțiunea aplicată a fost un avertisment pentru societate care face parte din categoria micilor întreprinzători.

Consideră că suspendarea activității pe o perioadă de trei luni ar avea prejudicii negative pentru această familie care are copii în întreținere și disproporționată față de pericolul social din această cauză.

Apreciază că instanța de fond a apreciat în mod corect.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 5370 din 19.11.2012, Judecătoria Suceava a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta Î. F. C________ V_____, în contradictoriu cu intimata G____ F_________ Suceava, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxxx din data de 13.04.2012; a înlăturat sancțiunea complementară constând în suspendarea activității punctului de lucru al Î. F. C________ V_____ situat în piața agroalimentară centrală Suceava pe o perioadă de trei luni, dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxxx din data de 13.04.2012 și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.04.2012 întocmit de către intimata G____ F_________ Suceava, petenta Î.F. C________ V_____ a fost sancționată cu avertisment, conform art. 5-7 din O.G. nr. 2/2001 întrucât în urma controlului efectuat asupra documentației puse la dispoziție de reprezentantul petentei și a situației financiare existente la punctul de lucru al petentei situat în piața agroalimentară centrală Suceava s-a constatat că pentru produsele comercializate în data de 13.04.2012, în valoare de 110 lei, nu au fost emise bonuri fiscale.

S-a stabilit că fapta constituie o încălcare a dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 și contravenția prevăzută de art. 10 lit. b) din același act normativ.

S-a mai dispus confiscarea plusului de monetar în cuantum de 110 lei, conform art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 și suspendarea activității de la punctul de lucru pe o perioadă de trei luni, conform art. 14 alin. 2 din același act normativ.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.04.2012 a fost semnat de către reprezentantul acesteia și s-a menționat că Nu am obiecțiuni.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.04.2012, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei Î.F. C________ V_____ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.04.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

În cauza dedusă judecății, instanța a constatat că petenta Î.F. C________ V_____ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, având în vedere următoarele argumente:

Reprezentantul petentei a arătat în cuprinsul motivelor faptul că în dimineața efectuării controlului de către G____ F_________ s-a defectat acumulatorul aparatului fiscal și a încercat să îl repare, fără a reuși. În această situație s-a deplasat la IIRUC Suceava pentru a solicita informații despre cum ar trebui să procedeze cu aparatul fiscal și eventual să înlocuiască acumulatorul.

În legătură cu susținerea intimatei cu privire la motivarea plângerii, depusă de către petentă la dosarul cauzei la data de 18.06.2012, instanța a arătat că în privința motivării unei cereri, art. 132 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu este aplicabil, iar cu privire la invocarea art. 114 alin. 1 și 2 Cod de procedură civilă, instanța subliniază că aceste dispoziții se aplică astfel: art. 114 alin. 1 din Codul de procedură civilă poate fi invocat doar dacă prin rezoluția judecătorului de serviciu s-ar fi pus în vedere petentei să motiveze cererea, fapt nerealizat în cauză, iar art. 114 alin. 2 din Codul de procedură civilă reprezintă un termen administrativ și nu de judecată, termen administrativ care nu a fost fixat în prezentul dosar. Prin urmare, apărările intimatei nu sunt întemeiate.

În nota explicativă din data de 13.04.2012 (f. 16) reprezentantul petentei a recunoscut că nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 110 lei în data de 13.04.2012, deși era ora 11.00, arătând că aparatul fiscal de marcat avea acumulatori care erau defecți.

Din declarația martorului A_______ I____ L____ (f. 29), care a fost prezentă la punctul de lucru în dimineața efectuării controlului de către G____ F_________ în piața agroalimentară centrală Suceava, instanța reține că aparatul de marcat funcționa pe bază de acumulatori, dar că aceștia se stricau des, fapt pe care martorul l-a afla de la reprezentantul petentei.

Martorul mai arată că se încerca în dimineața respectivă punerea în funcțiune a casei de marcat, care putea fi folosită și prin utilizarea prizei existente la un chioșc din apropiere.

Având în vedere ultimele afirmații ale martorului, instanța apreciază că petenta ar fi avut posibilitatea să folosească aparatul de marcat prin utilizarea energiei electrice, chiar dacă nu puteau fi folosiți acumulatorii, fapt nerealizat în data de 13.04.2012.

Instanța a apreciat ca neveridice susținerile reprezentantului petentei în sensul că în data respectivă s-a deplasat la IIRUC Suceava în vederea efectuării de demersuri pentru repararea aparatului fiscal, întrucât înscrisul prezentate cu privire la acest aspect, respectiv bonul fiscal din data de 02.05.2012 (f. 33), este emis ulterior datei în care s-a constatat de către intimată încălcarea dispozițiilor legale.

Raportat la observațiile anterioare, instanța a apreciat că nu a existat de fapt nicio cauză care să împiedice în mod real petenta să emită bonuri fiscale.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.04.2012 este susținută de monetarul din data de 13.04.2012 (f. 17), din care rezultă că încasările din data de 13.04.2012 au fost în cuantum de 110 lei, pentru care nu au fost emise bonuri fiscale.

Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă.

Astfel, instanța a considerat că petenta Î.F. C________ V_____ se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, constând în neîndeplinirea obligației operatorilor de emitere a bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, potrivit art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1992.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Prin procesul-verbal a fost aplicată sancțiunea avertismentului, s-a dispus confiscarea sumei de 110 lei și s-a suspendat activitatea punctului de lucru al petentei situat în piața agroalimentară centrală Suceavape o perioadă de 3 luni, sancțiuni aplicate în mod legal de către intimată.

Cu privire la sancțiunea complementara a confiscării sumei de 110 lei, instanța a considerat că aceasta a fost aplicată în mod legal și temeinic, conform dispozițiilor art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 și că petenta nu a contestat această sancțiune.

În ceea ce privește însă sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de trei luni, în lumina tuturor criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 1 din OG 2/2001, reținând că suma ce nu s-a regăsit este de doar 110 lei, că fapta prezintă un grad relativ de pericol social, că urmările cu privire la activitatea petentei ar fi importante, mai ales în condițiile economice actuale și că petenta a achhiziționat o nouă casă de marcat, astfel cum rezultă din factura fiscală _____________ nr. xxxxxxxxxx/28.05.2012 (f. 28), instanța apreciază că sancțiunea suspendării este disproporționată, motiv pentru care instanța va înlătură sancțiunea complementară constând în suspendarea activității punctului de lucru al petentei Î.F. C________ V_____ situat în piața agroalimentară centrală Suceava pe o perioadă de trei luni.

Pentru a permite petentei să înțeleagă regulile privind desfășurarea activităților comerciale și necesitatea legală de a respecta aceste reguli, instanța a menținut sancțiunile constând în avertisment și în confiscarea sumei de 110 lei.

Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petenta Î.F. C________ V_____ în contradictoriu cu intimata G____ F_________ Suceava și a dispus înlăturarea măsurii complementare a suspendării activității pe o perioadă de trei luni, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata G____ F_________ Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea ca nefondată a cererii de înlăturare a sancțiunii complementare privind suspendarea activității de comerț cu amănuntul pe o perioadă de 3 luni.

A arătat că verificându-se activitatea desfășurată la un punct de lucru din Piața Agroalimentară al petentei, s-a constatat că pentru vânzările efectuate la produse alimentare nu s-a utilizat casa de marcat și că până la ora 11 petenta nu a emis nici un bon fiscal. Mai mult, la momentul efectuării controlului nu s-a putut aduce nici o justificare cu privire la suma de 110 lei găsită asupra reprezentantului petentei. Intimata arată că până la punerea în funcțiune a aparatului defect utilizatorii ar trebui să înregistrează tranzacțiile efectuate într-un registru special.

A mai arătat că sancțiunea a fost proporțională, iar măsura complementară a suspendării activității pe o perioadă de trei luni precum și confiscarea sumei de 110 lei ce nu poate fi justificată se aplică de drept, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 și din prevederile art. 11 alin. 3 din același act normativ. Or, gradul de pericol social al faptei nu trebuie interpretat raportat exclusiv la suma de 110 lei găsită în gestiunea punctului de lucru, neintroducerea veniturilor în casa de marcat reprezentând elementul material al contravenției.

A susținut că organul de control surprinde doar un act material care nu trebuie tratat ca un act izolat, care reprezintă conduita ilicită a agentului economic și care de regulă nu își înregistrează nici măcar o parte din veniturile realizate. Agentul constatator intervine în mod inopinat și constată un act material care face parte dintr-o ________ acte materiale realizate în formă continuată și care luate împreună rezultă fenomenul de evaziune fiscală. Menționează că, gravitatea faptei derivă din inacțiunea făptuitorului care nu înregistrează veniturile, cu scopul de a se sustrage de la plata impozitului pe venit.

Consideră că nu a fost luată în considerare atitudinea pe care petenta a afișat-o după săvârșirea contravenției, deși prin afirmații neprobate s-a încercat inducerea în eroare a instanței. Mai mult, agentul economic a declarat pe de-o parte că nu a emis bon fiscal, iar în fața instanței a arătat că aparatul fiscal s-a tot defectat anterior. Față de această afirmație, precizează că nu poate fi luată în considerare atât timp cât nu s-a făcut dovada că a fost anunțată unitatea de service autorizat într-un termen rezonabil.

Apreciază că pericolul social al faptei nu este dat de cuantumul sumei ci de faptul că activitatea comercială se desfășoară în disprețul legii care obligă agentul economic să utilizeze casa de marcat în mod corespunzător și să elibereze bon fiscal fiecărui client în parte.

Față de cele arătate pe larg în motivare, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea ca nefondată a cererii de înlăturare a sancțiunii complementare privind suspendarea activității de comerț cu amănuntul pe o perioadă de 3 luni.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare însă prin apărătoarea desemnată în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, dar și a disp. art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul reține că recursul nu este întemeiat.

În mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea complementară aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat este disproporționată raportat la suma de bani ce a fost găsită asupra petentei a momentul controlului.

Nu putem fi de acord cu punctul de vedere al recurentei care susține că în actul constatator a fost surprins doar un act material al contravenției și care nu trebuie tratat ca un act izolat.

Recurenta sugerează astfel că în realitate fapta petentei de a nu-și înregistra veniturile realizate din activitatea comercială constituie o conduită obișnuită, cu caracter de continuitate.

Analiza instanței trebuie să se rezume doar la situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.

În lipsa altor procese verbale de contravenție care să justifice antecedența contravențională a petentei în materie, nu putem prezuma că în mod curent petenta se sustrage obligației legale de a utiliza aparatele de marcat electronice.

La individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de fond a avut în vedere și atitudinea petentei după efectuarea controlului. Aceasta și-a achiziționat o nouă casă de marcat.

Pentru motivele arătate și în raport de probatoriu administrat, în temeiul art. 312 alin. 1 C__, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de intimata G____ F_________ SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, _____________________. 7, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5370 din data de 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată petenta Î. F. C________ V_____ cu sediul în Suceava, _____________________, ______________, ___________________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

P_______ I____ Z______ C_____ H_______ L______ H____ A___ O___

Red. Z.C.

Jud. fond. C____ M_______ D.

Tehnored. H.A.

Ex. 2/05.07.2013