Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 1079 A

Ședința publică din 16 noiembrie 2015

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent R____ V_____ – cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat A______ M______ din municipiul Suceava, ____________________ r. 47, ___________. B, ______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B_______ – prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 482 din 4 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, lipsind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul verificându-și, din oficiu competența, se declară competent din punct de vedere general, material și teritorial, în soluționarea cauzei.

Se constată că apelantul a depus la dosar, prin intermediul registraturii, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Întrucât apelantul a formulat prin cererea de apel o solicitare de noi probe (înscrisuri, declarații de martori, relații și adrese), instanța apreciază că nu sunt utile soluționării cauzei, astfel că respinge această cerere.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părții prezente cuvântul asupra acestuia.

Consilier juridic G____ G______ solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 482 din 04 martie 2015, Judecătoria D______ a respinge plângerea formulată de petentul R____ V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B_______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 03.06.2014, petentul R____ V_____ a fost sancționat cu amendă în sumă de 765 lei, iar ca măsură complementară s-a dispus reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 republicată, faptă constând în aceea că a condus autoturismul marca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX în afara localității L_____ la km 18 - 100 cu viteza de 119 km/h, în zona de acțiune a indicatorului care limitează viteza la 40 km/h.

Verificând procesul verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 din actul normativ menționat iar susținerile petentului privind neregularitățile de formă nu se confirmă.

Din planșele și înregistrarea depuse la dosar de către I____________ Județean de Poliție B_______ rezultă că petentul a circulat cu viteza de 119 km/h, în afara localității L_____, în zona de acțiune a indicatorului ”limitare la 40 km”.

Cu înscrisurile depuse la dosar I____________ Județean de Poliție B_______ a făcut dovada verificării metrologice a aparatului radar cu care a fost efectuată înregistrarea și a competenței agentului constatator care deține atestatul nr. xxxxxx din 01.04.2010.

Stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic astfel că forța probantă a procesului verbal nu rezultă doar din aplicarea principiului general referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de către un agent al statului ci și din dovezile în baza căruia s-a întocmit, respectiv buletinul de verificare metrologică a cinemometrului și planșele fotografice și înregistrarea care au fost depuse la dosar de către intimat.

Condițiile de ceață și amplasarea radarului în zona stâlpilor de înaltă tensiune nu a fost dovedită de către petent, mai mult, Norma de metrologie legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” care stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, nu conține prevederi în sensul celor invocate de către petent.

În raport de cele arătate instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic, iar petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat.

Potrivit art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele atenuante ale contravenientului.

Instanța de fond a apreciat că nerespectarea regulilor de circulație prezintă pericol social ridicat deoarece majoritatea accidentelor de circulație se produc ca urmare a vitezei excesive. În condițiile în care conducătorii auto acceptă cu ușurință să nu respecte reguli de natură să asigure siguranța circulației și implicit protejarea vieții altor participanți la trafic, cuantumul sancțiunii amenzii și sancțiunea complementară rămâne singurul mijloc de constrângere în acest sens. Este de notorietate faptul că pe sectorul de drum unde a fost înregistrat petentul, s-a luat măsura limitării vitezei tocmai datorită numărului mare de accidente care au avut loc în ultimii ani.

Având în vedere că fapta petentului care nu a respectat regulile de circulație prezintă pericol ridicat, instanța de fond a respins și cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel petentul R____ Virgil solicitând admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată si, în principal anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției atacat, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, revocarea măsurii complementara a suspendării dreptului de circulație pe o perioada de 90 de zile.

În motivarea apelului, petentul arată următoarele:

Instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de către petentul R____ V_____ ca nefondată, cu argumentul că, pe de o parte, procesul verbal de constatare și sancționare al contravențiilor este legal și temeinic încheiat, iar pe de altă parte, că sancțiunea aplicată ar fi corect individualizata și proporțional dozată în cauză.

Consideră apelantul că în cauză instanța de fond nu a avut în vedere, în mod nelegal dispozițiile art. l si ale art. 17 din OG nr. 2/2001, în sensul următoarelor apărări formulate în cadrul plângerii contravenționale:

Astfel, în cauză procesul verbal de constatare și sancționate a contravențiilor contestat este lovit de nulitate sub următoarele aspecte:

- deși dispozițiile art.16 din OG nr. 2/2001 cu modif. și complet. ulter. prevăd sub sancțiunea nulității respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de legiuitor lipsesc din cadrul acestui proces verbal contestat .mențiunile obligatorii - formale, referitoare la fapta care întrunește trăsăturile constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului.

Sub sancțiunea nulității, este prevăzută obligativitatea menționării în cadrul procesului verbal de contravenție descrierea faptei contravenționale cu indicare orei și locului unde a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea faptei a gravității acestea împreună cu actul normativ prin care se stabilește și sancționează contravenția , cu temeiul de drept al acestuia.

Ori , în cauză , agentul constatator a consemnat următoarele: "a condus autoturismul WV cu nr. XXXXXXXXXXX pe DN 19 B în zona localității L_____ și a fost înregistrat cu aparatul radar.. (neinteligibil , imposibil de descifrat) cu 119 km/l .. fapta săvârșită este prevăzuta de alt. 102 al.3 lit.. .. 147 al. 1 din O.U.G nr. 195/02 ," și sancționată de art. .... nu se poate citi a1.3 lit. e din OUG 195/2002” (de fapt trebuia menționat că este contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatat potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.", .. pe drumul în localitatea etc.), iar fapta este prev. de art . imposibil de citit.

În speță, agentul constatator, nu numai că nu a descris faptele contravenționale în nici un fel, dar nu a indicat locul exact al savârșirii faptei, exprimarea generică LOC. LEPRDA (aproape imposibil de descifrat, nu permite nici unei persoane, cu atât mai mult unei instanțe de judecată să stabilească exact locul săvârșirii contravenției, în cauză nefiind indicat nici tipul autoturismului, deși exista obligația legală de a fi identificat pentru stabilirea existentei contravenției săvârșite de către petent. Lipsa acestor mențiuni atrage nulitatea absolută a procesului verbal contestat întrucât instanța de judecată în lipsa mențiunilor sus arătate nu poate aprecia existența faptei contravenționale.

Astfel arată apelantul că, în mod greșit instanța de fond a reținut că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este întocmit în mod legal, deși lipsesc mențiunile formale obligatorii prev. în art.16 OG2/2001, ceea ce ducea la aplicarea sancțiunii prev.de art.17 OG2/200 și implicit la anularea acestuia.

De asemenea, apreciază apelantul că, în mod greșit instanța de fond nu a analizat apărările privind fondul cauzei, referitor la faptele contravenționale reținute în sarcina sa ,cu privire la care arată următoare1e:

- pe de o parte, autovehiculul cu care se deplasa este de tip WV cu o greutate de aproximativ 1800 kg , la care se adaugă greutatea persoanelor și a bagajelor, raportat la puterea motorului exprimată în cm cubi, în 4 cilindri , cu combustibil - motorină, mergând spre L_____ nu putea din punct de vedere fizic să aibă viteza de 119 km la oră, iar mașina Poliției se afla pe undeva imediat ce termina urcarea pantei.

- sub acest aspect, înregistrarea vitezei nu a fost corectă, dar întrucât amplasarea radarului s-a făcut în apropierea stâlpilor de înaltă tensiune, care emit radiații, este explicabilă eroarea, respectiv viteza înscrisă greșit în procesul verbal de contravenție, întrucât în cauză au fost încălcate dispozițiile legale în materie art. 3 .11. lit. b din Norma de Metrologie legală NML 021 – O5/23.11.2005 aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 constând în amplasarea aparatului radar în apropierea emițătoarelor de înaltă tensiune , ceea ce nu permitea înregistrarea unei viteze corecte de către radarul poliției.

- De asemenea, apreciază că eroarea înregistrării vitezei de către aparatul radar putea rezulta și din lipsa verificărilor metrologice sau din lipsa mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic sau evident din lipsa pregătirii profesionale a agentului constatator , care nefiind autorizat ca operator radar nu putea face o înregistrare corectă.

Sub acest aspect, solicită instanței de judecată să încuviințeze proba cu înscrisuri și să efectueze o adresă către intimata IP J B_______ - Serviciu Rutier pentru a comunica următoarele relații: certificatul de omologare a radarului de pe auto cu nr. indescifrabil .hard 3 , buletinul de verificare metrologică valabile la data de 08.10.2013, autorizația de operator radar a agent G_________ L_____ ca și înscrisuri din care să rezulte omologarea aparatului radar pentru înregistrări pe timp de noapte, pe timp de ceață ca și referitoare 1a înregistrările de pe trasee venind din pantă spre drum drept, relații care ar atesta dacă înregistrările au fost efectuate corect sau eronat,insa înscrisurile comunicate în cauza nu stabilesc cu certitudine daca înregistrările in cauza au fost efectuate de către un aparat certificate si omologat conform legii si de către un operator care avea aptitudini profesionale și certificare profesională în acest sens.

De asemenea, arată apelantul, a solicitat încuviințarea probei cu declarații de martori ,cu înregistrare, audio video făcută la data de 03.06.2014 de către aparatul radar menționat în procesul verbal contestat, pe care o solicită în format DVD-CD, dar și în format fotografic, urmând ca martorii săi să fie nominalizați la prima zi de înfățișare , iar DVD-CD să fie solicitat de la IPJ B_______ - Serviciul Rutier, insa instanța de fond nu a pus în discuție aceste probe și nu s-a pronunțat asupra lor, aspect de nelegalitate al hotărârii apelate.

Precizează apelantul că a mai solicitat instanței să încuviințeze proba cu înscrisuri și să trimită o adresă Biroului R____ de Metrologie Legală prin care să se solicite relații referitoare la influența stâlpilor de înalta tensiune asupra aparatelor radar instalate în apropierea sa și precizări referitoare la distanța la care ar fi trebuit amplasate față de aparatul radar, pentru a nu exista interferențe față de textul legal care interzice acest lucru.(3.8.2.Amplasarea cinemometrelor care funcționează în regim staționar trebuie făcute astfel încât să se evite poziționarea lor în apropierea surselor puternice de radiații electromagnetice (emițătoare de radio sau televiziune), însa instanța de fond nu a analiza nici aceasta solicitare de probe, dimpotrivă nici măcar nu a fost pusă în discuția părților proba în sine, motiv de nelegalitate al hotărârii apelate.

Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pe cale de consecința, admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal contestat întrucât a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.

Apreciază apelantul că prima instanță a exagerat in mod vădit, in condițiile în care a considerat că sancțiunea aplicată contravenientului este proporțională cu fapta contravențională, întrucât majoritatea accidentelor de circulație se produc ca urmare a vitezei excesive. Consideră că, instanța de fond trebuia sa aibă în vedere gradul redus de pericol social al contravenției si conduita petentului, care a fost pentru prima data sancționat contravențional, iar raportat la principiul proporționalității între fapta săvârșită și sancțiunea aplicată și raportat la dispozițiile OG 2/2001 presupunea înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul și înlăturarea măsurilor complementare a suspendării permisului pe o perioadă de 90 de zile. Solicită admiterea probelor cu înscrisuri, declarații de martori, relații și adrese solicitate în cadrul plângerii, orice altă probă care ar reieși din dezbateri.

Intimatul I____________ Județean de Poliție B_______ nu a formulat un punct de vedere față de apelul declarat în cauză, însă la termenul pentru dezbateri a trimis reprezentant în instanță, care a solicitat respingerea cererii de apel.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată următoarele:

Procesul verbal de sancționare a contravenției reținute în sarcina petentului a fost întocmit ca urmare a constatării personale a agentului de poliție, împrejurările în care contravenția s-a comis au fost descrise prin raportul acestuia atașat la fila 32 dosar, cu atașarea planșelor foto efectuate la momentul constatării ei, precum și a CD- ului, actul constatator fiind semnat de către contravenient cu mențiunea – nu sunt obiecțiuni.

Ca urmare, actul constatator întocmit astfel se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei contrare revine contravenientului.

Deși petentul, a solicitat o ________ probe prin plângerea formulată, pe care le-a reiterat prin cererea de apel, instanța nu le-a încuviințat întrucât a apreciat că acestea nu pot duce la soluționarea cauzei, nefiind astfel admisibile, din perspectiva dispozițiilor prevăzute de art. 255 alin 1 din C__.

Ca urmare, tribunalul, ca și prima instanță de judecată , constată că probele existente deja la dosar dovedesc cu prisosință săvârșirea contravenției, precum și legalitatea constatării acesteia, nefiind semnalat nici un motiv sau argument credibil de natură să înlăture prezumția de veridicitate a actului constatator de care acesta se bucură.

Totodată, observă că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile pronunțate în materie contravențională, a arătat că în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 alin. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

În ce privește solicitarea de înlocuire a amenzii aplicate prin procesul verbal cu avertisment, instanța constată că această măsură este posibilă numai atunci când fapta săvârșită are un pericol social redus – așa cum prevede disp art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 – și când există elemente de natură a convinge asupra înțelegerii de către contravenient a importanței normelor legale încălcate, cu consecința prezumată a respectării acestora pe viitor.

Însă, în măsura în care petentul nu recunoaște fapta săvârșită, nu se poate prezuma că acesta a înțeles necesitatea respectării normelor legale privind circulația rutieră, nefiind posibilă înlocuirea acțiunii amenzii cu avertisment, întrucât – dimpotrivă – contravenția săvârșită în circumstanțele anterior descrise, prezintă un grad de pericol social ridicat.

În ceea ce privește cererea de revocare a sancțiunii complementare, instanța va respinge și această cerere, întrucât această sancțiune a fost aplicată în baza legii, odată cu sancțiunea principală, neputând fi înlăturată decât ca urmare a constatării inexistenței contravenției, ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul disp. art. 479 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul petent R____ V_____ – cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat A______ M______ din municipiul Suceava, ____________________ r. 47, ___________. B, ______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B_______ – prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 482 din 4 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. R.M.

Jud. M____ C_______ -

Dact. A.E.

Ex. 4/ 06.01.2016