Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 29 Octombrie 2015

PREȘEDINTE - P_____ C______ D________

JUDECĂTOR B_______ D______ G________

Grefier M______ I____ P_____

DECIZIE Nr. 1513/2015/CA

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios contravențional privind pe apelanta _________________ pe intimații M_________ I___ - Direcția Control Intern Și Managementul Calității, P_______ M___________ I___ -, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care

Instanța constată că apelul a fost formulat în termen, că apelanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, precum și faptul că nu au fost formulate cereri noi.

Constatând apelul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3514 din 10.03.2015, pronunțată de Judecătoria Iași au fost respinse excepțiile nulității procesului verbal și a prescripției aplicării sancțiunii precum și plângerea formulată de petenta ________________________ procesului verbal nr.494 încheiat la data de 12.06.2014 încheiat de P_______ Municpiului Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal nr. 494 încheiat la data de 12.06.2014 de către agentul constatator al intimatei, petenta a fost sancționată deoarece, în urma controlului efectuat la 11.06.2014, ora 16,00, în Iași, stradela Armeană – _________________-a constatat că a efectuat lucrări de intervenție la rețeaua îngropată apă-canal, fără a respecta condițiile stabilite prin H.C.L. 133/2009, în sensul refacerii carosabilului în termen de 5 zile.

Analizând cu prioritate excepțiile invocate, prima instanță reține în primul rând că, procesul-verbal de contravenție cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 - numele contravenientului (denumirea persoanei juridice), fapta săvârșită, data comiterii, numele și prenumele agentului constatator și semnătura acestuia și că, în cuprinsul său se menționează în mod expres data constatării faptei, care este distinctă de data întocmirii și de asemenea și locul constatării.

De asemenea, s-a mai reținut că, nesemnarea procesului-verbal de un martor nu constituie motiv de nulitate absolută, iar fapta este descrisă corespunzător.

În al doilea rând, referitor la excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea, raportându-se prevederilor art. 13 (1) din O.G. nr. 2/2001 instanța de fond reține că, petenta nu a depus înscrisuri din care să rezulte data la care a refăcut covorul asfaltic,astfel că, fapta constituie contravenție continuă, iar termenul de 6 luni curge de la data încetării săvârșirii faptei potrivit art. 13 (2).

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță a reținut că, petenta nu a depus procesul-verbal de finalizare a lucrărilor și de refacere a carosabilului potrivit H.C.L. Iași 133/2009, modificată prin H.C.L. 467/2009 dar și faptul că. potrivit fotografiilor depuse la filele 19 - 28 dosar, carosabilul nu este refăcut la data de 11.06.2014, deși intervențiile la rețea s-au realizat în perioada 20-27.11.2013.

Potrivit instanței de fond, obligația subsidiară a Primăriei M___________ Iași de a reface carosabilul pe cheltuiala beneficiarului, care va deveni rău platnic debitor la bugetul local, prevăzută de art. 2 din H.C.L. Iași 467/2009, nu înlătură răspunderea contravențională a petentei iar împrejurarea că anterior petenta a mai fost sancționată din același motiv, nu constituie un motiv de nelegalitate a procesului-verbal, atâta timp cât sancționarea sa anterioară s-a făcut pentru fapte distincte și nu pentru cea care formează obiectul acestui proces-verbal de contravenție.

Față de cele de mai sus, s-a reținut că petenta a săvârșit fapta pentru care i s-a aplicat amenda contravențională, aceasta nefăcând nici o probă de natură să înlăture cele arătate în procesul-verbal încheiat de P_______ M___________ Iași, care face dovada deplină cu privire la constatările nemijlocite ale agentului instrumentator.

Pentru aceste motive plângerea a fost respinsă este neîntemeiată.

În final, s-a mai reținut că, procesul-verbal de contravenție este întocmit de un împuternicit al Primarului potrivit art. 15 din O.G. nr. 2/2001 și în cauză P_______ M___________ Iași are calitate de organ constatator (intimat) pe care instanța avea obligația de a-l cita potrivit disp. art. 30 din același act normativ.M_________ Iași nu are calitate de organ constatator, astfel că va fi respinsă plângerea formulată în contradictoriu cu acesta

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta ___________________________-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

În motivarea apelului, petenta susține pe de o parte că, arătat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate pentru că, nu descrie suficient fapta contravențională pretins săvârșită, în sensul indicării acțiunii sau inacțiunii.

Apelanta a reiterat și excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea, susținând că, procesul verbal a fost întocmit la peste 7 luni de la data la care intimatul a încadrat fapta contravențională .

Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466- 482 Cod procedură civilă.

Intimatul P_______ M___________ Iași, a formulat întâmpinare, calificată de către instanță ca și concluzii scrise, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că, obligația refacerii carosabilului revine administratorului rețelei de utilități, inclusiv în situația în care intervenția la rețelele îngropate s-a făcut de către o persoană fizică/juridică delegată de către deținătorul de utilități ori în situația în care refacerea domeniului public afectat s-a contractat cu o firmă specializată.

Totodată, intimatul a învederat că apelanta nu este la prima abatere, fiind sancționată anterior pentru multe alte situații similare pentru nerefacerea domeniului public ca urmare a intervențiilor la rețeaua de apă.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul verbal de contravenție nr. 494 încheiat la data de 11.06.2014, ora 16,00, în Iași, stradela Armeană – _________________-a constatat că a efectuat lucrări de intervenție la rețeaua îngropată apă-canal, fără a respecta condițiile stabilite prin H.C.L. 133/2009, în sensul refacerii carosabilului în termen de 5 zile.

Dispoziții legale incidente :

Hotărârea Consiliului Local Iași nr. 467/2009 privind completarea și modificarea HCL 133/2009 privind “Modificarea Regulamentului de refacere a domeniului public al M___________ Iași afectat de rețelele tehnico - edilitare subterane”: art. 2.4 „Obligații ale deținătorilor de utilități sau delegații acestora, la efectuarea unor intervenții la rețelele îngropate: 2.4. “să anunțe Primăria M___________ Iași, respectiv Direcția Tehnică, de executarea și finalizarea refacerilor în urma intervențiilor, obligatoriu în scris, cu schița unde s-a efectuat intervenția și documenția care a stat la baza executății acesteia (se exclude situațiile privind refacerea în urma avariilor, pentru a putea verifica calitatea lucrărilor executate””

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.

În primul rând, instanța de control judiciar reține că soluția dată excepției prescripției dreptului de a aplica sancțiunea este una legală.

Contravenția continuă este reglementată de art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, ce definește acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluției contravenționale.

Fapta sancționată reprezintă o contravenție continuă. Astfel nu poate fi considerată drept dată a săvârșirii contravenției data la care apelanta petentă trebuia să refacă ________________ efectuat lucrări, întrucât această inacțiune își produce efectele în mod continuu, până la îndeplinirea obligației, deci încălcarea durează în timp.

Contrar susținerilor apelantei, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. 1 din O.G. 2/2001, întrucât ne aflăm în prezența unei contravenții continue. Astfel, fapta nu are caracter uno ictu, întrucât încălcarea prevederilor hotărârii consiliului local are caracter continuu iar actul administrativ nu face distincția dintre faptă și efectele acesteia.

În altă ordine de idei, legală și temeinică este și soluția dată excepției nulității procesului verbal.

Astfel, instanța de control judiciar reține că, nu se poate dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, din probatoriul administrat în cauză reieșind cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile apelantei fiind nefondate.

Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor Art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentei, neavând susținere în situația din prezenta speță . Fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispozițiile legale. Astfel, agentul constatator arată fără dubiu că, petenta a efectuat lucrări de intervenție în Mun. Iași, _____________________ și deși avea obligația refacerii carosabilului, aceasta nu s-a conformat obligației impuse prin hotărârea consiliului local.

De asemenea, nefondat este și motivul de nulitate referitor la lipsa din procesul verbal a semnăturii martorului asistent. Instanța de control judiciar reține că, nulitatea prevăzută de art. 16 și art. 19 din OG nr. 2/2001 modificată și completată este o nulitate relativă și nu absolută. Nu în ultimul rând, nulitatea prevăzută de art. 16 și art. 19 din OG nr. 2/2001, este o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petenta nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, procesul verbal comunicându-i-se în mod legal.

De altfel, acest aspect a fost reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia nr. XXII din 19.02.2007, admițând recursul în interesul legii, s-a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.”

Instanța de control judiciar reține de asemenea, că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal sunt limitativ prevăzute în art. 17 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, astfel că nu se poate adăuga la lege.

Totodată, tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Contrar susținerilor apelantei, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatei ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză. De asemenea, este de reținut că apelanta petentă nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.

Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .

Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar ________________ situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.

Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.

Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.

Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că apelanta a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că există și alte societăți care intervin în carosabil.

Astfel, procesul verbal de constatare a contravenției este susținut de înscrisurile și planșele foto care demonstrează că apelanta nu și-a îndeplinit obligația de refacere a carosabilului ( filele 18 -37 dosar fond).

Pe de altă parte, fapta a fost constatată și personal de către agentul constatator, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, fiind și rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.

Așa după cum a statuat practica judiciară în materie, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petentul-recurent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit , făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
De asemenea, instanța de control judiciar reține că, la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra proporționalității sancțiunii aplicate, raportat la gradul de pericol social al faptei

Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).

Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care, raportat la circumstanțele speței, este unul semnificativ, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii .

Soluția de respingere a plângerii este conformă și cu practica instanței de contencios al drepturilor omului. În acest sens, instanța de control judiciar reține că, în cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile (a se vedea A_____, citată anterior, pct. 58 și 59)..„ paragraf 30.

De asemene, în cauza H______ împotriva României ( cererea nr. 7034/07) s-a reținut: „ Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea, a contrario, A_____ citat anterior, pct. 62), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar. Faptul că interpretarea legislației interne revine în primul rând autorităților naționale și, în mod special, instanțelor judecătorești [Tejedor Garica împotriva Spaniei, hotărârea din 16 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, pct. 31, și Garcia Ruiz împotriva Spaniei (MC), nr. xxxxx/96, pct. 28, CEDO 1999-I] .paragraf 17, tezele III și IV..”

Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de S.C. A_______ S.A.,împotriva sentinței civile nr. 3514 din 10.03.2015, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2015.

Președinte, P_____ C______ D________		Judecător, B_______ D______ G________
	Grefier, M______ I____ P_____

M.P. 30 Octombrie 2015

Red/tehnored. D.P.C. – 5 ex/13.11.2015

Judecătoria Iași - T______ B_____